Arhivă

Post Tăguit cu ‘Mondialul African’

Supercupa României. De un angolez pseudo-speranță!

iulie 19, 2010 Comments off

…Acum o săptămână, ne luam rămas bun de la Mondialul African. Din păcate, nu cred că am învățat nimic din el. Mă rog, bun sau mai puțin aplaudat, eu îi duc lipsa. Cu vuvuzelele lui asurzitoare, cu unele umbre, dar cu Spectacol. Nu circ…

…La o săptămână de la Gala Mondială, noi, românii, am revenit la fotbalul de acasă. La circul săptămânal. Duminica aceasta toridă ne-a oferit, pe înserat, sub Dealul Feleacului, uvertura noului sezon: Supercupa României. Derby-ul Provinciei, CFR Cluj-Unirea Urziceni, altfel spus echipele care au dominat fotbalul românesc în ultimii trei ani…

…Campionii României (cu numai trei jucători autohtoni în formația de start!) au deschis scorul rapid, în min. 13, printr-un necunoscut numit Kivuvu, un angolez de 23 de ani născut la Amsterdam și adus pe bani buni de la un team de pluton (Nijmegeen) din Olanda. Gol printr-o „torpilă” de la 30 de metri, la gafa prea lăudatului portar al ialomițenilor (lituanianul Arlauskis, penibil și la egalarea gazdelor, din prelungiri!), gol ce a declanșat laude în cascade, la microfonul televiziunii și în tribunele stadionului clujean. Forlan, Iniesta, Thomas Muller, Villa, Snejder, Casillas nici că au scris istorie mondială până duminica trecută!… Duminica aceasta șchioapă, n-a mai existat în prima repriză, una de zbucium și intrări dure, decât acest Dominique Kivuvu!?! Dacă fotbalul românesc (telespectator a treia oară consecutiv la un Mondial!) visează renașterea cu un… angolez de duzină este trist, dezamăgitor!…

…Speranța n-a durat, însă, decât o repriză. Căci, ca încă o palmă pentru cei care se mulțumesc cu prea puțin și nu-și propun competitivitate autentică (dacă mai știu ce înseamnă!), la șapte minute după ce a demarat actul II, favoritul doamnelor, domnișoarelor și domnilor, al ageamiilor din fotbalul nostru, angolezul Kivuvu, a reușit un autogol de „cascadorii râsului”, aducând celor din Urziceni o egalare nesperată! Speranța nevinovaților a murit rapid, mai ales că, lucid, antrenorul gazdelor, italianul Mandorlini (la jumătate de secol, ieri!), l-a trimis pe angolez la cabine, să vorbească, poate, la telefon cu ai săi de-acasă…

…Culmea este că pentru zbuciumul modest din teren, cu o repriză secundă lăsată mai mult la jocul întâmplării, concluzia formatorilor de opinie a sunat caraghios: „Se anunță un nou sezon foarte echilibrat în fotbalul românesc!”. Categoric, un echilibru al mediocrității care nu va salva fotbalul românesc! Chiar dacă el a început drumurile europene triumfând, joia ce-a trecut, prin Bălți, în Basarabia, unde Dinamo a câștigat cu 2-0 meciul tur cu Olimpia de-acolo…

…Vineri, start într-un nou campionat autohton. Echipele de zgomote, de la Ligă, cluburi și din prin unele mijloace de presă, anunță un sezon dâmbovițean cum n-a mai fost, cum nu s-a mai văzut! Aiurea!… Va fi un campionat trecut tras la Xerox. Adică, o copie la cel trecut. S-au cheltuit din nou sume mari pe neicanimeni din toată lumea. Cantonamente de lux, cei mai mulți duși prin Austria. Se ar și că vom avea di uncă iarăși cu vorbe grele înainte de a începe joaca. Jocul la nivelul lumii bune rămâne, însă, o Fata Morgana…

…Supercupa României ne-a mai zis n nou probleme cu arbitrii noștri. Dacă așa-zisul „cel mai bun arbitru al sezonului trecut”, Marius Avram (băiatul șefului arbitrilor!), poate lăsa (jenant!) nesancționate intrări criminale și gesturi de maidan, ce ar fi meritat eliminări, la ce să ne așteptăm?! Poate la un arbitru pseudo-salvator din Angola…

P.S. Până la urmă, Supercupa României a fost câștigată de CFR Cluj, la penalty-uri, cu 4-2! După ce a fost 2-2, la capătul a 120 de minute de joc, marcatorii numindu-se: Kivuvu-min.13, Deac-min. 114, respectiv Kivuvu, autogol-min.52, Marinescu-min. 98. La departajare, Unirea Urziceni a ratat primele patru lovituri de la punctul cu var, prin Marinescu (peste poartă), Maftei, Brandan și P.Marin-mingi parate de portarul portughez Nuno Claro. Gazdele au deschis seria penalty-urilor cu ratarea lui Gabi Mureșan, dar Piccolo a transformat; a ratat și Deac, însă Emil Dică n-a greșit execuția. Și CFR Cluj a câștigat pentru a doua oară consecutiv (tot la penalty-uri!) Supercupa autohtonă. În timp ce Unirea Urziceni rămâne fără victorie după 11 dueluri cu mercenarii din Gruia, cartier al Clujului.

