Arhivă

Post Tăguit cu ‘Norvegia’

Olimpiada văzută de-Acasă (2). A MAI MURIT UN VIS!… ȘI TOTUȘI, FELICITĂRI FETELOR, PENTRU ULTIMELE DOUĂ MECIURI!

august 16, 2016 Comments off

…Naționala feminină de handbal a României va pleca acasă de la Rio, fără să treacă de grupă. Mai repede decât visam la plecarea spre Brazilia, când, unii dintre noi, optimiștii, ziceam că vom cuceri pe „semicerc” chiar o medalie, din puținele posibile. Astă-seară, după un duel absolut numai pentru inimile tari, calificarea s-a jucat până în ultimele secunde. Chiar dacă Norvegia, campioana mondială și olimpică en titre, a jucat formidabil, conducând, de câteva ori cu patru goluri diferență, în repriza secundă, fetele noastre Au revenit fantastic, în special prin uluitoarele Paula Ungureanu, care a ferecat poarta, incredibil, imposibil, de cel puțin șase ori, și Cristina Neagu, care a marcat de superb de 11 ori. Norvegia a câștigat cu multe emoții, cu 28-27 (14-13), fiind după opinia mea, cea mai bună echipă din grupa noastră! Un adversar pe care naționala noastră l-a pus la respect de multe ori în acest meci pe viață și pe eliminare, făcând Spectacol!…

…Sigur că au fost și inegalități în acest meci nebun, nebun, în teren, dar și pe bancă, unde suedezul Ryde de la timona Naționalei noastre n-a prea gândit inspirat (time-out-uri când nu era cazul) și în viteză (să nu uităm că, în două momente de inferioritate numerică, a acționat lent, cu transformarea portarului într-o jucătoare de câmp, fapt care a dus la primirea a două goluri, cu poarta…goală!?!
…Dincolo de lacrimile Cristinei Neagu și ale milioanelor de români din lumea-ntreagă, în fața televizoarelor, un sincer, paradoxal Bravo pentru… ultimele două partide> victoria la trei goluri cu Spania (24-21) și ratarea calificării „la mustață” din seara asta tristă, tristă!
…Atât de tristă pentru că Naționala României a demonstrat că are Valoare! Și Valori… Cu atât mai dureros este Startul handbalistelor noastre, acea INCREDIBILĂ înfrângere cu Angola!?! Nu pot să cred nici acum că ne-au bătut angolezele la handbal, în turneul olimpic (!!!!!!!?????!), cum nu admit că de la Euro 2016, la fotbal, ne-a trimis mai repede acasă Albania!?!Că am făcut cel mai slab meci din istorie (13-26) cu Brazilia, partidă-Coșmar, nu mai contează. Startul acela letal ne-a costat până la urmă…

…Restul e Tăcere! Eșecurile au și ele dreptul la liniște. Și nu la înjurături, la anularea marilor bucurii pe care Handbalistele României ni le-au adus, chiar și în ultimul an, „bronzul” de la Mondiale! Putem judeca lucid, putem căuta cauze și remedii solide, curajoase, de viitor imediat și, mai ales, de perspectivă. Dar nu cred că este timpul și cazul să dăm cu pietre! În visele noastre ce ne-au făcut viața frumoasă într-o societate ostilă Sportului, Actului de Creație!

P.S. Cum noi, Românii, credem în minuni, acum, când aștern aceste rânduri, la nici o oră de la eșecul cu Norvegia (se va face repede ora 1, noaptea!), țesem iluzii, visăm cu ochii deschiși că Angola va învinge și Spania, și, atunci, s-ar califica, incredibil, România!…Pare o Utopie! Cum meciul se va termina pe când la noi răsar zorile, putem visa cu ochii deschiși până atunci! Și dacă nu vom desface șampania Minunii, ne vom întreba și tot întreba:chiar ne-a bătut Angola la handbal?!… Chiar ne-a învins Albania la fotbal?!… Și nu ne rămâne decât al nostru clasic râsu’-plânsu’ , vorba genială a lui Nichita Stănescu…

P.S. 1. Adio, Utopie! Fetele noastre vin acasă cu primul avion. Spania a învins Angola la 4 goluri diferență: 26-22 (13-12). Bye, Bye, Rio!… Ne rămân Cătălina Ponor și Marian Drăgulescu, Speranțele de la începutul săptămânii…

Jurnal American (10) GICĂ HAGI ȘI CRISTINA NEAGU…

decembrie 21, 2015 Comments off

…Întâmplător sau nu, am văzut, în America, două dintre evoluțiile de poveste ale Sportului Românesc!

