Arhivă

Post Tăguit cu ‘Orlin Dyakov’

MONDO-SAMBA ȘI EURO-TEATRU

iunie 17, 2014 Comments off

…Săptămâna a început pentru mine, cu dimineața pe tâmple, căci a trebuit să merg la spital și să fac acea injecție cumplită împotriva cancerului, Zoladez, o dată la trei luni, timp în care renasc, visez, alerg cu bucuria de a trăi fiecare clipă… În pofida durerilor din abdomen, lăsate de acul acela gros, gros, cu o nemaipomenită poftă de viață am traversat Dunărea umflată, pe Podul care pe 20 iunie își va  aniversa 60 de ani. (La mai puțini, altfel spus altul… de vremurile noastre!), invitat la Atelerul European de Teatru de la Ruse…

…Ziua s-a încheiat pentru mine la trei ceasuri după miezul nopții, când s-a terminat ultimul bal de la Mondialul-Samba, cu victoria plină de suspans a yankeilor mei, și ai lui Ducu, și ai lui Paul Romoșan, Vladi Moraru, Grigore Culian, Cristian Sabău, Gil Perșinaru și atâția alți prieteni din State. Americanii au plecat ca din pușcă, reușind cel mai iute (de până acum) gol al turneului, prin vicleanul Dempsey, în min.1, s-au jucat cu ocaziile, pe contraatacurile rare, dar tăioase, în asaltul Ghanei, în fața căreia pierduseră, la xerox (cu 1-2), ambele dispute din istorie, și, „c-așa-i în fotbal”, parafrazându-l pe marele Toma Caragiu, s-au văzut egalați de africani (Ayew-83). Numai că trupa lui Klinsmann are moral, nu glumă, și a făcut dreptate când mai erau două minute din „timpul regulamentar”, cum tot aud că se spune, de parcă, dacă victoria vine în ultima secundă din cinci-șase minute de prelungiri, nu ar fi…regulamentar! Books a punctat golul ce a făcut dreptate și așa s-a încheiat o Zi Nemțească la acestu Mondial XX.

…Căci, înainte să revină soarele Californiei și pe chipul lui Jurgen Klinsmann (ajuns la 49 de ani), cu CV încântător de atacant în naționala germană, s-a mai detonat o „bombă”: un 4-0 fără milă administrat Portugaliei de trupa lui Joachim Low (54 de ani) și noului star răsărit la Mondialul trecut, Thomas Muller (24 de ani), junele prim al lui Bayern, aseară, autorul primei „triple” din Brazilia. Unii explică scorul și prin gafa sârbului Mazici, care l-a eliminat greșit pe portughezul Pepe, în min. 37, când scorul era, totuși, 2-0 pentru Mannschaft! Meciul în care lusitanii (cu un figurant de marcă, Cristiano Ronaldo) au fost striviți de panzerele nemțești s-a petrecut tot pe stadionul „Fonte Nova” din Salvador, acolo, unde Olanda a spulberat, într-o repriză, campioana mondială en titre, Spania cea cocoșată ca un moșneag care și-a pierdut ochelarii și bastonul: 5-1! Tabela din Salvador nu prea pare o salvare pentru gazde, dimpotrivă, Brazilia a început să tremure serios, acum, când lumea-ntreagă se întreabă: Olanda sau Germania?… (Tot ieri, întâia remiză a turneului, Iran-Nigeria, 0-0, așa, ca să pună frână startului ca o avalanșă, cu o încântătoare medie de goluri de peste 3,5 goluri pe meci, până la draw-ul alb.)