…Asta, dacă mai interesează pe cineva…

Mondialul African. Europa, Regina continentelor

iulie 12, 2010 1 comentariu

…Spectacolul de la capătul lumii, a 19-a ediție a Mondialului de fotbal, a intrat în istorie. Cu foarte multe premiere. Noua Regină a fotbalului mondial este Spania, campioana Europei. Armada spaniolă s-a încoronat meritat, după o ce a așteptat de 76 de ani acest moment. Pentru că urmașii lui Don Quijote n-au fost invitați la întâia ediție a Cupei Mondiale, din Uruguay, în 1930. Au urmat și cinci necalificări, iar cea mai bună perfomanță a lor avea să fie doar un loc 4, în Brazilia, în 1950. De data aceasta, însă, în vacarm de vuvuzele, acolo, la capătul Africii, frumoșii toreadori nu s-au împiedicat în fulminantul lor sprint final de lalelele olandeze, cum se întâmplase cu brazilienii și uruguayenii, devenind cea mai tânără campioană mondială (media de vârstă: 26 de ani și 155 de zile!), de la Brazilia Mundialului mexican ‘70!…

…Finala mondială de duminică seara, dintre Spania și Olanda, 1-0 (gol Iniesta-min 116!), este a doua consecutivă când se întâlnesc echipele europene. La Munchen, acum 4 ani, au duelat în ultima noapte de dragoste Italia și Franța, 1-1 și după, prelungiri, 5-3 la penalty-uri pentru Lippi și ai săi. Încă un semn că Polul fotbalului mondial s-a mutat în Europa, unde au dat năvală, este drept, pe milioane bune, mai toți sud-americanii de top și de duzină. Poate fi și aceasta una dintre explicațiile ieșirii premature din cursă a marilor favorite Brazilia și Argentina, cu alaiul lor de artiști obosiți…

…Spania este întâia trupă europeană care a câștigat laurii supremi în afara Bătrânului Continent. Și raportul titlurilor se înclină în fața continentului care a dăruit lumii jocul de fotbal: Europa-America de Sud 10-9!

…Încântătoarea trupă a toreadorilor spanioli reprezintă prima echipă care pierde meciul de debut (0-1, cu Elveția, în cazul de față!), dar câștigă titlul suprem! A doua reprezentativă care, după ce a cucerit titlul European (1-0, cu Germania, acum 2 ani, la Viena (gol Torres-min.33), l-a adjudecat și pe cel Mondial, ispravă pe care nu o reușise decât RFG, în ‘74.

…La al 13-lea său turneu final, Spania a devenit a 8-a țară care cucerește titlul mondial, intrând în Legendele Fotbalului. În timp ce Olanda pierde a 3-a finală, după cele din Germania (1-2, în 1974) și Argentina (1-3, după prelungiri, în 1978!), ambele în dauna echipelor gazdă. Acum, primul pas greșit după 25 de meciuri fără înfrângere. Cum au jucat, însă, finala, batavii (sau tulipanii) nu puteau câștiga…

…În „finala mică”, am asistat la triumful tehnicii forței în dauna forței tehnicii, recte un 3-2 al Germaniei în duelul cu Uruguay-ul (nedreptățit de Fortuna în ultimele secunde, când transversala a respins șutul de prelungiri și vise al lui Forlan!). Marea finală avea să revină greu, nu prea spectaculos, artiștilor Fotbalului în dauna pragmaticilor olandezi. Marea armă a ibericilor a fost acel năvod de pase de la mijlocul terenului care a asfixiat literalmente adversarul, chiar și când acesta s-au numit panzerele germane.

…A fost una dintre cele mai nespectaculoase finale de Mondial. Poate și pentru cascada de durități, pentru recordul de cartonașe (14 galbene și unul roșu, deși, regulamentar, mai trebuiau „înroșiți” încă doi jucători! Până și sub acel ultimo duel nul, de 0-0, dintre Brazilia și Italia, de la Pasadena, în California, la World Cup 94, când numai penalty-urile au desemnat, cu 3-2, un învingător fără prea multă strălucire. Atunci, au zis mulți specialiști, singurii care puteau învinge marea Brazilie erau…fotbaliștii români! O tempora!…

Fotbaliștii români, tot telespectatori, după Coupe du Monde ‘98! Noroc că ne pregătim să plecăm în căutarea „lânei de aur”, pe drumuri europene, joi, la…Bălți, în Basarabia!

…Îmi voi permite, ca un acord final la Mondialul African, o scurtă retrospectivă a Luminilor și Umbrelor acestei Gale fotbalistice…

…LUMINILE. Spania, Olanda, Uruguay, tânăra echipă a Germaniei, debutanta Slovacia (care a trimis Italia acasă, din grupe!), Ghana, Mexic, Paraguay și Japonia, în privința echipelor… Thomas Muller, golgeterul turneului, cu 5 goluri și 3 asist-uri; tot atâtea goluri, dar cu numai o pasă, olandezul Snejder, spaniolul Villa și celestul Forlan, desemnat jucătorul competiției! La revelații, negreșit și Iniesta (cel care a declanșat Fiesta în Spania, unde înfloresc toți trandafirii), Casillas, ghanezul Gyan, mexicanul Chicharito Hernandez (luat de Manchester United!), americanul Donovan, olandezul Van Bronckhorst, autorul celui mai frumos gol… La antrenori, Vicente del Bosque, care a reușit să preia fără sincope munca lui Aragones, făuritorul de campioni europeni; olandezul Marwjik, debutant la un turneu de asemenea calibru; germanul Low, uruguayanul Tabarez, slovacul Weiss, sârbul Rajevac, de la timona ghanezilor…

…UMBRELE. La echipe: finalistele ediției trecute, Italia și Franța, care n-au trecut de grupe (!?!); Brazilia, Argentina (0-4 cu Germania!!!), Anglia, Danemarca, Serbia, Camerun, Coasta de Fildeș, Nigeria… La jucători: englezul Rooney, protughezul Cristiano Ronaldo, Messi (34 de goluri pentru Barcelona, zero pentru naționala Argentinei!), brazilianul Kaka, francezul Anelka, italianul Cannavaro, olandezul nezburător Van Persie… Cât despre tehnicienii „lingurii de lemn”, este logic ca ei să se numească Domenech, Lippi, Capello, Antici, Dunga, Eriksson și staff-ul de 17 oameni care l-au reprezentat pe Maradona!… Pete pe obrazul acestui întâi Mondial de pe continentul african au fost și arbitrii, începând cu golul lui Lampard neacordat englezilor în partida cu nemții, cu ofsaidul mare din care argentinienii au deschis scorul în disputa cu aztecii și terminînd cu penibila prestație din finală a englezului Webb, desemnat, incredibil, neadevărat, de către FIFA drept „arbitrul acestui Mondial”!!! Un motiv în plus să zicem Blatter-bla-bla-bla…

