Arhivă

Post Tăguit cu ‘Medeea Marinescu’

Ziua I. Alina Dumitru, Nicolae Linca și invazia chineză…

iulie 29, 2012 Comments off

…Întâia zi oficială a Olimpiadei de la Londra. Sâmbata primelor noastre speranțe de aur. Alina Dumitru, campioana de la Beijing, la judo, 48 kg., face să urce-n zbor de pescăruș visul nostru de mărire. Românii de pe toate fusele orare și-au acordat inima la ziua Alinei…
…Am cunoscut-o pe Alina, în noiembrie 2006, în Atelierul de „Idoli și Legende” de la Telesport, într-o emisiune filigran, alături de superba actriță Medeea Marinescu. Am descoperit, atunci, în Alina Dumitru, un suflet din scripturi alese, vibrație de floare rară, chinuită de flacăra și chinurile performanței. Își dorea, atunci, un titlu olimpic. L-a cucerit la Beijing, acum patru ani, și izbânda ei m-a fericit, de-am lăcrimat, ca atâtea milioane de români. Atunci, în 2006, minunata campioană a mărturisit că de multe ori a vrut să se retragă de pe tatami, căci prea multe accidentări, „la mâini, picioare, la orice parte din corp” i-au transformat visul în suferință. Visul ei era, însă, medalia de aur la Olimpiadă! Un vis împlinit sublim, în umbra Marelui Zid, în 2008…

…Sâmbătă, 28 iulie 2012. Londra. Alina Dumitru, campioana olimpică de la Beijing, se bate să-și apere titlul. Primul adversar, o cubaneză. După primele secunde, fata din Caraibe o lovește pe Alina la piciorul drept, cam beteag și până atunci. Alina suferă vizibil, însă nu cedează. Noroc că arbitrii o descalifică pe cubaneză pentru gest nesportiv. Urmează Golgota cu o mongolă arțăgoasă. Suferință parcă infinită. Meciul de cinci minute, fără învingătoare. Urmează prelungirile, alte trei minute de foc.. Alina învinge durerea care-i fulgeră creierul, trupul și reușește în final minunea, victorie!… Adversarul următor, campioana și vicecampioana mondială din ultimii trei ani , o japoneză, în fața căreia fata noastră de poveste olimpică n-a câștigat niciun meci din patru. Alina se chinuie, piciorul drept ne amintește de „drumul de costișe ce duce la Vaslui”, parcă nici mâna dreaptă nu mai este a ei…
…În acele clipe de plumb încins, care nu se mai terminau, parcă, gândul mi-a zburat spre Olimpiada din 1956. Atunci, la Antipozi, pe ringul de box din Melbourne, Nicolae Linca avea să dispute finala, la semimijlocie, cu o cumplită luxație de deget la mâna dreaptă, pe care nu o mai simțea. Nicolae Linca a boxat cu sufletul și l-a învins pe irlandezul Tiedt, cucerind unica medalie olimpică de aur din istoria pugilismului românesc!…

…Destin repetat, după 56 de ani. La Londra, Alina Dumitru trebuie să lupte în fața campioanei mondiale cu dureri cumplite la cotul drept, ba și la piciorul drept. Sufletul ei mare și inteligența o duc spre o victorie uriașă, viza pentru finală. Acest meci fusese, practic, Finala. Ultimul duel, cu o braziliancă (Sarah Menezes), bătăioasă și mai tânără cu opt ani, trebuia să se fi disputat înainte ca durerile să o fi măcinat treptat pe marea noastră campioană. Oricum, prima medalie pentru delegația română la Olimpiada XXX. Una de argint, cu străluciri de aur sufletesc prin care Alina Dumitru a intrat în Panteonul olimpic! Mulțumim pentru toate clipele de fecirire prin care ne-ai făcut mai buni și mai frumoși sufletește, minunată Fată de aur!…

