Arhivă

Post Tăguit cu ‘Renato Sanchez’

Euro 2016 văzut de-Acasă (27). DIN JALE ȘI FOTBAL S-A ÎNTRUPAT NOUA CAMPIOANĂ EUROPEANĂ-PORTUGALIA!

iulie 11, 2016 Comments off

…Ce finală!… Ce surpriză!…Franța, țara organizatoare a acestui turneu final Euro 2016, era favorita ultimului duel, Finala cu Portugalia. Se și vedea Regina balului. Iar când, după numai zece minute de joc, Payet a intrat dur și l-a scos din joc pe Ronaldo, scos cu targa din teren, zarurile păreau aruncate pentru “cocoșul galic”. Căci superstarul a încercat să tragă de el, dar n-a rezistat și în min.24 a părăsit terenul în lacrimi. Plângea lumea bună a fotbalului, a celor ce doreau spectacol. Fără Ronaldo, totul părea un deșert de speranțe… Numai că fotbalul nu respectă logica elementară, el este teritoriul frumoasei nebunii totale, cum a fost și în această noapte! Portugalia este noua campioană a Europei, Regina continentului, în premieră…Titlul european rămâne în Peninsula Iberică!

…Fără Ronaldo, adică fără un plămân, fără dirijor și solist, Portugalia a făcut greu față asaltului francez, cu o cascadă de ocazii (Griezmann-2, Giroud-2, Sissoko-2, Coman, Gignac). A avut, însă, un portar uluitor, Rui Patricio scoțând patru goluri ca și puse pe tabelă! Dominată teritorial, echipa lui Ronaldo, în lacrimi pe margine, s-a cravașat să arate că are fotbaliști de rafinament, Nani, Quaresma și Sanchez, și au ridicat pulsul întregului Hexagon. Și cum Fortuna îi răsplătește pe cei cutezători, cei cu psihicul de oțel, lusitanii au avut noroc cu carul în ultimul minut, când Gignac (înlocuitorul rigidului Giroud) a trimis mingea în BARĂ! Chiar dacă raportul șuturilor pe poartă a fost 7-2 pentru gazde, în 90 de minute, s-a intrat în cele două reprize de prelungiri. Începute tot sub asediu francez, dar fără un strateg, fără luciditate, sub tensiunea echilibrului unei tabele nemișcată și a unei Portugalii renăscută din durere, cu o prospețime uluitoare, ea alimentându-și forța din Destin.

…Franța, dublă campioană europeană (1984; 2000), campioana mondială de la Paris, în 12 iulie 1998 (3-0 cu Brazilia, în finală; două goluri Zidane, unul Petit!), nu pierduse în fața Portugaliei din 1975, ba își amintea și de victoria, cu 2-0, în semifinala turneului din 1984…. Lusitanii, fără Ronaldo în teren, s-au bătut eroic să reușească minunea, întâiul titlu continental, la care nu ajunsese nici generația lui Eusebio, nici cea a lui Figo. Și să răzbune, astfel, acea finală, din 2004, pierdută (0-1), ca țară gazdă, în dauna Greciei!!!… Vechea Elada, cu atâtea Mituri, despre unul, marele dramaturg american Eugene O’Neill lăsându-ne o piesă tulburătoare: „Din jale se-ntrupează Electra”!… Tulbur[tor ;i ultimul Mit al Fotbalului!