…Cu toate umbrele lui, deja îi duc lipsa Mondialului African. Pentru că de la starea de spectacol ne-am întors la circul nostru dâmbovițean, cu înjurături neaoșe, lovituri sub centură, jugniri și parodii. Noroc că am și început să visăm la Samba ce va veni peste patru ani, la ediția din Brazilia. „Vom fi și noi, românii, acolo?”, m-a întrebat confratele Viorel Grigoroiu, astăzi, în emisiunea de sinteză a Mondialului African, de la Telespsort. Nu prea cred, pentru că noi începem renașterea europeană, joi, la Bălți!…

Am și „Adevărul” de partea mea!

iulie 9, 2010 4 comentarii

…Nu s-au stins ecourile declanșate de Jurnalul Național care, ieri, m-a onorat enorm decretându-mă „Omul Zilei”, pentru temeritatea de a visa la Performanță cu un teatru mic, cum este (deocamdată, cred!) cel din Giurgiu, că, astăzi, sunt din nou în centrul atenției presei centrale. „Performanță. Mircea M. Ionescu este primul gazetar de sport care a devenit director de teatru, după ce a câștigat postul pentru conducerea Teatrului Valah din Giurgiu”, subtitrează Adevărul, cel mai vândut cotidian din România. Un atât de frumos interviu luat de distinsul critic dramatic Simona Chițan, pendulând între cele două patimi fără de sfârșit ale mele, Fotbalul și Teatrul, fără a ocoli „capitolul New York”, atât de important în devenirea mea ca om și ca literat. Pentru că, vă spun sincer, dacă nu m-aș fi călit în inegalabilul, inconfundabilul New York, cu jungla sa, aș fi fugit (făcând record mondial pe suta de metri!) de la Teatrul Valah din primele ore ale prezentării mele, miercuri 7 iulie, ca director-manager! New York-ul m-a format, însă, pentru bătălii grele și lungi, e o luptă viața, vorba Poetului, deci mă lupt!… Este bine să știe și cei puțini care cred că mă pot întoarce din drum, prin lovituri sub centură!

…Important este că puținii oameni (puțini, dar buni!) întâlniți la sediul teatrului (uitat în nemișcare și degradare!), astăzi, vineri 9 iulie (ziua colegei mele de liceu Margareta Pâslaru, pe care am felicitat-o la telefon, dimineață, din…Giurgiu! La Mulți Ani, minunată Margo!), dar și necunoscuți de pe stradă s-au dovedit trup și suflet pentru Idealul meu declarat: Fenomenul Giurgiu în teatrul românesc!

…Gânduri tonice și din partea echipei de fotbal Dunărea Giurgiu, pe care am vizitat-o câteva minute, astăzi, printre drumuri la „atelierele de producție” și la un distins Branch Manager, Horia-Dan Nicoară, de la UniCredit Țiriac Bank, mare iubitor de sport și de teatru.

…La stadionul „Dunărea”, Narcis Coman, Legendă a fotbalului românesc, Emil Ursu, antrenorul principal al echipei și mai tot staff-ul clubului mi-au urat bun venit, succes, așteptând să invit toată „Dunărea” la prima premieră! Sper să fie pe 15 septembrie, cu „D’ale Carnavalului”, a nemuritorului I.L. Caragiale, într-o distribuție de zile mari. Până atunci, însă…

…Probleme uriașe, materiale și umane, efectiv peste orice așteptare! Sper ca împreună cu mai-marii orașului să le depășim în aceste vremuri cumplite nu doar pentru cultură, nu numai pentru Giurgiu…

…Câtă vreme am Adevărul de partea mea, mass-media centrală și locală, pe giurgiuveni și cei bolnavi de teatru, voi lupta!

…Mâine, altă zi grea. Cronica dramatică pentru „Taifasuri”, iar seara la Telesport, invitat să prefațez, de la 6 PM, ultimele meciuri, cele două finale de la Mondialul African.

…Fotbalul și Teatrul, patimile mele fără de sfârșit care mă țin tânăr sufletește…

Mondialul African. Maradona, umilit de copilul de mingi!

iulie 3, 2010 2 comentarii

…A plecat acasă și mult-lăudata Argentina! Cu coada între picioare, în genunchi, în umilință dureroasă, când tocmai râdea superior de drama brazilienilor. Ca o simplă adunătură de vedete, staruri obosite, nababi încrezuți, dându-se mari cu cei mici, ba ajutați și de arbitri (vezi primul gol cu Mexic!), figuranți lamentabili de cum au dat de primul adversar serios.

…Ieri, am rămas fără Samba, astăzi fără Tango. Panzerele lui Low au călcat, rapid și nemilos, sub șenilele lor și corabia fără cârmaci a lui Maradona (care rămâne doar un fost jucător de Legendă!). Pumele au dispărut prematur, mai exact după numai trei minute, când a marcat Thomas Muller, cel pe care zurbagiul de la conducerea sud-americanilor l-a făcut, ieri, la conferința de presă, un „copil de mingi”, refuzând să stea lângă el, la discuții, conform protocolului, una dintre revelațiile acestui Mondial!?! Că organizatorii s-au făcut de toată rușinea, scoțându-l din sala conferinței de presă pe junele Thomas Muller, așa cum ceruse Maradiona (!!!), este o altă discuție. Cred, însă, că, ieri, la conferința de presă, în noua lui repriză de grandomanie golănească, Maradona a primit „palma lui Dumnezeu”, una grea ca o moarte, căci 0-4 înseamnă un Dezastru! După care cel mai demn este să-ți prezinți demisia… Cel de Sus l-a tot ajutat, cu hențul acela de la Mundialul mexican ’86, cu readucerea la viață din ceața letală a drogurilor, cu numirea la cârma naționalei argentiniene. Maradona n-a învățat nimic din lecția vieții, bătându-și joc în continuare, și la acest Mondial, de ziariști și adversari, ieri atingând o culme a mârlăniei. Care a fost taxată de Viață așa cum se cuvenea!

