Arhivă

Post Tăguit cu ‘Medas’

Jurnal de primăvară (5). MAREA JECMĂNEALĂ A CELOR MICI CONTINUĂ, DOMNULE MINISTRU (SAU) ȘI…PREMIER?!

martie 16, 2017 Comments off

…Subiectul nu este nou deloc! Continuă de câțiva ani, într-o mizerabilă sfidare generală! Este problema Analizelor (de sânge, de RMN-uri, CT-uri, Scintigrame etc, nu cele de buget și birocrație!). Săptămâna aceasta se anunța una grea pentru mine. Aveam de făcut analizele de sânge să văd dacă e cer senin sau gheață la mal, în ce privește drăgălașul de cancer pe care îl țin bine sub control de zece ani. Problema nu o reprezintă, acum, cele 5-6 fiole de sînge ce îmi este recoltat la trei luni, pentru 15 analize! Durerea de cap vine că, după ce am pierdut, ieri, o oră și ceva la Policlinica oncologică, să-mi iau trimiterea la analize, mă trezesc în zori să merg nemâncat la Medlife-ul de lângă Biserica Sfântul Spiridon (unde îmi fac cruce de câțiva ani, înainte să intru la aceste analize!), dar, unde (și de data aceasta) mi se spune senin „Nu avem fonduri”!…Amabilă, domnișoara de la desk îmi dă un număr (021.96.46) unde mai pot încerca. E ca și cum ai căuta acul într-un car pene de struț… Vin acasă, nemâncat, și trec pe telefoane. Aștept și câte un sfert de oră, căci, sunt asigurat, cu astâta amabilitate și fariseism („Apelul dvs. e foarte interesant pentru noi”!?!) Sun și la „Medas”, „Regina Maria”, la „Neolife”, la „Sanador”, aceeași replică umană de robot: „Nu avem fonduri! Încercați luna viitoare!”. Numai că pe 23 martie, anul acesta, sunt programat de ceva vreme la oncolog, că geme România și de canceroși, nu doar de bășcălioși și nesimțiți, chiar criminali!… Așa încât, volens-nolens, trebuie să mai bag mâna o dată în buzunar și să scot bani pentru analizele de sânge absolut necesare! Nu le fac pe toate (ar trebui 276 de lei), sar Colesterolul, glicemina, creatinina, ureea, VSH-ul, proteina radioactivă etc și rămân la cele două obligatorii-PSA-ul și Testosteronul. 84 de lei!… Și luna asta!… De reținut un amănunt: în momentul când mi s-a mi s-a înmânat „Biletul de trimitere pentru investigații paraclinice decontate de CSA”, mi s-a cerut Cardul de sănătate, am accesat PIN-ul și, logic, s-au dus banii pentru toate cele 15 analize trecute în contul meu! Altă jecmăneală, din moment ce eu am plătit PSA-ul și Testosteronul!…

…Din fericire, eu încă am o brumă de bani! Dar sărmanul om de vreo 40 de ani, cu un copilaș în brațe și soția nevoiașă alături, unde să se ducă pentru o analiză a piciului, când i s-a pus placa (o iau ca o veritabilă Arie a calomniei!) „N-AVEM FONDURI”?!
…Scurt și la obiect: domnule ministru al Sănătății, domnule prim-ministru al actualului Guvern, 35 de ani, cât am fost bugetar în România (30 de ani ziarist și 5 ani director de teatru), am plătit (mai bine zis mi s-au reținut obligatoriu!) cotele pentru sănătate și pensie! N-am zis, niciodată, „Tovarăși, domnilor, luna asta am nevoie stringentă de bani, plătesc luna viitoare”! Nici nu se putea. Și, atunci, UNDE SUNT ACESTE FONDURI?! Nu mă refer la cele pentru mizerabila pensie primită după 35 de ani de muncă la stat (1.280 lei!), ci la fondurile pentru SĂNĂTATE?!