…Întâia zi a însemnat și intrarea unui super-campion în umbra grea de sub podiumul olimpic. Minunea din Baltimore, înotătorul american Michael Phelps, cel care cucerise opt medalii la Beijing, a terminat abia pe locul 4, în cursa de 400 m. mixt, depășit de compatriotul lui, excelentul Ryan Lochte, din Rochester, statul New York, noul campion olimpic, de un brazilian (argint pentru Tiago Pereira) și un japonez (bronz pentru Kosuka Hagino). Prima zi din bazinul londonez a fost dominată, însă, incredibil, de înotătorii chinezi, care au pescuit în apele britanice două medalii de aur, printr-o copilă de 16 ani, Ye Shwen, autoarea unui fantastic record mondial (4:28,43) la 400 m. mixt, și Sun Yang, învingător surprinzător la 400 m. liber, devenind întâiul înotător din țara sa care urcă pe treapta supremă a podiumului Jocurilor Olimpice! De altfel, chinezii au cucerit întâia medalie de aur a acestei ediții, prin Yi Siling, la tir, carabină 10 m., probă în care poloneza Sylvia Bogakwa a ochit argintul, iar Yu Dan, altă fată venită de la Beijing și-a atârnat bronz la gât!

…Prima zi, 38 de medalii luate de sportivi din 19 țări. Uluitor startul chinezilor (liderii clasamentului neoficial pe medalii la ultima Olimpiadă!), cu nu mai puțin de 6 medalii în ziua I, dintre care 4 de aur și două de bronz. În clasamentul zilei de debut, un neașteptat loc II pentru Italia, cu două medalii de aur (la scrimă fete și tir cu arcul-un punct peste americani), două de argint și un bronz, yankeii prezentându-se sub așteptări, cu numai o medalie de aur (Ryan Lochte), două de argint și două de bronz! Start lansat  pentru Brazilia și Coreea de Sud, fiecare cu câte 3 medalii (1 aur, 1 argint, 1 bronz), pe treapta supremă a podiumului urcând câte o dată, în acest 28 iulie, Australia (natație fete), Kazakhstan (ciclism băieți!) șI Rusia (judo băieți). Cu două medalii de argint-Japonia, în timp ce cu una singură, nu mai puțin de 4 țări: România, Columbia, Polonia și Olanda. Au cunoscut bucuria unei medalii bronz-Belgia, Ungaria, Serbia, Norvegia, R.P.D. Coreeană, Uzbekustan. Dar Olimpiada abia a început. Până la 302 medalii să tot numărăm…

…Fascinat de fabuloasa uvertură de vineri noapte și de prima zi din Sărbătoarea atleților magici, dată de zeii din Olimp, nouă, pământenilor, pentru a ne face viața mai frumoasă, trag un pui de somn (sper cu vise de aur!), după care mă duc să votez la Referendum! Este dreptul meu, datoria mea, libertatea, speranța și fair-play-ul deprinse din lumea adevărată a marilor campioni…

Radu Beligan și Florin Piersic, „Oaspeți de Legendă”!

martie 4, 2011 1 comentariu

…În ultimele două săptămâni, de Ziua Îndrăgostiților-varianta occidentală care a îmbolnăvit și România (firește Valetine’s Day!)- și de 1 Martie, Teatrul Valah (ce așteaptă ultima viză să devină Teatrul „Tudor Vianu”!) a oferit giurgiuvenilor două daruri de preț…

…Mai întâi, într-o sală gemând de lume îndrăgostită de Legendă, regalul susținut superb de Maestrul Radu Beligan, cu piesa „Egoistul”, de francezul Jean Anouilh, regizată de remarcabilul om de teatru, totodată și un spectacol în care Actorul de 92 de ani nu a părăsit o clipă scena în cele două ore de joc! Artist (nu doar actor!) de geniu care o clipă nu a avut nevoie de sufleur, deși textul s-a dovedit mare și deloc facil! O perfectă lecție de teatru pentru spectatorii avizi de artă adevărată, însă și pentru mulți actori tineri care refuză să învețe texte infinit mai ușoare, care cad repede pradă cabotinismului, șușanelei și, nu o dată, gâfâie după o jumătate de oră de joc…