…Am așteptat spectacolul de la Argentina și ni l-a oferit, impecabil, Germania! După acel 4-1 de senzație, cu Anglia, acum 4-0 (patru la zero!?!) cu Argentina!!! Scor-cutremur, fără vreo umbră de arbitraj, cum s-a întâmplat cu britanicii. Nemții au arătat a super-echipă de fotbal modern, total, uneori jucând de parcă ei erau sud-americanii (vezi numai faza ultimelor doua goluri!). Pumele, ca o trupă prea plină de ea la intrarea în arenă, devenită prea nervoasă după ce a fost pusă iute la pamânt și când a înțeles că adversarul este prea tare. Argentina, astăzi, ca și Brazilia ieri, exemplul dezechilibrului psihic, al celor care nu vor să înțeleagă că Echipa nu-i egală nicicum și niciodată cu simpla sumă a unor superstaruri.

…Nu-l plâng pe Maradona. L-am prețuit ca jucător, nu i-am suportat, însă, comportamentul de gang. Nu-mi plac circarii, cabotinii, drogații (logic, nu-mi place nici Mutu!). Eu, cu Pele, Cruyff, Beckenbauer…

…M-am amăgit, ediția trecută, cu Ronaldinho. L-am așteptat, acum, ca pe un magician, ca un Artist inegalabil, pe Messi. Din păcate, și el înseamnă una dintre decepțiile Galei africane. Nu ca Ronaldo (Cristiano), Rooney, Cannavaro, dar tot un fâs până la urmă. Ei sunt victimele datoriei sau (dacă este să căutăm circumstanțe atenuante) ale programului inuman la care-s supuși fotbaliștii de prim-plan. Asta, pentru că tot vorbește Blatter (alt circar!) despre caracterul uman al fotbalului, când mulți cer probele video care să pună capăt jafurilor comandate ale unor arbitri!…

…America de Sud s-a prezentat cu patru echipe la startul „sferturilor”. Europa, doar cu trei. Sud-americanii și-au pierdut artileria grea, Brazilia și Argentina, rămânând, până la ultimul meci al zilei, doar cu Uruguay (după nebunia de meci de azi-noapte!). Europa a trecut cu două echipe în semifinale, Olanda, învingătoarea brazilienilor, și Germania. Așteptăm și Spania în careul de ași. Este doar campioana Europei!… Campioana lumii va fi o echipă europeană!

Mondialul African. Brazilienii s-au sinucis între Lalele

iulie 3, 2010 Comments off

…Europa este fericită, cum demult n-a mai fost, și muzica de pe canalele Amsterdamului se aud peste tot în lume! În timp ce de la Rio până hăt în Mato Grosso, sub lacrimi grele și blesteme, pe Amazon, toți au devenit statuile din Insula Paștelui. Împotriva cotelor tuturor caselor de pariuri, Olanda a eliminat marea favorită Brazilia, campioana-campioanelor, cu cele 5 titluri mondiale, iar tulipanii își țes și ei, acum, vise de mărire. De care au fost atât de aproape, în ’74, în Germania, unde a jucat finala (pierdută!), după ce a învins cu 2-0 reprezentativa Samba (goluri Neeskens și Cruyff, tot după pauză!), dar și la Mundialul argentinian, din ’78, când a ratat ultimul duel (1-3) tot în fața echipei gazdă, în prelungiri.

…Astăzi, șansele olandezilor erau mici, în fața mașinii de fotbal braziliene, care a mai beneficiat și de un start perfect, deschizând scorul repede, în min. 10, prin Robinho, și dominând, pe alocuri autoritar. Cum dansase Samba trupa lui Dunga în prima parte, cum ratase alte două șanse de a marca, cui să-i treacă prin cap că, după pauză, va fi un cu totul alt meci?!

…Nici măcar sud-americanilor, care au început actul II privind lumea cam de sus, cu fiul risipitor Kaka într-un lamentabil prim-plan, secondat de Fabiano. Miliardarii din Țara lui Pele au uitat că fotbalul a fost inventat în Europa, iar Olanda este „portocala mecanică”, adepta fotbalului-total, nu prea spectaculos, dar bine susținut fizic și mental, cum s-a întâmplat și în fantastica repriză secundă din acest prim „sfert” al Mondialului African. Atunci, tulipanii au reușit prin antrenorul debutant Marwijk să ne readucă în memorie celebra pânză a lui Rembrand, „Lecția de anatomie a doctorului Tulp”. Urmașul lui Cruyff a studiat perfect Samba, a secționat-o pe fiecare compartiment, marea surpriză fiind și un triumf al gândirii antrenorului (învinsul Dunga și-a dat imediat demisia!). Sigur, „regii” fotbalului și-au dat singuri foc între lalele, aducând egalarea prin autogolul lui Melo (min.53), omul care avea să-și lase și echipa în 10 oameni, printr-un gest criminal, ce merita trei cartonașe roșii, atunci, în min. 73! Cum Snejder (autorul golului victorios, marcat cu capul, de el, cel mai scund atacant venit în careul sud-american!) a înscris în min. 68, deci înainte de eliminare, marea surpriză a prins contur și argumente pentru învingători (până și posesia le-a fost favorabilă: 51-49%!), mai ales că brazilienii, în criză de timp și de inspirație, n-au prea mai contat. Iar dacă Van Persie, Robben, Snejder (desemnat, firesc, Omul meciului!), Kuyt și nou-intratul Huntelaar n-ar fi vrut să joace samba cu uriașele ocazii aduse de contraatacurile tăioase, scorul ar fi fost unul clar: 3-1 sau 4-1! Oricum, triumful Olandei este, în primul rând, unul al Fotbalului Serios. În timp ce eșecul amar al super-favoriților, răsfățații brazilieni, cu mulți șomeri după pauză, oferă perfect reciproca! Temă de meditație pentru mulți, și nu doar în Fotbal!