…Admirabilii băieți ai excelentului antrenor Fernando Santos au șansa miracolului în ultimul minut al primei reprize de prelungiri, prin Nani! Rămâne, însă, 0-0, unii sunt cu g\ndul la penalty-uri!… Mai sunt alte 15 minute de tensiune, începute sub asaltul nebun, nebun al portughezilor. În min.106, Guerreiro ochește bara; peste două minute, Eder, rezerva introdusă inspirat, în min.79, care abia îl lungise pe Lloris, găsește o torpilă, pe jos, lângă stâlpul din dreapta lui Lloris, de la 25 de metri, și stadionul e aruncat în aer: Portugalia conduce cu 1-0! Este minutul 108!… Portugalia nu mai poate pierde TITLUL!… La Lisabona începe Noaptea albă de Fado!…

…Fără Ronaldo, s-a întrupat o încântătoare ECHIPĂ, cu bătrânul lup de platouri înalte Pepe, de la Real Madrid, cu uluitorul portar Patricio (de la Sporting Lisabona), căci a fost Meciul lui, cu Nani (Fenerbahce), Guerreiro (Lorient!), W.Carvalho (Monaco), Quaresma (Beșiktas), Mario (Sporting), Eder (Swansea) și ultimul “copil minune” Renato Sanchez (Benfica, de săptămâna viitoare la Bayern!). Plus un antrenor de mare clasă, Fernando Santos, ceea ce n-a avut nici pe departe Franța!
…Titlul european câștigat, absolut meritat, de Portugalia, în aceasstă noapte, a însemnat o minunată Simfonie a Vieții!

…M-a încântat ardoarea, lupta cu Destinul, nesupunerea Portugaliei, cea atât de criticată în grupele turneului. Dar sunt și trist, acum, în miez de noapte, când scriu aceste rânduri… S-a dus Festivalul nostru de o lună, cu primele 12 zile în care am avut și trei meciuri în program… O Sărbătoare princiară superbă, cu tribune cântând sublim, visând, cu liniște și pace în afara tribunelor, cu o sarabandă de “bombe” culminând cu acea victorie istorică a Islandei, 2-1, cu Anglia în “optimi”, după care Rooney a părăsit competiția!… Și câte alte cuvinte de laudă nu sunt și pentru Țara Galilor, cea care a eliminat favorita Belgia, fără replică:3-1…

…A fost spectacol, cu revelații, decepții (Naționala noastră, învinsă de Albania; Rusia, Ucraina, Cehia, milionarul-șomer Pogba). Au căzut recorduri (Germania a învins întâia oară în istorie Italia, într-un meci oficial, fie și la penalty-uri; Franța a învins în premieră Germania, la un turneu final, în semifinale. Portugalia câștigă întâiul turneu final)…

…Am fost o lună, cu toții, Fiii Visului! Au uitat de multe rele. Am visat, am crezut numai în Frumos. Fotbalul este Cartea cu vise a omului matur. În care ultima poveste, această Finală de la Paris, nu se va uita multă, multă vreme!
…Mulțumim, Rege Fotbal!

Euro 2016 văzut de-Acasă (20). România, iulie, anul curent! ADIO, M-AM SĂTURAT DE BIROCRAȚIE ȘI NESIMȚIRE, DIGIEXIT!…

iulie 1, 2016 Comments off

 

…Naiba m-a pus să-mi cumpăr un mobil, Philips S 396, pe 15 februarie a.c. de la punctul Digi de peste drum de Scala. Am rugat-o, atunci, pe duduca Manole, care mi-a făcut actele și mi-a luat banii, toți odată, să-mi activeze roaming-ul. Cum să nu?!… Numai că, peste două săptămîni, la Los Angeles, m-am pomenit că sunt rupt de lume, telefonul meu neavând liber la comunicare!… La întoarcere, am reclamat, mi s-a cerut și o informare scrisă, am scris, dar n-am primit, deocamdată, niciun răspuns… Am făcut imprudența să merg cu același mobil și la Roma, de Paște, unde nu am primit niciun telefon. Consultând terlefonia italiană, mi s-a recomadnat să iau legătura cu firma din România… Firma din România?!