…N-am apucat să văd decât ultima jumătate de oră din derby-ul Grupei G, dar am urmărit, în reluare, toate golurile. În timp ce Thomas Muller perfora fără milă poarta lusitană, eram în superba Sală Mare a Teatrului „Sava Ognianov” din Ruse, urmărind o „uvertură” de zile mari a Atelierului European de Teatru, ceva combinând imaginația brazilienilor cu rigoarea olandezilor și a nemților. Un spectacol de vis al Teatrului Independent „Credo” din Sofia, cu nemuritoarea piesă „Mantaua” de Gogol, în versiune modernă. Pe scena goală, teatru-teatru, dramă și comedie, teatru non verbal, păpuși și o fascinantă improvizație ce a născut atâtea fermecătoare sensuri și semnificații din puținele obiecte aflate în spațiul de joc (un țarc de copii, două dosare, trei hârtii, patru sfori etc.). La un moment dar, vrăjit de cei doi actori absolut fenomenali, Nina Dimitrova și Stelian Radev (am avut șansa să discut cu ei, încerc să-i îi aduc și în Festivalul teatrului Tudor Vianu din Giurgiu, 6-10 octombrie), renăscut sub magia teatrului, am avut senzația că văd urcate pe scenă „Necuvintele” nemuritorului nostru Nichita!… Spectacolul Teatrului Independent „Credo” se joacă de… 21 de ani, a bătut toată lumea, a fost vorbit de către actori în…9 (nouă) limbi, a s-a produs și la Baia Mare și Sibiu, parcticipând la nu se mai știe câte Festivaluri peste 150 („La 150, ne-am oprit cu număratul!”, glumea Nina Dimitrova, în noapte, pe terasa teatrului, unde se ralaxa în așteptarea spectacolului de azi –„Tot ce face Moșul e bun”, după Andersen). Iar eu așteptam triumful yankeilor de la Natal (n-aveam cum să scriu Nadal, eu sunt fan Federer!)…

…La Atelierul European de Teatru, de la Ruse, am aflat că s-a schimbat textul Spectacolului-lectură pe care mi-l fac cadou excelenții actori de la „Sava Ognianov”, în frunte cu prietenul Krum Berkov (unii cronicari români l-au văzut în acel bilingv „Conu Leonida față cu reacțiunea”, coproducție Giurgiu-Ruse). După lansarea volumului meu (4 piese de teatru traduse excelent de doamna Anca Staneca și Adrian Vasiliev), nu va mai apărea, joi, de la ora 17, în Spectacol-lectură „N-aveți un mort de vânzare?”, cum știam, ci „Freud și Bunul Dumnezeu”. Și, uite, așa, ajung iarăși să trăiesc emoția acelui minunat one man show regizat și jucat, din noiembrie, de Doru Nica tulburător, în lacrimă de râs și de plâns, pe scena Teatrului „Ioan Slavici” din Arad, acolo unde, la 13 mai 1979, debutam mândru ca dramaturg! Să o ia „Freud și Bunul Dumnezeu” pe urmele „Pușlamalei de la etajul 13” (9 montări!?! Hai că am tupeu!…), despre care încă se mai vorbește (și) la Ruse, unde Orlin Dyakov a reușit un musical care a adus atâta tineret la teatru?!…. Nu mai vin la lansarea mea, atâția confrați români câți au promis, dar veșnic-tânărul, în trăire, în scris și în menținerea prieteniilor, prolificul Dinu Grigorescu, mi-a confirmat că va fi aici, la Ruse, joi! Cu cine va mai veni cu mașina lui… Mulțumesc, prietene!

…Mondo-Samba din Brazilia și Euro-Teatrul de la Ruse îmi fac Viața frumoasă. Nu contează scena, „Lumea-ntreagă e o scenț”, spunea Marele Will, important este să trăiești, să te hrănești numai cu Frumosul din lume. Și să uit că peste trei luni va urma un nou Zoladex, cu chinurile și speranțele! Atunci nu va mai fi magia fotbalului, voi rămâne cu amanta mea, minunata, inegalabila Thalia…