…La un meci de tensiune rară, cu un rezultat-șoc pentru multă lume, la acest minunat triumf al Olandei, trebuia și un arbitraj pe măsură. Nu de încă un „folclorist” de-al lui Blatter-bla-bla-bla, astăzi un fluieraș cu ochi mici, samuraiul care nu a sancționat multe iregularități ale favoriților brazilieni (simulările și nevrozele lui Kaka și Robinho; duritățile lui Bastos-care trebuia eliminat înaintea lui Melo!-, Juan și Alves; hențul în careu al lui Lucio, prin care și-a creat avantaj!). Ceea ce mă face să cred că această superbă victorie a Olandei i-a mărit brusc colesterolul mai-marelui de la FIFA! Căci Brazilia va organiza, peste patru ani, următorul Mondial…

…Europa își trăiește, însă, o Noapte Magică!

Mondialul African. Blatter-bla-bla-bla

iunie 29, 2010 2 comentarii

…Câteva zile m-am lăsat purtat de curentul celor dispuşi să vadă „la vie en rose”, mai ales că nu mă atrage absolut cu nimic scandalul. Am vrut să cred că Mister (mare de tot misterul!) care conduce şi trage toate sforile la FIFA, desigur Blatter-bla-bla-bla, a nimerit-o, în sfârşit, cu fluieraşii şi Acarii Păuni. Ce se întâmplase numai la ultimele două Mondiale, cel asiatic şi cel german, cu cohorta arbitrilor de decor şi erorile (ororile!) lor scandaloase, întrecuse imaginaţia, divagaţia, raţia de suportabilitate. Am crezut că măcar acest atât de important subiect l-a rezolvat sforarul-şef (ca să nu mă acuzaţi de rea-credinţă, vă sugerez să citiţi cartea-document „FIFA”, a englezului Andrew Jennings!). Am închis un ochi la golul slovacilor înscris în poarta Noii Zeelande dintr-un ofsaid cât Africa de mare… Am trecut şi peste golul regulamentar (al victoriei refuzate!) neacordat yankeilor în ultimele secvenţe din disputa cu slovenii… Cu greu m-am abţinut să nu explodez la ploaia de intrări criminale nesancţionate. Sau la cartonaşe, galbene, ba şi roşii, acordate după un regulament neştiut. Că, nu-i aşa, ce fotbal se joacă prin Seychelles, El Salvador sau Guatemala, ca să nu-mi ascund mirarea şi faţă de doi (nu unul!) arbitrii din Noua Zeelandă, mare forţă în rugby, nu în fotbal!?!Am zâmbit amar la miopia francezului Lannoy (nu-i de la noi, ci din Hexagon!), la cele două henţuri comise de Fabiano, lăsat să marcheze, că la casele mari se iartă şi din-astea… Dar ce-a fost duminică, a întrecut imaginaţia, încât vin şi scriu hotărât că arbitrii din Liga noastră pot da lecţii la Academia fluierului şi fanionului!

…Furt ca în codru, execuţie în direct, în şocul Germania-Anglia, jaf mai agravant decât cel petrecut în acelaşi duel istoric, acum 44 de ani, la World Cup 66, când nu exista tehnica modernă căreia să-i poată scăpa vreun milimetru, secundă, secvenţă sau reluare. Albionul a fost prădat de uruguayeni (centralul Larrionda şi „stegarul” Espinosa) ca în western-urile copilăriei, mai-mai decât şi în „jaful secolului”, cel din trenul englez. Şi, cum nu ajungea „Jaful african”, peste nici trei ceasuri, furaţi şi mexicanii, la primul gol argentinian. Ofsaid de se vedea şi de pe Coloseum-ul din Roma. Numai că italienii Rosetti (centraş) şi Ayroldi (din triajul de la Civittavecchia) n-au vrut să-l vadă, ca să demonstreze lumii perfect (ca şi Lannoy) că nu doar naţionala Italiei e în groapă, ci şi arbitrajul din Peninsulă (concluzie valabilă,deci, şi pentru francezi). Drama este că eroarea care a deschis scorul pentru Maradona putea fi corectată, ea văzându-se, mai clar ca apa plată Bucovina, pe ecranul uriaş din stadion! „Macaronarii” s-au făcut, însă, că plouă, chiar dacă lumea-treagă era scandalizată de a lor rea-credinţă. Dacă ar fi apărat Adevărul, i-ar fi halit mister Blatter-bla-bla-bla. Privigeliaţii boss-ului FIFA nu au voie să interpreteze decât melodiile casei. Regulamentul nu există în afara directivelor lui Blatter-bla-bla-bla!! Tocmai de aceea ştabul FIFA plusează „criteriul geografic” şi în cazul arbitrilor şi al ţărilor care pot aduce voturi. Mulţi aşa-zişi arbitri, elemente de decor (propun să vină în costume tradiţionale!), folclorişti, într-un cuvânt paiaţe, păpuşi. Păpuşarii îi manevrează cum vor şi se fac că plouă la ce zice presa. Şi plouă cu gafe uriaşe, cu nedreptăţi strigătoare-n pustiu. Căci, acolo, la capătul Africii, în aceste zile, am descoperit Pustiul Blatter!

