Arhivă

Post Tăguit cu ‘Liviu Roșca’

DIN NOU, TAXIMETRIST LA NEW YORK! Un taxi numit dorință, pe Broadway…

septembrie 25, 2015 2 comentarii

..Da, am urcat din nou, cam trei luni, în „office-ul meu galben” dintre Zgârie Nori și am străbătut Turnul Babel, Babilonul sau, simplu, fascinantul New York. M-am bucurat și am plâns, m-am chinuit și am fost fericit, am resimțit, prin amintire, țeava pistolului și vârful cuțitului, în aceste ultime trei luni când, la masa de scris, am retrăit cu emoții nefardate fabuloasa mea Aventură pe Golgota galbenă! În aceste trei luni când am dramatizat Cartea Vieții mele, volumul de memorialistică „Taximetrist de noapte la New York”…

…Nu mi-e jenă o clipă să spun că am fost taximetrist la New York, mă mândresc, chiar, cu acel curaj nebun, taximetria este un formidabil test pentru oricine, numai că, dacă mi-ar oferi cineva, acum, un milion de dolari să urc, iarăși, Golgota galbenă, aș refuza, deși, fără ea, categoric, aș fi fost mai sărac sufletește și mai slab moral, mai tot ce știu despre Viață, Libertate și Noua Filozofie a Lumii n-am învățat din cărți, piese de teatru sau din filme, ci din “insomniile” mele permanente, sub soare și sub lună, în uriașul Amfiteatru american, alergând după Viață și money, money, money cu moartea în spate, în acest uluitor Babilon, Turn Babel botezat magic New York, unicul oraș din lume în care aș putea trăi, în afara Bucureștiului natal…

…Acum, în Bucureștiul natal sau oriunde vă aflați, urmează în vreo două săptămâni să citiți o piesă de teatru. Una aparte, nemaivăzută, nemaiscrisă. Mai bine zis o dramatizare. Dramatizarea volumului de memorialistică „Taximetrist de noapte la New York”. A apărut în 2000, în două ediții, care s-au vândut ca pâinea caldă, ba un editor șiret a mai scor un tiraj și pe sub mână. A fost Cartea vieții mele, n-am spus-o doar eu… Lansată cu succes nebun, la București și la New York, de câte două ori în fiecare oraș. La Uniunea Scriitorilor și între Zgârie Nori, cu o mare de taximetriști alături, cu toții eroi ai volumului, trăit și de ei, dedicat lor …

…De atunci, cereri și iarăși cereri pentru această carte! Nu-i lună, cred, nici, acum, după 15 ani de la publicare, să nu mă întrebe, prieteni și necunoscuți, unde mai pot citi volumul, de ce nu îl mai reeditez?!
…Acum, în loc de reeditare, dramatizarea cărții! De ce?

…La un an de la apariția volumului „Taximetrist de noapte la New York”, reputatul regizor de film Ioan Cărmăzan mi-a mărturisit că ar vrea să urce pe marele ecran cartea mea, veritabil scenariu de film. Ideea m-a onorat, însă m-a și pus pe gânduri… Pentru o scenă din film se trag zece, douăzeci de cadre. O cursă cu taxiul la New York nu poate fi repetată o singură dată! Niciodată nu seamănă perfect una cu alta!… Aventura mea galbenă este una irepetabilă!… Viața bate filmul!

…Teatrul mi se pare mai aproape de ceea ce am trăit eu, noapte de noapte, în „office-ul galben” care a gonit, de atâtea ori, prin fața teatrelor celebre de pe Braodway. Adevărul este că am jucat și eu, în fiecare seară, un mic rol pe Broadway, avându-i parteneri de scenă galbenă pe legendarii Anthony Quinn și Greta Garbo, pe Fata lui Fidel Castro și Imelda Marcos, drogați și damnați, minunați și siniștri figuranți, un apaș și mai mulți borfași, profesori și studenți din mai toată America, dar și de peste drum de Est, din Europa. Jur că nu am avut, măcar o dată, Iluzia de a fi jucat ca dramaturg pe Broadway. Dar eu n-am renunțat să fiu, în acei ani de galeră, și taximetrist, și ziarist, și dramaturg…
…În aceeași zi, acreditat ca ziarist la ONU sau U.S.Open, iar noaptea încovoiat pe volan, alergând mereu optimist, cu moartea în jur, după un pumn de dolari. Nu poate exista piesă mai frumoasă, în care fiecare scenă reflectă viața dintr-o cursă, un destin, sublim și tragic spectacol de teatru scurt!
***
…Am făcut ultima corectură la această inedită piesă de teatru. Aștept o corectură în paralel și de peste Ocean, de la Ducu. Generosul profesor Liviu Roșca, eminent antrenor de atletism și veritabil Mecena al culturii giurgiuvene, s-a arătat dispus să scoatem rapid și această carte. Cam în două săptămâni, v-aș putea invita la o cursă nemaiîntâlnită pe Broadway…
…Poate fi ultima mea Cursă!