…Acreditat ca ziarist la Mondialul American, World Cup ‘94, scriind pentru gazeta mea de limbă română de la New York, “Lumea Noastră-Lumea Sporturilor”, și transmițând corespondențe pentru BBC!… Vara californiană a fost Capodopera Fotbalului Românesc, la nivel de Națională! Victorii împotriva Columbiei și Argentinei lui Maradona (aflat la Masa presei, dovedit drogat!), împotriva gazdelor, un joc încântător (excepție-episodul Silverdome Detroit, 1-4 cu Elveția!), care i-a făcut pe mai marii fotbalului mondial să declare, cu Pele în frunte, că Naționala de fotbal a României, -Generația de aur admirabil condusă din teren de Gică Hagi, iar de pe margine de Anghel Iordănescu- era singura în stare să învingă Brazilia în finală! Numai că până la marea finală, ne-au scos, într-un final-coșmar, vikingii suedezi… După prelungiri, la penalty-uri, cu două lovituri de departajare ratate de Belodedici și Dan Petrescu…

…Telespectator sau…Internet-spectator, la ultimul Mondial de handbal din Danemarca. Fetele noastre au învins incredibil, spectaculos, campioana mondială Brazilia, după care, într-un meci de infarct, au ajuns în semifinală, după prelungiri, în dauna gazdelor, handbalistelor daneze. Numai că, deși mulți vedeau Naționala feminină de handbal a României, condusă superb din teren de super-jucătoarea Cristina Neagu, iar de pe margine cu viziune de norvegianul Tomas, iar repriza secundă a fost una de senzație, Fetele noastre de aur au ratat finala, pe finalul reprizelor de prelungiri, în fața campioanei olimpice Norvegia!…Putem uita ratarea lui Nechita, cu două-trei secunde înainte de a se trece în prelungiri?!… Am urmărit meciul la New York, împreună cu Grigore L.Culian, om de handbal, au chiuit și am plâns în final, plecând bolnavi la lansarea cărții mele “Taximetrist de noapte la New York” pentru care mă aflam în Turnul Babel…

…Ani mulți, m-a urmărit meciul de fotbal cu Suedia!…Încă nu l-am uitat!
…O vreme, nu voi putea uita partida de handbal fete cu Norvegia!

…Nordicii ne-au împiedicat, se vede, și la fotbal și la handbal, să devenim campionii lumii, în două Gale mondiale care au arătat Omenirii două Legende: Gică Hagi și Cristina Neagu!

…S-au spus multe -și se vor mai scrie- și despre “drama suedeză” și despre “tragedia norvegiană”. Pentru mine au fost două felii de viață în care a decis Destinul!
…Nu pot să uit nici acum, după 21 de ani, o mărturisire din declarația lui Gică Hagi, surprinsă pe reportofon, imediat după eliminarea de către suedezi: “În momentul când Dan Petrescu se îndrepta să execute penalty-ul acela pe care l-a ratat, mă gândeam că noi, românii, nu suntem făcuți pentru marile bucurii!”… Fantastică declarație! Existențialism rasat. Cuvinte de meditat profund la ele… Și dacă unii pot pune sub semnul întrebării Înțelepciunea lui Gică Hagi, le pot spune nu doar că declarația Regelui a apărut în cartea mea “Columb a descoperit America, Hagi a cucerit-o!”, ba, vorbele acelea, amintind de Cioran și Țuțea, spuse un Fotbalist, s-au auzit și la BBC!…

…Întâmplător sau nu, am urmărit în America, două Capodopere ale Sportului Românesc jucate sub semnul Destinului!
…Pentru mine, și la World Cup ‘94, și la Mondialul fete 2015, Românii, fotbaliști și handbaliste, au țesut Istorie în filigran de aur!
…Ei sunt pentru mine Campionii Lumii!