…Am dat prima respirație acestui material, azi-noapte, așteptând zorile, numai că la Hotelul Riga, maiestuos la doi pași desupra Dunării, Internetul nu mai mergea, cum fusesem asigurat de la Recpție. Stau la etajul 3, cu o panoramă sentimentală rară de peste drum de România, dar cu o toaletă de acum jumătate de secol și fără șansa de a pune materialul pe blogul meu. Internetul nu se cuplează, la „Riga” din Ruse decât la etajele 5 și 6! Ei. și?!… E minunat la Ruse, de ce să văd norii ce s-au adunat a ploaie peste Dunărea nealbastră?!…

Minunatul Pod de teatru peste Dunăre…

iunie 17, 2013 Comments off

…Pe Facebook, doamna profesoară Anka Staneva salută vestea venită de la Zlatina Staneva, directoarea Teatrului de Păpuși din Silistra: luni, 24 iunie, la ora 18, va avea loc premiera piesei mele „Pușlamaua de la etajul 13”! După patru one-woman-show (la Giurgiu, Chișinău, București și Viena), două montări cu mai multe personaje (Galați și P.Neamț), după ineditul și încântătorul musicall de la Ruse, acum, un spectacol de păpuși pentru adolescenți! Ce-și poate dori, oare, un dramaturg mai mult?!…

…Anunțata premieră de la Silistra a făcut-o pe doamna profesoară Anka Staneva să arunce o privire spre minunata colaborare româno-bulgară, în teatru, cum, parcă, n-a existat până acum. Rânduri care mă fac să privesc cu sufletul plin spre dânsa, un om din scripturi alese…

…Sărut mâna, distinsă doamnă Anka Staneva! Și mii de mulțumiri nu doar pentru frumoasele cuvinte de pe Facebook, cât, in special, pentru eforturile pe care le-ați făcut, ca iscusit traducător și nobil mesagear al culturii române în frumoasa Bulgaria, pentru ca un Vis mai vechi de-al meu, Proiectul dunărean româno-bulgar, să prindă viață în ultiumul an. Nu pot sa uit sacrificiul dvs., din mai-iunie 2012, de a face câteva zile bune drumul Ruse-Giurgiu-Ruse, la nici 24 de ore, pentru a asigura regizorului Orlin Dyakov cele mai potrivite sensuri ale lui Caragiale în montarea piesei „Conu Leonida față cu reacțiunea”, în românește, la Giurgiu, în acel inedit coupe de răsunet (în aceeași seară, pe aceeași scenă, la Ruse și Giurgiu, același strălucit text al lui I.L.Caragiale, în două limbi, română și bulgară, în două viziuni regizorale). Dvs., Orlin Dyakov (inimosul și competentul director al Teatrului „Sava Ognianov” din Ruse), Vili Perveli Nikolov (studentul celebrei Cătălina Buzoianu, și el un pasionat traducător al textelor române și bulgare, cel care a materializat ideea mea, a unui scenariu cu basme româno-bulgare, în superbele spectacole de păpuși de la Silistra și Giurgiu), doamna Zlatina Staneva, directoarea Teatrului de Păpuși Silistra, prieten fervent al Teatrului „Tudor Vianu” din Giurgiu, ca și doamna Irina Florova-Kapelova, directoarea Teatrului Dramatic din Vidin (care a montat, toamna trecută, o piesă românească în premieră mondială, regizor fiind Vili Perveli Nikolov, cu un mare actor bulgar in rol principal, Stefan Staicev!) și mulți alții sunt sublimii Făuritorii ai Podului teatral peste Dunăre, mult mai prețios decât Podul Prieteniei (inaugurat în 1954) și cel de la Calafat-Vidin (traversat, în sfârșit, la 14 iunie 2013). Ei, toți, merită Prețuirea noastră!

…Joi, 13 iunie, la Giurgiu, pe scena Teatrului „Tudor Vianu”, un debut en fanfare în România a dramaturgului bulgar Orlin Dyakov (actor, regizor, director de teatru). Piesa „De când te-aștept” a însemnat un spectacol absolut uluitor, sub direcția de scenă a excepționalului Vlad Stănescu, de la Teatrul Național București, cu o „Quintă Royală” pe scenă, în interpretarea de zile mari a lui Ion Haiduc (Teatrul Nottara), Cristi Iacob (Teatrul Mic), Gabriela Iacob, Violeta Teașcă și Avram Birău (și el tot de la Teatrul Mic). Luni, 24 iunie, la Silistra, piesa mea, „Pușlamaua de la etajul 13”, în regia experimentatului Săby Săbev…

…Podul teatral româno-bulgar nu înseamnă o metaforă. Este o minunată Realitate!