…Nu există decât două răspunsuri: ori suntem un Popor bolnav (fizic, nu psihic, politic etc!) care a înghițit toate fondurile plătite de el, prin timp, ori banii luați decenii bune pentru SĂNĂTATE au FOST CHELTUIȚI IRESPONSABIL pentru cu totul alte priorități…politice prost gândite! Cred că, în toată vânzoleala asta cu tot felul de Ordonanțe atente cu grațierea și neliniștile penalilor, și gargara, eterna gargara despre cât de mult se gândește Guvernul și conducerea țării la Omul de rând, cel jecmănit ÎNAINTE ȘI ACUM, ar TREBUI UN DRAM DE OMENIE, dacă de gândire nu poate fi vorba!
…Domnule ministru al SĂNĂTĂȚII, domnule premier GRINDEANU, mă adresez, totuși, dumneavoastră, crezând, mereu naiv, că veți stopa MAREA, MIZERABILA JECMĂNEALĂ A CELOR MICI!
***
…Se vede că nu-mi era suficient exemplul cu FONDURILE pentru sănătate, ca să-mi crească lehamitea! Ieri, în dimineața când trebuia să plătesc întreținerea la bloc, am mers la unul din bancomatele Băncii Raiffeisen, cel de la Agenția Șincai, să scot suma necesară. Numai că, de trei ori, mi s-a afișat același răspuns straniu: „PIN-ul incorect”!?! Straniu, pentru că scosem bani cu o zi înainte, cu același card și același PNI!… Logic, am intrat în Bancă, și mi s-a spus să telefonez la numărul de pe spatele cardului, să expun cazul și se va rezolva. Asta am și făcut, numai că se va rezolva după…5 zile lucrătoare! Până atunci, obligat să scot banii necesari, pe buletin, de la desk-ul din Bancă, m-am pomenit plătind un comision de 10 lei! DE CE, din moment ce PIN-ul meu era cel corect?!

…Același bancomat, în această joi, tot înapoi. Vreau să verific, pe un alt card, dacă mi-au fost virați banii de la o colaborare. Același refren: PIN incorect!… Intru în bancă, reclam, mi se recomandă să sun la telefonul de pe reversul cardului… Zâmbesc și spun că ar trebui să verifice, mai bine, bancomatul! N-am terminat recomandarea, când a intrat o bătrînică, revoltată că bancomatul i-a dat chitanța pentru suma solicitată, NU și banii!? A intrat și un domn nervos rău (pe bună dreptate!) că i se spune, ce m-a informat și pe mine (PIN incorect!), a fost chemată o angajată a Băncii și trimisă să vadă ce-i cu Bancomatul care, aud scârbit „Mai face probleme!”… Angajata, supărată c-a fost deranjată, aruncă un mizerabil :”Ei și?!”… Ei și ce dacă bancomatul de la Agenția Șincai de la Raiffeisen Bank a chinuit, trei zile, luna trecută, solicitanții, minute bune, pentru că nu era încărcat cu bani!?!… Nu merge Bancomatul, intri în bancă și îți retragi suma necesară, azi, din banii pentru care plătești lunar un comision. Alt rând, alt timp pierdut și, a nu se uita, UN COMISION pe care bancomatul nu-l ia! JECMĂNEALĂ PE FAȚĂ!
…Scriu din România, primăvara anului 2017!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

Jurnal de iarnă (14). LEZIUNE, PARȘIVĂ LEZIUNE, CE CAUȚI TU ÎN VIAȚA MEA?!

ianuarie 13, 2017 Comments off

…N-am avut de zece ani, de când mă știu canceros, o stare mai agitată în așteptarea rezultatelor unor analize-ghilotină (CT, Scintigramă osoasă), ca aceasta din ultimele 24 de ore. Azi, la ora 14, trebuia să fiu la Clinica Medas, de peste drum de Cișmigiu, să văd dacă e „To be or not to be?”… Am adormit pe la două, în noapte. La 5, în zori, îmi făceam de lucru la computer…

…La 10:30, am luat drumul Cișmigiului, nu mai aveam stare. Am coborât din Metrou la „Universitate”, să iau Bulevardul la pas, sub soare, sub țurțuri căzând din clădirea Univesității, traversând băltoace și trăgând de timp. Am oprit la mai fiecare vitrină, am servit o cafea, fără zahăr de vreo trei ani, m-a pus pe gânduri durerea din stânga prostatei, resimțită azi-dimineață, după vreo două-trei luni… Gând nebun: să fie un semnal, acest cuțit din stânga bazinului?! Piei, drace, ce m-a apucat!?…
…La ora 13:10, eram la Clinică. Am așteptat pe un scaun să fie pregătiți pentru analize trei pacienți. Încă un cuțit în abdomen, stânga, jos… Am primit plicul cu rezultatele celor trei Tomografii Computerizate cu substanță de contrast. Mi s-a spus să merg cu ele la doctorul care m-a trimis la analize. La oncologul care mă are în pază cu atâta pricepere și căldură umană, de opt ani… Asta va fi pe 9 februarie! Până atunci trebuie să fac și scintigrama osoasă, luni 16 ianuarie, am fost programat din decembrie anul trecut, la Medas-ul din Spitalul Regina Maria, situat, acolo, unde începe Bulevardul Mihalache…