Vancouver. Actul II. Jocuri Paralimpice.

martie 17, 2010 2 comentarii

…Frumoasa Olimpiada albă de la Vancouver s-a încheiat la finele lui februarie. Jocurile de iarnă, însă, continuă. Aș spune, chiar, că se află în plină desfășurare cea mai nobilă Olimpiadă. Cea fără vreun învins. Olimpiada născută din lacrimă și speranță, ca un Triumf al Omului. În aceste zile, tot la Vancouver, între 12-21 martie, Jocurile Paralimpice de Iarnă, la 5 discipline: schi alpin, schi fond, biathlon, hochei pe gheață și curling în scaun cu rotile. 58 de medalii pentru sportivi cu handicap care demonstrează Forța morală a Omului. Miracolul Vieții…

…Jocurile Paralimpice și-au început istoria în 1960, când, după Olimpiada de vară de la Roma, s-au disputat și primele întreceri paralimpice. De atunci, în fiecare an olimpic se țin și aceste Jocuri în care nu există decât un învingător: Omul. Nobila idee a apărut, însă, în 1948, când Sir Ludwig Guttman a organizat, în Anglia, întâia competiție sportivă pentru marii mutilați de război…

…Astăzi, Jocurile Paralimpice de vară au ajuns la ediția a 13-a. Harta de vară a acestor Jocuri: Roma-’60, Tokyo-64, Tel Aviv-‘68, Heidelberg-’72, Toronto-’76, Arnhem-’80, Stoke Mandeville-Anglia și New York-1984, Seul-’88, Barcelona-’92, Atlanta-’96, Sydney-2000, Atena-2004, Beijing-2008.

…Jocurile Paralimpice de iarnă se află, acum, la Vancouver, la ediția cu numărul 10. Au început în 1976, la Ornskoldsvik, în Suedia, continuând pe pârtiile din Geilo (Norvegia)-’80, Innsbruck-’84 și ’88, Albertville-’92, Lillehammer-’94, Nagano-’98, Salt Lake City-2002, Torino-2006.

…Orice concurent de la această Olimpiadă inedită înseamnă un fantastic roman, un film uluitor. Aleg trei exemple din atâtea simfonii ale Destinului…

…România va avea la această ediție din Canada un mesager de preț: Laura Văleanu, la schi fond. Sibianca, născută, parcă, pe schiuri, acum 20 de ani și ajunsă în lotul național de juniori, și-a văzut câteva clipe iluziile frânte, în 2006. Atunci, un blestemat accident de motocicletă a dus la amputarea piciorului drept la nivelul gambei. Peste două luni, însă, era din nou pe pârtie. Cu proteză specială, ea visează, acum, o medalie la Vancouver!…

…Alexi Salamone s-a născut la Briansk, la două respirații de Cernobâl. Dezastrul de la reactorul nuclear avea să mai facă o victimă, distrugându-i picioarele micuțului Alexi. Spre șansa sa, părinții aveau să ajungă curând în SUA. Acolo, a redescoperit sportul sub o altă morală. Astăzi, el este titular în naționala americană de hochei pe gheață, campioană mondială, favorită la aur și la Paralimpicele de la Vancouver…

…Canadianul de 31 de ani Brian McKeever a fost lovit de Sindromul Stargardt, care răpește omului lumina. Până acum, Brian a fost ajutat de fratele său, care i-a fost ghid la Jocurile Paralimpice în 2002 și 2006. La Vancouver, va concura orb, pe cont propriu, la schi fond!…

Trei exemple care înnobilează ființa umană! Pentru ei, fiecare cursă, fiecare meci înseamnă o „Odă a bucuriei”. O Odă a Omului…

…La ultima ediție a Jocurilor Paralimpice, cea de la Torino 2006, a fost un record de entuziasm: 200.000 de spectatori i-au încurajat pe cei 600 de mesageri ai celor care au refuzat înfrângerea, luptând cu Destinul pentru triumful valorilor umane.

…Acum, înțeleg versurile lui Lucian Blaga într-o altă cheie: „Vreau să joc, cum niciodată n-am jucat, Să nu se simtă Dumnezeu în mine, Un rob în temniță încătușat. Pământule, dă-mi aripi”…

…Vreau să joc!