Ce a căutat Caragiale la Ruse?

iunie 26, 2012 2 comentarii

…Nu intenționez să vă duc spre replica aceea de haz “Ce să caute, domnule, un neamț în Bulgaria?”, din “D’ale Carnavalului”. Nu, la mine lucrurile sunt mult mai simple. De vreo cinci ani mă bătea gândul să pun la cale un spectacol comis de teatrul din Giurgiu (unde aveam prieteni) și cel din Ruse, primul oraș din afara României pe care l-am văzut pe cele cinci continente unde Bunul Dumnezeu mi-a purtat pașii prin viață. Niciuna dintre părți n-a marșat, însă, la ideea mea. Până în această iarnă, când, ajungând întâmplător în frumosul oraș de peste drum de Giurgiu, am aflat că s-a schimbat directorul modernului Teatru “Sava Ognianov”, ba mai mult pe noul manager îl și cunoscusem cu vreun an în urmă, la puțin timp după ce preluasem timona teatrului giurgiuvean. Lui Orlin Dyakov, noul director, altfel actor, regizor și dramaturg, ființă deschisă, entuziastă, i-am făcut propunerea colaborării, pe la început de aprilie. Am găsit, după două-trei nopți albe, și piesa nimerită, “Conu Leonida față cu reacțiunea”, în română și bulgară, în două variante regizorale, în aceeași seară, pe aceeași scenă, cu micul rol al Saftei interpretat în spectacolul românesc de o actriță bulgară, care să vorbească românește, ca în producția trupei din Ruse să joace o actriță româncă, firește în limba vecinilor de peste Dunăre. L-am simțit pe Orlin Dyakov ezitând, inițial, poate nu credea suficient într-un asemenea proiect nemaiîntâlnit pe niciunul din malurile Dunării. Până la urmă a acceptat provocarea, ba, pe 3 mai, a și început repetițiile la Giurgiu, cu actorii Ioan Isaiu și Ionela Nedelea, după o fugară audiție. Cu traducător româno-bulgar, la început regizorul Vili Perveli Nikolov, apoi doamna profesoară Anca Staneva, din Ruse, pe care o luam și o duceam în aceeași zi, în orașul de reședință, trecând Dunărea cu mașina teatrului. Pe 3 mai, când au demarat repetițiile, telenovela blocării bugetului Consiliului Județean Giurgiu se afla în plin toi, iar Teatrul “Tudor Vianu” nu avea un leu în cont! M-a bătut gândul unui împrumut personal la bancă, doar pentru premiera de la Ruse și cea de la Giurgiu, vreo 18.000 lei (180 de milioane vechi!), asta, ca să nu moară proiectul, nebunia mea, înainte de a se naște cu adevărat. Entuziasmul era mare, chiar dacă emoțiile și obstacolele nu puteau lipsi… Din fericire, peste nici o săptămână, Bunul Dumnezeu a deblocat bugetul județean și, efectiv, am simțit cum întineresc… La 14 mai, start în repetițiile de la Ruse, cu regizorul Sorin Misirianțu, de la Naționalul clujean, actorii Krum Berkov și Yasena Gospodinova. Cum regizorul român și actorul bulgar vorbeau bine… limba engleză, n-a mai fost nevoie de traducător bulgar…