…Desfac, totuși, plicul cu rezultate și-mi arunc ochii, așa, ca o curiozitate. Habar n-am eu de medicină, dar, de 10 ani (pe 9 martie 2017) de când lupt cu monstrul de Cancer, am învățat noțiunile de bază… Primele două foi nu-mi trezesc atenția… Ultima, însă… Citesc, scutur capul, și recitesc, pe rândul 3, la concluzii: „Leziune nodulară la nivel sacrat stânga în găurile de conjugare-de corelat cu o examinare IRM”… N-ajungea leziunea asta, mama ei… Că mă lovește în moalele capului și rândul al patrulea:”Micromodule pulmonar LID”… Aș vrea să-mi dau două palme, să mă trezesc! N-am avut până acum, de opt ani, de când fac, din iarnă-n iarnă, CT-uri și scintigrame osoase nicio…Leziune!

…Vreau să-mi citească un specialist foaia asta ca o Integramă otrăvită, dar domnișoara de la Desk îmi spune că numai oncologul care mă are în grijă îmi poate spune totul despre starea mea… Da,domnișoară, dar dacă mă perpelesc întrebările și supozițiile până pe 9 februarie, când sunt programat la Medicul oncolog care m-a tratat excelent de opt ani, fac atac cerebral!… Insist să mă ajute cineva, cu interpretarea rezultatelor, cotra-cost. Domnișoara este foarte amabilă, roagă un asistent să-i țină locul, îmi ia rezultatele și dispare cam cinci-opt minute… Vine și îmi spune că numai medicul care mi-a făcut investigația și a tras concluziile este în măsură să-mi explice „noutățile” din organismul meu. Revin miercuri 18 ianuarie, ora 14. 150 de lei mă va costa consultul. Îi mulțumesc pentru atitudinea ei nu doar civilizată, dar mai ales umană…

.. .O iau pe jos spre stația de Metrou de la Podul Izvor, am nevoie să-mi respire gândurile, trec pe lângă „Bulandra”, streșinile curg, lacrimile îmi spală obrajii sub soare. „Băi, ai înnebunit?! Stai să vezi exact ce spune specialistul!”, îl aud pe Alter-Ego-ul meu certându-mă… „Ai dreptate!, îi răspund. Lacrimile n-au dus niciodată spre piscuri… Trebuie să strâng din dinți, să mă cravașez dureros și să urc în continuare pe Golgotă!”… Încerc să-mi fac de lucru cu gândurile mele, vreau să fug de Leziunea asta blestemată, de tot ce înseamnă cancer, m-am plictisit de el… Nu pot să uit, însă, că Vărul meu cel mare și minunat, Mitică Bostan, a fost răpus, acum trei zile, tot de monstrul negru. El nu știa că-l hrănește, eu știu de zece ani…

…Orașul trece vesel pe lângă mine. Nu mă recunosc. Nu pot lega două gânduri. E un semn în stările noastre. Agitația mea neașteptată din ultimele ore era un semn de la Bunul Dumnezeu… „Și ce mai vrei, MMI-ule, ai furat zece ani Doamnei în negru, din 9 martie 2007, când ai fost operat întâia oară. Ehe, alții, operați, atunci, odată cu tine, sunt de mult între îngeri. Nu-l mânia pe Dumnezeu!… Bine că mai poți să aștepți consultul din 18 ianuarie, și cel din 9 februarie”, mă calmează Alter-Ego… Împletesc speranțe, poate leziunea asta pelviană nu-i legată de cancer, o fi de la vreo căzătură, poate doctorul n-a fost prea atent, cunosc atâtea cazuri… Gata, până nu mă întâlnesc cu expertul, trebuie să abandonez subiectul!… Să mă gândesc la altceva, neapărat Frumos, spectacolele de teatru care m-au încântat anul trecut (nu multe, dar existente!), la o femeie de top, nu și la cele două-trei ticăloase care m-au trădat sub semnul crucii, cu zâmbetul pe chip, cu hăndrălăul la ușă și cuțitul în mână, chiar dacă ne eram de caraulă pe taxi, la New York!… Gata, vezi, poți să evadezi din Alcatrazul Cancerului, hai să ne plimbăm, dragul meu MMI, prin New York, o să uiți de toate, o să ajungi și la Miami și Santa Monica, Doamne, ce frumoasă este Viața…