…Sâmbătă 25 iunie, 2016, în timp ce urcam scările de la Plaja Modern spre centrul Constanței, cineva m-a împins fără să vrea. Am căzut, noroc că, din istinct, mi-am apărat capul. Brațul și umărul din dreapta lovite de o treaptă din ciment. Lovit avea să fie, în căderea mea, și mobilul meu, aflat în buzunar. Important era că nu m-am lovit la cap…
…Nu știam câte dureri de cap voi avea, însă, cu mobilul având display-ul spart!… Luni 27 iunie, am fost prezent la punctul Digi din Calea Văcărești să văd ce pot face cu mobilul deteriorat. Trimis acasă, după toate actele și cutia aparatului, cu toate accesoriile. Copie C.I. Proces verbal de predare-primire echipamente. Amabilă, doamna de la Digi Văcărești a scris în Procesul-verbal că doresc să fiu anunțat de costul reparației înainte de a se apuca de ea. Urma să primesc înștiințarea în 3 zile. Joi 30 iunie, citesc un SMS pe telefonul meu de rezervă, un Orange: “Produsul dvs. Cu seria 867338020411050 a pierdut garanția din cauza nerespectării condițiilor de utilizare. Pentru detalii apelați la Cordon Electronics la tel. 0372”.

…N-am repectat condițiile de utilizare?! Ce trebuie să fac, să nu iau mobilul cu mine?!…Să alerg după tipul care, involuntar, m-a lovit, să declanșez o razie a Poliției?! Nu există și cazuri-extreme?!… OK, eu doream să am cât mai repede telefonul meu cu atâtea numere (majoritatea necuprinse în mobilul de rezervă!), să plătesc cât trebuie, dar să pot comunica, imediat, cu lumea… Așa că am alergat la punctual Digi, unde predasem “produsul” meu! Doamna mi-a zis să sun la Cordon Electronics. Mi-a dat un număr de telefon. Am întrebat-o, politicos, dacă nu poate lua dânsa legătura cu respectivii de la Cordon?! “Nu! Eu sunt doar un mesager!”, m-a pus sec la punct. Păi, nu era un angajat al firmei Digi?! Nu un mesager de la CFR sau TAROM, sau poate că și acolo “mesagerii” sunt la fel, comozi, fie uitând să-mi activeze roamingul, fie să nu-mi răspundă la sesizări… Ce puteam face decât să sun la telefonul dat de…mesageră?! După vreo cinci minute am auzit o voce feminină. Scurt istoric. Îmi cere seria “cazului”, unde lungă de 15 cifre!… Cum să o dau de pe stradă?!… Fuga acasă. Scriu 867338020411050 din SMS-ul primit și visez să am rapid telefonul. Aiurea!… Să le dau și adresa mea de e-mail. O dau. Peste o oră primesc un mesaj. Să returnez fișa trimisă de Cordon Electronics, împreună cu un contract și multe altele. Neapărat să scriu că sunt de acord cu demararea procesului de studiu și reparație al telefonului meu. Cum să fiu de acord, când nu știu cât îmi cer?! Din nou telefon. Fără acest acord al meu, nu se poate demara procesul de reparare.
Returnez e-mail-ul lor, precizând că nu pot fi de accord DECÂT dacă mi se comunică prețut exact, nu de alta, dar, dacă e prea mare, prefer să cumpăr un aparat nou…. Pe seară, găsesc răspunsul. Costă 162 RON, cu garanție de 30 de zile!?!…Și două săptămâni de așteptare!?! Așteptarea ca așteptarea, dar cu să am garanție NUMAI 30 de zile?!