…Pe 14 iunie, așa cum se programase la data când bătusem palma cu Orlin Dyakov, a avut loc premiera bulgară. În cadrul Festivalului de trei zile de la Ruse, un Atelier European de Teatru, cu spectacole, un Simpozion european și o incredibilă lansare a primei mele cărți de teatru în limba bulgară (“Nu mor pescărușii când vor porcii mistreți”, patru piese traduse de Vili Perveli Nikolov, una de Anca Staneva!) susținută cu un minunat spectacol-lectură. Spectacolele văzute în Festival?… “Stăpâna” după Cehov, prezentat de teatrul gazdă, în frumoasa regie a lui Orlin Dyakov, o modernă “Intrigă și iubire” de Schiller, în montarea îndrăzneață a tânărului Staiko Murdjev la Teatrul “Sofia”, și dezlănțuitul spectacol oferit de Teatrul Odeon, “Pyramus & Thisbe 4 you”, nebunia regizorului Alexandru Dabija pornind de la Shakespeare…

…Nebunia mea numită “Conu Leonida” sau “Gospodin Leonida”, cum îi zic bulgarii, a impresionat, chiar a șocat spectatorii și cei 12 ziariști români invitați de mine la Ruse. Mai ales că varianta lui Sorin Misirianțu a fost una tragică, Leonida ajungând în spitalul de nebuni!?!… În premiera de la Giurgiu, din 15 iunie, Sala Mare pur și simplu a erupt, dovada unui public modern!… Ca peste nici o săptămână de la lansarea la Dunăre, spectacolul bilingv să trezească interes și în Festivalul Teatrelor de Proiecte de la Câmpina (creația lui Dan Tudor și Adrian Dochia), în fața unui juriu de elită: Mircea Albulescu, Florina Cercel, Monica Davidescu, George Mihăiță, Eusebiu Ștefănescu. Într-o companie selectă, cu regizorii Victor Ioan Frunză (care a și câștigat Premiul pentru cel mai bun spectacol, cu “Familia Toth”, montat la Centrul cultural pentru UNESCO București), Mircea Cornișteanu, Dan Tudor, Diana Lupescu, dar și cu actori de calibru ca Virgil Ogășanu, Cerasela Iosifescu (Premiul “Cea mai bună actriță” pentru rolurile din “Două povești de amor” după Cehov, montat de M. Cornișteanu, la Arcub), Mihaela Teleoacă (deținătoarea “Coroniței” Juriului pentru “Moștenitoarea” de Lucia Verona, regizată de Dan Tudor), Anca Sigartău. Această galerie de viță nobilă a teatrului românesc sporește, negreșit, valoarea Premiului de regie obținut de Orlin Dyakov pentru “Conu Leonida față cu reacțiunea”, montat la Teatrul “Tudor Vianu” Giurgiu, cu minunații actori Ioan Isaiu, Ionela Nedelea și…Yasena Gospodinova. Un Premiu care aureolează un Proiect nebun și care înseamnă un mare punct de sprijin pentru altele din viitorul apropiat…
Acum este cert: Caragiale n-a ajuns întâmplător la Ruse!

…În umbra lui Nenea Iancu (nu doar ”Anul Caragiale”!), Euro 2012, la fotbal. Meciuri urmărite, pe micul ecran, când la Ruse, după repetiții, când la Giurgiu, când la București (unde am și fost invitat în Studioul de la TVR, la masacrarea zeilor, Germania-Grecia 4-2!), când la Câmpina. M-am bucurat pentru Italia și Portugalia, m-au întristat Anglia și Franța, care n-au jucat nimic (campioană a neputinței-Olanda, zero puncte!?!), mi-a părut rău pentru frumosul nebun Slaven Bilici, antrenorul Croației ieșită prematur (sau nedrept?!) din cursă. Jos pălăria în fața Germaniei și Spaniei, care, împreună cu uluitorul Cristiano Ronaldo, contrazic teoria că echipele au venit obosite la acest turneu final. Cei mai mulți văd o finală Spania-Germania, revanșa nemților pentru cea pierdută (0-1, gol Torres, min. 32), acum patru ani, la Viena. Eu aș vrea, ca ultim duel, Italia-Portugalia! Pentru că îmi plac nebuniile. Caragiale îmi este martor…