Canada, Regina Olimpiadei Albe!

martie 1, 2010 1 comentariu

…Acord final sublim în Simfonia Albă de la Vancouver. Olimpiada de iarnă s-a încheiat maiestuos, prin zăpezile multicolore din British Columbia. De azi-noapte, sunt, parcă, mai sărac, fără spectacolul celor două săptămâni de Jocuri magice. Pe pârtii sau pe gheață, la fond sau la sărituri, pe patine sau în boburile aerodinamice, în sporturi clasice de iarnă sau în cele zise „extreme”, Sportul s-a logodit cu Arta și a fascinat Planeta…

…Canada, țara organizatoare, a triumfat superb, fără a-și tăia „partea leului”, cum se obișnuiește. A dominat autoritar lungul maraton alb, reușind recordul de 14 medalii din cel mai prețios metal, adăugând în șirag șapte „arginturi” și cinci „bronzuri”. Suficient să depășească tenacitatea nemților (10 medalii de aur, 13 argint, 7 bronz) și numele vecinului de la sud, marea forță americană (9 aur, 15 argint, 13 bronz).

…Privind acest clasament (pe care unii îl alcătuiesc după primatul „aurului”, alții după totalul medaliilor!), simpla lectură a cifrelor, vreau să zic, oferă câteva observații. Pe podium (în orice viziune!), două țări din America de Nord (Canada și SUA) și o singură reprezentantă a Europei (Germania). Bătrânul Continent are șase reprezentante în Top 10 (pe poziția a 4-a, Norvegia-9 aur, 8 argint, 6 bronz; Elveția-locul 6, Suedia-loc 7, la egalitate perfectă cu China; pe pozițiile 9 și 10 găsind Austria și Olanda). Și a noua din cele zece, cine este?! Surprinzător, Coreea de Sud, cocoțată spectaculos pe locul 5, cu șase medalii de aur (numai la patinaj viteză 3!), șase de argint și două din bronz. La polul opus, al surprizelor neplăcute, Rusia, care n-a intrat în primele 10 clasate!

…Dacă delegația Canadei a fost Regina acestor Jocuri Olimpice de iarnă, faptul se datorește, în primul rând, uluitorului spectacol oferit de gazde pe gheață. Canada-campioană olimpică la hochei, atât la fete (2-0, cu SUA, în finală), cât și la băieți, 3-2, tot cu SUA, în ultimul show al Olimpiadei Albe, fantasticul meci pe care yankeul Parise l-a dus în prelungiri, egalând cu 24 de secunde înaintea terminării timpului clasic. În „extra-time”, gazdele au pornit, însă, Fiesta în Nordul alb, la opt minute după ce începuse jocul cu Destinul, noul „copil minune” al hocheiului mondial, Crosby, aruncând raze de aur peste sutele de mii de patinoare ale Canadei. Tot pe patinoar, Țara frunzei de arțar a cules aur și patinaj viteză (două medalii), la cel artistic (dans) și la curling (finala băieților). O veritasbilă „Odă a bucuriei” pentru gazde și în afara patinoarului, cu aur la bobul de două fete, la snowboard (două titluri), la skeleton băieți, la short-track, pe pârtii (două victorii la schi acrobatic), semne certe că sportul hibernal este un modus vivendi al canadienilor. Ca și al norvegienilor, suedezilor sau finlandezilor…

…Despre Vancouver 2010 se va vorbi multă vreme. A fost un formidabil serial de povești adevărate. Cu eroi de Legende. Dintre ei, din catalogul de aur al acestor Jocuri albe, mă gândesc la fondista norvegiană Marit Bjoergen, care a concurat la 5 probe, urcând la toate pe podium (la fel ca și chinezoaica Wang Meng, la short-track), „tripla coroană” de aur a europencei îmbinând sprintul, cu „urmărirea” și ștafeta de 4 x 5 km. A intrat în legendă și americanul de 29 de ani Steven Holcomb, fostul schior, atlet, baseballist și jucător de fotbal american, care, în 2002, la Salt Lake City, era simplu spectator, ca acum să piloteze diabolic spre aur bobul de 4 al yankeilor, un titlu pe care Statele Unite îl visau de… 62 de ani. Învins la „bobul de 4”, de Steven Holcomb (cel care, cu ani în urmă, avea probleme cu vederea!), germanul Andre Lange rămâne în Legendă, titlul de la echipajul de 2 persoane cimentându-i soclul de rege al bobului mondial. Vorbind despre stele, nu o poți omite pe biathlonista Ole Einar Bjoerndalen, dintre fiordurile norvegiene, care, cu șase medalii de aur din cele 11 medalii olimpice, devine cea mai titrată sportivă din istorie și accede automat în Pantheonul Jocurilor albe…