***

…A urmat, apoi, „Mărțișorul” oferit de Florin Piersic, cu „Străini în noapte”, de francezul Eric Assous, piesă tradusă și regizată de Radu Beligan. Spectacol cu o „uvertură” unică, cred, în lumea teatrului. Pentru că înaintea unei reprezentații de două ceasuri și de mare ardere internă (excelentă și Medeea Marinescu, Maria Mirabela din filmul care a fericit atâtea generații de copii!), Florin Piersic a susținut, timp de 20 de minute, unul dintre recitalurile lui inegalabile zămislite pe moment din marea lui dragoste față de spectatori. Apoi, spectacolul, tulburător, cu un veșnic tânăr Florin Piersic la cei 75 de ani împliniți în 27 ianuarie. Ca, după ce a ieșit din Niagara de aplauze și curcubeul de flori, să mai petreacă alte 50 de minute, în Cafeneaua Artiștilor (unde ținuse și Maestrul Radu Beligan o sublimă conferința de presă!), cu o parte din admiratori și ziariști. Alt show inegalabil, urmat de „repriza” de autografe, de vreun sfert de oră, când miezul nopții bătea la porțile Giurgiului. Noaptea magică Florin Piersic nu se încheiase. Chiar dacă era obosit, iar a doua zi urma să se scoale cu noaptea pe umeri, a acceptat invitația unui prieten de-al teatrului giurgiuvean (nu doar al fotbalului!), Pompi Boboc, la o fugară masă de pește. Alt recital de colecție, cu amintiri de preț, depănate fascinant în stilul inegalabil al lui „Margelatu”! Trecuse mai bine de o oră spre miercuri, când luam împreună drumul Bucureștiului. Auzind cât de greu mă descurc cu banii la teatrul giurgiuvean, mitul filmului și teatrului din România mi-a promis că va veni, în primăvară, la Giurgiu, să susțină, gratis, un recital de suflet. Un spectacol unic din prietenie pentru mine!… O onorantă prietenie începută, cu aproape două decenii în urmă, la New York, la hramul Bisericii Sf. Dumitru, când inegalabilul, inconfundabilul Florin Piersic i s-a adresat unui popă din prezidiu: „Părinte, mata nu prea ai moacă de preot!”. Eram pe sub mese, știind că Florin Piersic pusese un incredibil diagnostic, celui despre care mulți dintre românii din umbra Zgârie Norilor știam că are grade ascunse, Dumnezeu să-l odihnească. A urmat, apoi, un recital formidabil, memorabil al Marelui Actor Florin Piersic. Am scris fascinat o pagină de ziar în „Lumea Noastră” despre acea încântătoare seară românească de Frumos la New York. Și Mitul Florin Piersic n-a uitat!… Nu am cuvinte să mulțumesc, Maestre!

***

…Așteptând cu emoții aparte întâlnirea din briza Dunării, cu cei doi trimiși ai Zeilor să ne facă nouă, pământenilor, viața mai frumoasă, într-o noapte albă de teatru, m-a fulgerat ideea să onorez cele două prezențe de colecție sentimentală de la Giurgiu cu un Trofeu intitulat „Oaspeți de Legendă”. N-aș fi crezut că el va avea un asemenea ecou. Emoționat, Maestrul Radu Beligan a sărutat Trafeul, pe scenă, de două ori, iar Florin Piersic, întâiul actor român căruia i s-a făcut o stea pe Walk of Fame, din Piața Timpului, la București, m-a îmbrățișat pe scenă și și-a manisfestat bucuria zicând: „O să merg cu Trofeul acesta la televiziuni să crape unii de ciudă!”

***

…Ieri dimineață, o tânără ziaristă din Giurgiu m-a întrebat cum mi-a venit ideea cu Trofeul? Cum să vină?! Gândind, poate, cu sufletul, să răsplătesc cu un mic semn marea onoare pe care Radu Beligan și Florin Piersic au făcut-o minunaților spectatori și Teatrului de la Dunăre. În vremuri aflate sub nori grei, Giurgiu s-a răsfățat sub soarele Legendei…

***

…Stau de câteva zile și nu-mi pot explica un fenomen. În timp ce oamenii s-au agitat să facă rost de bilete, de un loc și pe jos la cele două regaluri artistice, niciun (adică zero!) actor din localitate nu a fost la sală!?! Poate aveți dumneavoastră vreo explicație…