…Revolta mea este cu atât mai mare cu cât samsarul îmbrăcat la trei ace, Blatter-bla-bla-bla, se opune categoric corectării greşelilor (umane, vreau să cred!) ale arbitrilor prin consultarea imaginii video. „Am dezumaniza fotbalul prin folosirea tehnologiei video!”, a strigat blatistul-şef ca muşcat de viperă (era să spun de vuvuzele!) la aslatul jucătorilor furaţi, al presei. Geambaşul uită că în rugby se foloseşte de câţiva ani buni „proba video”. Ceea ce nu dezumanizează pe nimeni. Dimpotrivă, se apără Adevărul, ceea ce mi se pare un demers fundamental pentru Măria Sa Omul! Şi, uite aşa, Mafia din fotbal, cu Bla-bla-bla-urile lui ne obligă să rememorăm excelenta sintagmă a scriitorului francez (fost campion naţional de atletism) Jean Giraudoux, autorul, printre altele, al celebrei piese „Război cu Troia nu se face”, jucată şi în România: „Rugbyul este un sport de derbedei practicat de gentlemeni, în timp ce fotbalul reprezintă reversul!”. Prea mulţi derbedei conduc fotbalul de astăzi, pretutindeni…

*O variantă a acestui material a fost postată şi pe blogul sportvox.ro

Mondialul African. Capello a dus Anglia la Capelă pentru veșnica pomenire…

iunie 28, 2010 2 comentarii

…Istoria își ia singură revanșa. Și în fotbal. La 3 iulie 1966, pe Wembley, la Londra, Anglia devenea campioana lumii, după prelungiri grele cu Germania, 4-2 (2-2; 1-1), și cu aportul decisiv al arbitrilor. Era 2-2, în minutul 101, când centralul elvețian Dienst și tușierul sovietic Bakhramov au decis gol la șutul lui Hurst, deși nici astăzi nimeni nu poate băga mâna în foc că mingea a depășit în întregime linia porții (pe atunci nu existau minunile tehnicii de astăzi, care oferă și micronii!). Atunci, în 1966, în ultimul minut al prelungirilor, același George Hurst (autorul unei triple) a aruncat zarurile: 4-2!… Și trupa lui Alf Ramsey, cu regretatul Bobby Moore căpitanul team-ului, s-a încoronat (prima și ultima oară!) regina lumii, însă presa internațională a contestat vreme lungă valabilitatea golului desprinderii engleze.

…După 44 de ani. Astăzi, 27 iunie 2010, la capătul lumii. Germania conduce, în minutul 37, cu 2-0 (goluri Klose-min. 21 și Podolski-min. 32), dar fiii Albionului nu cedează și Upson (gafeurul de la primul gol german) punctează cu capul, renăscând speranțele în tabăra sa. Anglia aruncă corsetul lui Capello și joacă așa cum știe ea, încântător, contribuind la cea mai frumoasă repriză a acestui Mondial cu nr. 19. Lampard reușește, în minutul 39, un suberb șut sub transversală, mingea se duce vreo jumătate de metru dincolo de linia de poartă, e Gol, Gol, Gol, numai că arbitrul uruguayan Larrionda și, mai ales, conaționalul său de la tușa cu pricina, un anume Espinosa, au avut orbul găinilor!… În 1966, s-a acordat un gol care n-a fost, în 2010, nu s-a validat un gol care a fost!… Istoria se joacă și ea…

…Sigur, la 2-2, s-ar fi jucat altceva. Altceva au jucat, însă, panzerele lui Joachim Low după pauză. A ordonat nemțește defensiva, atrăgând parșiv trupa lui Capello la iureș total. Incredibil, Capello a uitat să mai fie italian, pornind jocul de la faza defensivă. Eroare fatală, căci nemții au mușcat nemilos pe contraatac, noul diamant Thomas Muller finalizând două dintre raidurile panzerelor: 4-1, scor incredibil, umilință istorică pentru întregul Albion, în lacrimi grele, acum Tânărul, dar inteligentul antrenor german l-a făcut șah-mat pe reputatul coach italian. Capello, fixist, neinspirat la selecție și în gândirea din mers a jocului, arogant, prea plin de el, aproape jurând că va cuceri laurii supremi, a crezut că-i suficient doar numele lui și a îngropat Anglia la acest turneu final: 1-1 cu SUA; 0-0 cu Algeria; 1-0, chinuit, cu Slovenia. Ca, acum, acest neverosimil 1-4 (1-2) cu Germania! Categoric, Capello a dus Anglia la Capelă, pentru veșnica pomenire…

…Domenech, Lippi, Capello, altfel spus Franța-Italia-Anglia. Un „trio” al marilor dezamăgiri la Mondialul African (doi dintre tehnicieni fiind… italieni)! Îi va imita cineva în ultimele două zile ale optimilor, încât să avem un „careu al catastrofalilor”?!

…Meciul care a încheiat duminica, Argentina-Mexic, 3-1 (2-0), a dat peste cap laudele celor care au susținut că arbitrajele de la acest turneu final sunt excepționale! Gafe uriașe, domnilor! Numai astăzi, două: după nevalidarea unui gol clarisim pentru englezi, a venit golul prim al „pumelor” dintr-un ofsaid evident! Oricum, mexicanii, furați în debut de meci, au jucat minunat, în fața unui titan ajutat, și au plecat acasă cu capul sus. Ceea ce nu putem spune despre perfidul, umilitul, astăzi, Albion, care nu știu dacă poate crede în lacrimi…