…Hotărât să termin cu schimbul de e-mail-uri, să cumpăr cât mai repede un nou aparat, decid să merg la firma Cordon Electronics, pe undeva pe lângă IMGB. Dracul m-a pus!… Am trăit, în această zi de 1 iulie 2016, o aventură din Epoca de piatră!..,. Am ajuns cu metroul la stația Dumitru Leonida. Afară, opresc un taxi și îi arăt adresa, o anumită stradă Dumitru Brumărescu. Mă refuză. Deduc că e aproape și îi spun că îi dau cât cere el… N-a vrut. Mi-a spus să fac prima la dreapta, să trec de două bariere, că o să dau de Brumărescu!… Și a plecat. Am luat-o la dreapta, s-a văzut o barieră, eram convins că în câteva minute ajung la adresa mea, Dumitru Brumărescu 9 A, etajul 2… Arșiță, mizerie, gropi… Doi cerberi de la barieră sunt amabili și îmi zic să o iau pe lateral dreapta, ca să ajung la a doua barieră. După care, dând de strada căutată, să mă uit după număr, trebuie să-l găsesc… Într-un sfert de oră, prin hârtoape și vipie, eram dincolo de a doua barieră, cu țevi groase ruginite în față. Pe un stâlp murdat, o tabă ruginită și ea, anunță: IMGB Poarta 2. Țipenie de om. Văd două taxiuri în dreapta. Sunt fericit. Naivul de mine. Un taxi gol, altul cu o femeie care habar n-are încotro e numărul 1 și numărul 9. Nu-i taximetristă. Așteaptă pe cineva. Mai merg vreo cinci sute de metri, la dreapta, la încercare, cu Dumnezeu înainte. Văd un microbuz parcat. Șoferul habar n-are unde se află el… Garduri de sârmă, niciun număr. Văd o construcție modernă, intru, apare un domn. Îi arăt hîrtiuța mea cu firma căutată. Nu știe. Îmi spune doar că acolo e numărul 1!… Un prim pas înainte. O iau la stânga, logic, numărul 9 trebuie să fie la stânga. Un drum calvar. Niciun număr. Două porți metalice, bălării, una cu amenințare “Câine rău”. Asta îmi mai lipsea… N-am pe cine să întreb… Merg în neștire, gunoaie, ierburi, copaci care nu vorbesc… Și merg, și merg… Ajung la o poartă ruginită rău, încuiată cu un lacăt, mă trezesc strigând din disperare: “Chiar nu e nimeni pe aici?!”… Pe cine caut!… Spun unde vreau să ajung. Habar n-are unde e numărul 9… Vedeți că pe dreapta sunt două firme… Întrebați acolo!… Până acolo, alte cinci-șase sute de metri, prin pustiul plin de gunoaie și bălării… Evrika!… O firmă modernă: “Termo Temp”. Habar n-au de numărul 9 A… Să mai întreb. Întreb după altă sută de metrii, epuizat de mers, de soare… Dau pe gât un pliculeț de zahăr brun, pentru inimioară. Aseară am avut o cădere de tensiune… Asta îmi mai trebuie… Tai două dâmburi prăfuite rău, ajung la altă clădire modernă, dincolo de o linie ferată abandonată între bălării. Nici la Argo-Rom.Plastics S.A. nu știe nimeni de numărul 9 A. Mă salvează numele firmei. Un tînăr mă întreabă dacă e ceva cu telefoane mobile!… Evrika! Îmi vine să-l pup… E peste drum, peste alte uscături ascunse sub colb, pahare de carton de cafea și de sticle din plastic aruncate, și resturi de mâncare… La UTI, ocolesc o clădire și tot ocolesc, intru la primul semn Cordon, o duducă vorbește la telefon, îi arăt bilețelul cu adresa, mă îndrumă spre o scară din față, spre etajul 2. Scara e imposibil de escaladat, parcă-i de la Timișul de Sus, aud voci, ocolesc și mă salvează un tip în vârstă. “Ieșiți, faceți stânga, din nou stânga, la mijlocul clădirii va fi o ușă mare, intrați și urcați la etajul II”. Ies, văd scris citeț peste drum pe o hală renovată “Vulcan sectorul 5”! Uzinele Vulcan! Aici am ajuns!… La margine de București. Să-mi iau telefonul lovit, să-l schimb cu un altul normal, să mă găsească prietenii care mă dau plecat cine știe prin ce colț de lume, neștiind ce coclauri de coșmar traversez eu prin București…