…Marile, frumoasele surprize ar putea fi…

  • Noua regină a patinajului artistic, sud-coreeana Kim Yu-Na (despre care fostele glorii susțin la unison că a prezentat „cel mai frumos program din istoria Olimpiadelor”!)…
  • Italianul Giuliano Razolli, câștigătorul surprinzător al ultimei probe de schi alpin, slalomul, amintindu-ne de conaționalii săi Piero Gros, învingătorul de la Innsbruck ’76, și celebrul Alberto Tomba, triumfător la Calgary, în ’88.
  • Curse de poveste și pentru fondistul norvegian Peter Northug, un fenomen al naturii, pentru poloneza Justyna Kovwalczyk, doamna cu aur la 30 kilometri pe schi, sau „tupeul” lui Alexei Grișin, din Belarus, numărul 1 la schi acrobatic!
  • Remarcabile și cele două medalii de bronz obținute de finlandezi la hochei pe gheață (3-2, cu Suedia, la fete; 5-3, cu Slovacia la băieți), ceea ce a mai îndulcit amarul, căci blonzii din țara sublimei muzici a lui Sibelius n-au obținut măcar un aur!

Și câte alte curse și meciuri n-ar mai fi de povestit, și câte alte surprize, plăcute și triste, n-ar mai fi de amintit…

…Și noi?! Noi, românii, cum ne-am întors de la Vancouver? Pe scurt: cum ne așteptam. Departe de podium. În multe probe, turiști sau elemente de decor. La ce sărăcie de baze sportive pentru sporturile de iarnă avem, pare o performanță locul 10 (cea mai bună clasare a noastră!) obținut, la 4 x 6 km., de ștafeta feminină (Dana Plotogea, Eva Tofalvi, Mihaela Purdea și Reka Ferencz-ultima campioană mondială de juniori!). Altfel, un loc 11, tot la biathlon, și pentru Eva Tofalvi (15 km. individual; loc 14 la spirnt 7,5 km.), amintindu-ne de Gheorghe Vilmoș, care, în aceeași disciplină, ajungea pe poziția a 5-a la Innsbruck ’64.

Altfel, patru abandonuri și multe locuri spre coada clasamentelor, până și ultimii noștri medaliați la recentele Mondialele de juniori (Paul Pepene și Petre Hogiu) terminând cursa de 15 km. schi fond pe pozițiile 37 și, respectiv, 57!

…Sigur, noi, românii, când vorbim despre Olimpiada Albă, vrem, nu vrem, ne amintim de unica medalie, „bronzul” lui Ion Panțuru și Nicolae Neagoe la Grenoble ’68. Din fericire, speranțe pe pârtia de bob încep să mijească, după Vancouver. Pentru că echipajul de două persoane (Florin Crăciun-20 de ani și Nicolae Istrate) a terminat concursul pe locul 11, întrecând team-urile Italiei (asistat de echipa tehnică de la… Ferrari!) și Austriei. Cum bobul de 4 a venit al 15-lea, ca și fetele de la „bob -2 persoane”, începem să sperăm. Chiar dacă pârtia de la Sinaia rămâne o relicvă sau o „amintire din epoca de piatră”, chiar dacă singurul sport de iarnă al nostru medaliat la o Olimpiadă, nu are decât un bob performant, pe care s-au dat 30.000 de euro. Asta în timp ce alții cheltuiesc pentru „mașinile zburătoare” pe canalul de gheață sute de mii, milioane de euro!

…Simfonia Albă de la Vancouver ne va însoți ceva timp. Peste patru ani, în Rusia, la Soci, poate vom reuși și noi, românii, să ieșim din neant. Dar nu așteptând minuni din cer, ci începând cu abc-ul piramidei, baza materială! Este ea, Olimpiada de Iarnă, o fascinație, dar, parcă, nu se cade să ne vedem trimișii doar spectatori la fața locului…

Olimpiada albă, ce frumoasă Carte cu povești!

februarie 10, 2010 2 comentarii

…Toate drumurile sportului mondial duc spre frumosul Vancouver. Acolo, în Westul din Nordul american, ia startul, vineri, a XXI-a Olimpiadă de iarnă. Și lumea-ntreagă se pregătește de performanță și spectacol… Emisiunea mea de la Telesport, „History Sport”, mi-a prilejuit, prin documentarea necesară, o frumoasă călătorie în istoria Jocurile hibernale. Așa am descoperit o Carte cu povești adevărate pentru cei mari…