*O variantă a acestui material a fost postată și pe blogul sportvox.ro

Mondialul African. Dacă Bill Clinton îşi aducea saxofonul…

iunie 27, 2010 Comments off

…Aştept şi eu, ca atâţia alţii, şocul european Germania-Anglia, şi mă tot întreb cum de n-au reuşit yankeii să scape de „complexul african”. Sincer să fiu, când l-am văzut pe Bill Clinton în tribună, jovial, alături de Mick Jagger, am crezut că se va pune de-un concert, care va înnebuni America de pe Coasta de Est până pe cea de West şi în Pacific, până hăt departe, în Hawaii. Numai că fostul lider al Biroului Oval (n-am zis Balonul Oval, religie în Africa de Sud!) nu şi-a adus saxofonul, şi în arenă yankeii n-au mai găsit tonul, decât după prima pauză, aşa că în final, după ce a mai început un meci, al prelungirilor, n-a mai fost, ci Donovan & Dempsey Stones. Cu un moral de stâncă, propriu tuturor yankeilor, băieţii lui Bob Bradley au revenit mereu din pumnul de K.O., şi cu englezii, şi cu slovacii, şi în halucinantele trei minute de prelungiri cu algerienii. Ba, şi-au revenit şi aseară, oferind o repriză secundă de mare forţă. N-au mai avut, însă, bafta din finalul istoric cu „Vulpile Deşertului”, căci Dumnezeu nu te ia în braţe pe vecie, te salvează o dată, de două ori, după care trebuie să mergi pe picioarele tale. Iar când a venit şi „meciul de baraj”, cele două reprize de prelungiri cu ghanezii, am înţeles repede că yankeii mei dragi nu mai au forţă. Fizică!… Ironia sorţii este că socceriştii lui B.B. (Bob Bradley) au fost conseiaţi de ştabi din vestita armie americană, veniţi să umble la psihicul talentaţilor fotbalişti. Vine, însă, o vreme când ne dăm seama că în fotbalul (soccerul!) acesta de super-performanţă, nu se mai răzbate doar cu talent+o calitate, două, oricâtă combustie psihică ar avea cineva. Această ultra-industrie modernă, Fotbalul (Soccerul), cere pregătire totală. Dacă înzestaţii băieţi ai lui BB, inteligenţi, tehnici, excelent armaţi psihic, ar fi avut, aseară, şi o pregătire fizică pe măsură, altul ar fi fost, cred, traseul lor la acest Mondial. Poate că o pregătire, cot la cot, câteva zile, săptămâni, cu trupele militare din Deşert va prezenta la Mondialul brazilian, din 2014, o super-echipă a yankeilor. Pînă atunci, însă…

…Acum, în soccerul din SUA, „complexul african” (după al doilea 1-2, cu ghanezii, fără revanşă pentru Mondialul german!) devine pentru fotbaliştii din State „sindromul Vietnam” al militarilor americani (parcă, numai al lor!…). Dacă Bill Clinton nu şi-a adus saxofonul…

…Am pus berea la rece pentru ciocnirea titanilor Germania şi Anglia, până acum, la Mondialul African, mai mult numele de ele. În acest meci-şoc, vă mărturisesc că ţin cu… Argentina (sau Mexic?!). Vorbeam despre „sferturi”, of course…

*O variantă a acestui material a fost postată şi pe blogul sportvox.ro

Mondialul African. Suarez, acest ForLan(d) însorit sub ploaie

iunie 27, 2010 2 comentarii

…Se vede că sâmbăta este o zi pe care eu o petrec pe trenuri în plin Mondial. Acum o săptămână, în acceleratul de Cluj, astăzi, în Rapidul (nici Dinamo, nici Steaua) 632, venind din Neamț, via Bacău. La 10:01, voi pleca din orașul lui Bacovia, rămas până și fără echipă de fotbal în B! La 14:52, Rapidul va fi în Gara de Nord, în București. Timp suficient până la ora 16, când trebuie să fiu în redacție la Telesport, să văd repriza I a primului duel din „optimi” și apoi să comentez la cald. În gara din Bacău, sub ploaie rea, de cod portocaliu, Mondialul parcă nu există. Doar bătrânelul care vinde cafea și băuturi răcoritoare mă întreabă de ce este atât de slab turneul?! L-a dezamăgit rău blatul Brazilia-Portugalia. „Credeam că numai la noi se fac din-astea! Fotbalul pe milioane a devenit ochiul dracului!”. Nu vede, însă, cine poate stopa Brazilia să câștige încă un titlu…

…A plecat, prin ploaie nebună, Rapidul 632. În vagonul 8, plin, doi tineri navighează pe Internet la capitolul… Mondial. „Uruguayenii și yankeii bat în seara asta!… Dar bomba o va arunca Paraguay-ul!”, decretează unul dintre ei. „Argentina, amice!”, replică celălalt. Râca lor lor nu mai continuă, că Rapidul oprește brusc în câmp, la vreo 25 de kilometri de Bacău. Lângă halta Valea Seacă. Minutele trec, trenul nu se mișcă. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat. Așteptăm cu ploaia răpăind pe geamuri să plecăm. După 20 de minute, o voce în difuzor: „Din cauza ploilor abundente, în față, pe câteva sute de metri, terasamentul e sub ape”. Începe bursa zvonurilor. Ba că un pod a fost luat de ape, ba că torentele au mutat terasamentul… Și plouă nebun… Trec două ceasuri și jumătate, și trenul stă pironit în câmp, la Valea Seacă, aflată sub potop. Nu mai prind eu primul meci din optimi!… Sun în redacție. Adio, emisiune!… „Mai bate Uruguayul pe ploaia asta?!”, încerc să glumesc cu cei doi tineri de alături… „Cum să nu bată?! Îl au pe diavolul de Forlan!”, vine replica. După trei ore fix, de așteptare tensionată, Rapidul 632 se urnește, ca echipa lui Copos în final de campionat. Imagini cumplite. Torente vin năvalnic dinspre câmpurile inundate. „S-a supărat rău Dumnezeu pe noi!”, zice o doamnă din Piatra Neamț, făcându-și o cruce. Trebuie să ajungă la o nuntă în Capitală. Se teme că ne prinde noaptea în tren. O clipă mă tem că nu voi vedea nici yankeii mei dragi la lucru, la ora 21: 30, când trebuie să-și ia revanșa, în fața Ghanei, pentru acel 1-2, de la Mondialul german, din 2006, tot în „optimi”… Mergem chinuit pe sensul invers… Linia noastră, pe care am venit dinspre Bacău, este sub noroaie grele, chiar dacă o mână de oameni au deversat cu lopețile puhoaiele, pentru câteva minute. Bușteni, pietre, rădăcini de copaci, un infinit de sticle goale, cârpe, table, cartoane. Trenul parcă bâjbâie șinele, nici nu știu dacă merge. Cerul s-a prăvălit peste calea ferată. Oamenii din vagonul 8 privesc cu sufletul la gură apocalipsa de afară. Se tem să nu rămânem între mâlurile groase… Rapidul iese greu, dar cu bine dintre ape și noroaie. Cui să-i mai ardă de Mondial, de vuvuzele, de celești și yankei?!…