…Ajung, sfârșit, la etajul II, Cordon Electronics, Relații clienți… Aer condiționat. Un tinerel amabil. Îi prezint seria, Procesul verbal de predare a Philips-ului meu cu display-ul spart. În spun că sunt uimit de știrea cu numai 30 de zile garanție. “Asta e legislația noastră”, caută să mă liniștească. Nu-mi dă măcar un pahar cu apă, mă tot șterrg cu șervețele parfumate pe frunte, pe obraji… Caută în computer. Mă roagă să-l scuz două minute, merge cu documentele mele în alt birou. Duduca de la celălat birou tace, când eu, sfârșit, mă vait de vipia de afară, pe drumul de la margine de București. Ar fi putut să-mi ofere un pahar, păhărel cu apă… Vine tinerelul, e abătut. “Din păcate, veștile nu sunt dintre cele mai bune. Trebuie să trimiteți un e-mail că nu sunteți de accord cu reparația!”… Râd, nervos. Domnule, eu sunt aici, dați-mi o foaie să scriu că nu-s de acord cu să plătesc 162 RON pentru numai 30 de zile garanție, de ce să mă duc acasă să trimit e-mail-ul?!… “Asta-i procedura la noi!… După care, noi vom trimite aparatul dvs. la punctul unde l-ați predat. Numai de acolo îl puteți ridica!”… Domule, eu sunt aici, vreau să-mi iau, acum, telefonul cu display spart ca să-l înlocuiesc cu unul nou. Și mă obligați să aștept până luni, marți, miercuri, când o da ăl de sus?! În ce țară trăim, oameni buni!… Trăiască birocrația! Comoditatea! Nesimțirea!…
…Le povestesc despre marele scriitor Fănuș Neagu care, când se confrunta cu astfel de atitudini revoltătoare, se liniștea spunând: “În cazul ăsta, îmi bag picioarele în șandramaua voastră!”… Au râs, forțat…

…Ajung acasă, trimit e-mail-ul, subliniind nemuțumirea mea și ilogicul situației. Într-o jumătate de oră primesc un răspuns! Unul fără replică: “In cazul acesta produsul va fi returnat nesoluționat către adresa de unde a fost receptionat. Vă mulțumim!”… Doamne, în ce țară trăiesc?!…În România, iulie 2016!

…Azi e vineri, mâine și poimâine, sâmbătă și duminică, nu se lucrează, ADIO telefon după o săptămână de zbucium! Prieteni, rude, confrați, sunt viu, oarecum bine, sper să vorbim într-o săptămână-două, doar trăim în România…
…În sinea mea, însă, sunt absolut mâhnit! ADIO, Digi! Nu vreau să mai aud, niciodată, de tine! Pentru mine ești Digiexit!
***
…Primul „sfert” de finală de la Euro 2016, aseară, la Marsilia. Polonia a luptat, și-a depășit condiția, a marcat rapid (min.2) un super-gol prin Lewandowski, dar Portugalia știe mai mult fotbal, fie și cu un Ronaldo care a dat trei lufturi ca în curtea școlii. Lusitanii au un „copil minune”, de 18 ani, Renato Sanchez, de la Benfica, care a egalat spectaculos, în min.33, iar apoi a transformat impecabil al doilea penalty. Plus un bătrân de 32 de ani, fără vârstă (Quaresma, de la Beșiktas), care și-a asumat responsabilitatea ultimului penalty de departajare, transformat, după 120 de minute de joc, încât prima semifinalistă am cunoscut-o după un 5-3, la penalty-uri (1-1, după prelungiri).
…În această noapte, la Lille, vom afla rivala Portugaliei din 6 iulie, la Lyon. Belgia, cea sclipitoare în „Optimi”, (4-0 cu Ungaria)? Sau trupa lui Bale, Țara Galilor, care nu vrea să audă de Brexit? Merg pe nebunia „diavolilor roșii”… Ai noștrii, acasă, în frecții federale cu viitorul selecționez, fără vreo criză de moral în privința automulțumirii păguboase de la Casa Fotbalului, după un Euro 2016 ratat, umiliotor, pentru noi!