…Olimpiada albă urma să-și înceapă istoria exact la 20 de ani de la lansarea Jocurile Olimpice moderne de vară, în 1896, la Atena. În 1916, însă, Întâiul Război Mondial a mistuit visele și liniștea lumii. Așa încât Jocurile Olimpice albe pleacă la drum abia în 1924, în Franța, la Chamonix, sub titulatura „Săptămâna internațională a sporturilor de iarnă”. De atunci, 20 de ediții, cu șase mai puține decât Jocurile de vară…

…68 de ani, cele două Olimpiade, de vară și de iarnă, au mers mână-n mână. Din 1994, însă, iarna n-a mai fost ca vara, și, la Lillehammer, în Norvegia, a început  noul ciclu olimpic, Jocurile de iarnă disputându-se la 2 ani între cele de vară.

…Dacă la ediția inaugurală, din 1924, au participat 16 țări, la ultima, cea de la Torino 2006, au defilat 85 de state, ceea ce va rămâne recordul absolut al competeției, din moment ce la Vancouver vor fi în arene sportivi sub 81 de drapele.

…În acest Februar, Canada găzduiește a doua Olimpiadă de iarnă, după cea din 1988, de la Calgary. Țara care a organizat cele mai multe Jocuri Olimpice de iarnă, însă, SUA, cu 4 ediții, dintre care două la Lake Placid, în 1932 și 1980, una în…California (Squaw Valley), în 1960, ultima în Utah, acum 8 ani. Câte 3 organizări a câștigat Franța, ediția de debut, Chamonix, în 1924, Grenoble 1968, ce nume frumos pentru noi, românii (cu unica medalie din istorie, „bronz” la bob-2, Panțuru-Neagoe!), și Abertville 1992. Austria, Elveția, Italia și Norvegia au găzduit câte 2 ediții, Germania-una, în timp ce Jocurile de la Sarajevo, din 1984, în Iugoslavia pe atunci, înseamnă unica Olimpiadă albă în Estul Europei. În 2014 va veni și a doua Olimpiadă estică, la Soci, în Rusia… Avem și două ediții asiatice, ambele în Japonia, Sapporo-1972 și Nagano-1998.

…Într-un cuvânt, din 20 de ediții disputate până acum, Europa a găzduit de 12 ori Jocurile Olimpice de iarnă, America de Nord în 6 rânduri (al 7-lea, acum, la Vancouver), în timp ce Asia are două orgănizări. Cum următoarea Olimpiada Albă se va diputa, în premieră, în Rusia, rămâne să-și tot aștepte rândul Australia sau, de ce nu, și Africa!

…Amatorii de statistici pot alcătui și un clasamentul pe medalii All Time. Un astfel de top este dominat de… URSS, care a câștigat nu mai puțin de 8 ediții: 1956, 1960, 1964, 1972, 1976, 1980, 1988, 1994 (când a participat sub drapelul Rusiei). Recordul de medalii al sovieticilor-29, în 1988, la Calgary. Cele mai multe medalii de aur-13, la Innsbruck, în 1976.

…Norvegia ocupă locul secund în top-ul medaliilor, cu 7 ediții câștigate: 1924, 1928, 1936, 1948, 1952, 1968, 2002. Cele mai multe medalii, în 2002, la Salt Lake City, 25, dintre care 13 de aur! … Germania, pe treapta de bronz a clasamentului pe medalii, cu 3 ediții câștigate, 1992, 1998 și ultima, la Torino, cu 29 de medalii (11 de aur)!

…La polul opus, cu câte un singur triumf în Olimpiada de iarnă, SUA-în 1932, acasă, la Lake Placid, Suedia, în 1948, la Saint Moricz, la egalitate cu Norvegia, și fosta RDG-în 1984, la Sarajevo!

…Într-un clasament al ocupantelor locului secund în totalul de medalii, de 4 ori apare ex-RDG, de 3 ori-SUA, Norvegia și Germania, de 2 ori-Austria și URSS.

Statele Unite dețin recordul locului 3 All Time în cele 20 de ierni olimpice, cu 5 poziții de bronz.

…Care va fi podiumul medaliilor la Vancouver?, aceasta-i întrebarea iernii! Încercați un pronostic?…