…Ajung în Gara de Nord, cu 3 ore întârziere, exact când este pauză la Port Elizabeth. Intru într-un fast-food să aflu rezultatul. „1-0 pentru Uruguay! Gol Suarez, în minutul 8, cu un portar coreean pe care nu-l las nici la CAP!”, mă pune la curent un tânăr tobă de Mondial. „Echipa lui Forlan ajunge departe, o să vedeți!”, mă asigură el. Iau ceva de-ale gurii (Rapidul 632 nu a avut vagon restaurant!), un fresh de portocale și o cafea. Decid să văd repriza secundă aici. Mai toți țin cu celești. Un dobrogean face notă aparte și sare de bucurie, când egalează sud-coreenii. Cred c-a pariat pe o „bomb”, altfel n-ar jubita atât… „Portari de motel, domnule!”, se atacă un fan de-al lui Forlan, când au egalat asiaticii. Cum, necum, este 1-1, și mulți vorbesc despre prelungiri. La Port Elizabeth, plouă ca la Valea Seacă. Lui Forlan nu-i priește ploaia. Noroc că lângă el zburdă prin rafale solul lui Ajax, Luis Suarez. El este „omul care aduce ploaia” de fericire în tabăra celestă! Gol de magician, la colțul lung, cu zece minute înainte să se pună de prelungiri. Sala a luat foc. Artiștii uruguayeni au mulți fani la poarta de Nord a Bucureștilor. Românilor le place fotbalul-artă, doar, suntem latini… În derby-ul Sudului (americani și coreeni), Suarez este ForLan(d) însorit pentru Uruguay, la capătul Lumii, sub ploaie nebună…

…Astăzi 26 iunie, a fost ziua lui Suarez, cu „dubla” sa de Maestru. A cântat ca nimeni altul în ploaie. Am și uitat de „codul portocaliu”, de puhoaiele de la Valea Seacă. Viva Mondialul!

*O variantă a acestui material a fost postată și pe sportvox.ro

Mondialul African. Băieți, dați banii înapoi!

iunie 25, 2010 Comments off

…Curg dezamăgirile la acest Mondial, ca râurile învolburate din România prinsă sub tot felurile de coduri. Ultima cacialma, colocviul de limbă portugheză, din această după-amiază, care a trimis în optimi, într-un cor de fluierături, mai apăsător decât vuvuzelele sud-africane, Brazilia și Portugalia. Blaturi-bla-bla s-au mai purtat (și) pe la Mondiale, lusitanii au și dechis balul grupei G punând de-o „pace sub măslini” cu ivorienii (tot 0-0, ca și acum câteva minute). Altceva a deranjat, însă, la acest meci considerat de gală, la care lumea (spectatori și teleprivitori!) aștepta un spectacol pe măsura stelelor din cele două trupe, înzestrate cu har divin și plătite cu miliarde bune. Un penibil aranjament, fără oleacă regie de clasă, și un non-combat ordinar repartizat frățește în cele mai mici detalii. Cu siguranță că știa rezultatul final și aztecul de la centru care, dacă n-ar fi venit cu un fluier ca o ocarină spartă, ci cu un sombrero și o vioară, s-ar fi pus de-un recital mariacis, în stare să înveselească puțin mulțimea înecată în plictis. Atâta platitudine, încât, în tribune, suspendatul Kaka manevra telemobilul, căutând, probabil, ceva „action”. Știa că în teren nu se va petrece nimic demn de urmărit, naivii de noi, care am așteptat și tot așteptat minunea, miracolul, o clipă de spectacol, să mai uităm de urâțenie vieții actuele… Ba vin și zic că, dacă fluierașul de la centru ar fi aplicat regulamentul și ar fi eliminat cel puțin un brazilian (Melo, Juan) sau ar fi dictat penalty-ul clarisim pentru mega-hențul comis în careu de Lucio, blatul dospit în nesimțire, s-ar fi transformat imediat.

…Marea dezamăgire pentru mine, însă, a fost jocul de maidan al defensivei cariocas. Intrări criminale, în lanț, lăsate de arbitul mexican fără de roșu, în prima repriză, ce păreau o răzbunare după patru decenii a acelui meci pierdut de brazilieni, pe 19 iulie ‘66, cu 1-3 (0-2; Eusebio-2 goluri), la Liverpool, în World Cup-ul englez, când killerul Morais l-a scos din joc pe artistul Pele! Ciudat, neplăcut cum fundașii lui Dunga, rafinați prin campionate europene de elită, au devenit țăpinari, cosași, zilieri cu târnăcopul. Așteptam Samba și ne-am trezit cu sud-americani dansând lamentabil Călușarii. Revine din nou în actualitate recomandarea de altădată: echipa Braziliei trebuie privită de la mijloc în sus! Astăzi, n-a trebuit privită deloc…

…Este drept, n-a fost nici Fado, chiar dacă lusitanii au încercat să danseze ceva după pauză. Se vede că banii dictează muzica și la Mondialul African. Deocamdată, noi, cei de pe margine, bolnavi de spectacol, le putem cere lui Cristiano Ronaldo, Meireles, Baptista, Lucio și celelalte vedete nababe să ne dea banii înapoi…

*O variantă a acestui material a fost postată pe blogul sportvox.ro