…O sun pe Mona, surioara mea, unicul punct de sprijin moral din țară. Mă întărește moral și îmi sugerează și un bioenergetician cunoscut, care i-a tratat cu succes și pe Alin și Sorana… Sigur că voi intra și pe această pistă… Mai am, doar, atâtea de realizat!… De azi în trei săptămâni, vineri 3 februarie, am premieră la Teatrul Ariel din Rm.Vâlcea, cu piesa „Freud și Bunul Dumnezeu”… Am terminat de șlefuit două noi piese la care țin foarte mult. „Da, dom’ne, dar să nu uiți scena cu șahul, cu tânărul care joacă șah în pușcărie, de unul singur, la două mâini, stânga cu dreapta. Dar, după cinci zile de fericire, unul dintre colegii de…apartament îi ascunde sau îi aruncă nebunii. Și fără nebuni ce să faci?!… Nu uita să introduci și scena asta, e super!”, îl aud pe Alter-Ego… Și mai sunt și minunatele Nepoțele din California, Genevieve și Celine, nu le-am văzut din martie trecut!… Nici pe Ducu și Karina… A știut el, Cel de Sus, de ce nu m-a lăsat să trec Oceanul, pentru Sărbătorile de Iarnă. Erau probleme de rezolvat, aici…

…Mă gândesc cum să articulez mai bine scena cu nebunii furați în piesa mea… Am și uitat de Leziunea aia blestemată, venită pe nepusă masa… La Piața Unirii, am mâncat o porție de creveți, excelent pregătiți, la micul restaurant chinezesc unde merg mai în fiecare week-end cu Maria și Mircea Robert, îi văd, parcă, lângă mine, glumim, bine că nu sunt, nu sunt eu într-o formă prea bună, oricât efort aș face.. Și dacă veselie nu e, degeaba ne întâlnim!…. Plec o stație de metrou spre casă. În cavoul de singurătate, grădina de scris care mă așteaptă…
…Trec liniile de tramvai pe verde, pe zebra de pietoni, gânditor, și mă trezesc cu un tramvai frânând dement la nici zece-cinsprezece metri. Privesc la vatman, n-am forță să-i zic una, semaforul arată roșu-roșu pentru el… Da, dar nu orice e normal este și adevărat!… Băi, băiete, ești nebun, îl taxez în gând, eu am de rezolvat problema cu Leziunea aia.., Leziunea aia venită, așa, ca un fulger, ca un trăsnet, pe cer senin, cum a apărut și cancerul în viața mea…

…Nu intru bine în casă, cu un braț de reviste și ziare, luate din Pasajul de la Universitate, că sună unul dintre telefoanele mobile. O voce feminină mă anunță că am de făcut scintigrama osoasă, luni dimineața, la 9:20, la Medas-ul de la Spitalul Regina Maria.Vreau să-i mulțumesc, chiar dacă știam, așteptam ziua de luni… Dar, cu greu articulează vorbele, spunând, totuși, că, dintr-o cauză… pe care ea o cam amețește, se suspendă analiza!… Bine, doamnă, dar mă sunați, azi, vineri, la ora 15:20, când nu mai pot face nicăieri o programare?! Este mai mult decât jenant, sunteți absolut de blamat!… Scuze, scuze… Eternele scuze ce ne țin pe loc, de nu mai crede nimeni în noi, și rămânem doar viețuitoare de trei parale…

… În orice rău există, însă, și un germene de bine, înțelept se spune în popor. Când am aflat că voi face scintigrama la Medas-ul de la Spitalul Regina Maria, mi-a revenit în cap coșmarul trăit, anul trecut, în februarie. Am făcut scintigrama osoasă la „Regina Maria”. Iar doctorul care a pus concluziile a încurcat piciorul meu stâng cu… dreptul. Pe film apărea o umbră mai veche la dreptul. Pe Buletinul de examinare a scris cu mânuța lui aiurită, înțepenită-n rutină, „piciorul stâng”. Am comparat, acasă, buletinul de examinare primit cu acela de anul trecut. Da, piciorul drept, în 2015, stângul, în februarie 2016!… Două zile am fost cu stângul în groapă… Noroc că doamna doctor oncolog a privit atent filmut dat și, deodată, a explodat: „Pe film este o umbră la piciorul drept, nu la stângul cum a scris! Unde i-a fost mintea?!… Sigur, e umbra mai veche de la piciorul drept!”… Gafa aceea m-a lovit când am aflat că voi merge la testare la acel medic-coșmar… Știe el Bunul Dumnezeu cum să le aranjeze!…

…Lupt, Doamne, scuză-mă că am avut, azi, la prânz, un moment de slăbiciune. Sunt, totuși, și eu, un biet Om!… Știu că mi-ai dat, nu o dată, puterea să am un moral tare ca Piatra Măiastră a lui Brâncuși!…
…Lupt, altă șansă n-am, Lupta este unicul meu Răsărit!
…Doamne, ajută-mă și de astă dată!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.