REAPARE… „TAXIMETRIST DE NOAPTE LA NEW YORK” !

iunie 29, 2015 2 comentarii

…O veste neașteptată pentru cititorii mei! Una bună, că de rele, scapă-mă Doamne!… Va reapare Cartea vieții mele, cea de memorialistică, „Taximetrist de noapte la New York”, editată, în 2000, în două ediții și ambele dispărute în nici cinci zile (ba, s-au mai tras multe, multe exemplare și s-au vândut pe sub mână!), volumul lansat în săli arhi-arhipline, la București (de două ori), Bacău și New York, comentat (la finele ediției a II-a) de nume celebre precum regretații Laurențiu Ulici și Mircea Ghițulescu, de veșnic tinerii M.N.Rusu, Gabriel Pleșa și Octavian Vintilă, Grigore L.Culian, George Pietraru și Revista Flacăra, ea, Cartea scrisă cu Lacrimă, în viteza nebună a New York-ului, cu un singur punct, la sfârșitul capitolului de 5-6 pagini, dedicată „Minunaților mei prieteni, taximetriștii din New York, colegi de preț în cea mai importantă Universitatea, cea a Vieții”…

…În cei 15 ani de la ultima apariție, sute de oameni, cei mai mulți necunoscuți, m-au întrebat dacă nu mai am, cumva, un exemplar (mai am, acum, efectiv unul singur, cu mine, la București, și trei în Biblioteca lui Ducu, din Miami, unul pentru anii când minunata Genevieve va încerca să citească, poate, de câte a făcut la viața lui Bunicul Mircea!). Mulți mi-au recomandat să mai trag o ediție, numai că banii nu mă dau afară din casă, iar condițiile unei edituri m-au dezamăgit. Așa încât, de vineri seară, când s-au abătut peste mine alte nedreptăți, trădări și tristeți, m-am refugiat în „office-ul galben”, alergând prin Babilonul fascinant, plângând și chiuind de bucurie, simțind pistolul la tâmplă și cuțitul la ceafă, discutând despre Eugen Ionescu și Kafka, schimbând replici uluitoare despre filozofia vieții la americani și în comunism, despre Nadia, Ilie Năstase, Hagi, dar și despre…Brâncuși. În taxiul acela care m-a făcut împăratul Norocului, avându-i pasageri pe Zorba Grecul, Greta Garbo, Alina Fernandez-fata lui Fidel Castro… Doamne, și câte am mai retrăit, și am plâns de fericire și de tristețe, vineri noapte…

…Atunci, vinerea ce abia a trecut, am decis! Rescriu cartea aceasta uluitoare pentru mine și pentru atâția! Numai că… o dramatizez! O fac piesă de teatru, nu am voie să o trădez pe Amanta mea Thalia, Aventura aceasta inegalabilă (pe care, acum vreo opt ani, valorosul regizor Ioan Cărmăzan a vrut să o facă film!) va fi cea mai tensionată piesă de teatru din scrierile mele ce se va putea juca, gata, am dat examenul pentru carnetul de șofer american, am luat… punctajul maxim (!!!), am trecut „la mustață” și examenul de engleză, m-am jucat la cel de geografie, unde i-am încântat pe profesori, n-am nici două luni de America și la noapte, mai bine zis în zori, urmează să urc pe bidiviul galben, Doamne, nu pot să dorm în noaptea asta de 13 spre 14 februarie 1987…

…Azi este 29 iunie 2015, am revenit de la Giurgiu, unde am plecat cu noaptea rece apăsându-mă pe tâmple, nimic nou, nu sunt primit în continuare la Concursul pentru postul de director-manager al Teatrului „Tudor Vianu”, poate că unii se tem să nu iau și acum, aici, la ca New York, pe 23 decembrie 1986, „punctaj maxim” (parol, am un Proiect de milioane!), mi se flutură aceeași parșivă și echivocă literă C dintr-o lege stupidă care scoate dramaturgia din teatru (!?!), autoritatea locală nu știe să citească sau nu vrea să ia seama și de litera E, care-i oferă soluții în caz de excepție, încă un interimat, practic până-n 17 iulie 2015, m-am săturat de bucăți de viață, mie-mi place Viața, am o poftă nebună de scris în mine, de refugiu în litere, în metaforele nobile din „patria mea limba română” (inegalabilul Nichita!), mulțumesc Bunule Dumnezeu că mi-ai dat drogul acesta ca un elixir, Scrisul, sunt în ritmul nebun dintre Zgârie Nori…

…Și încă o veste bună! Foarte curând, a 26-a carte semnată de mine va urca în bibliotecă! Tot o carte de teatru „America de-Acasă”, ultimele mele cinci piese în volumul pe care mă vă ajuta să-l aduc la citit prietenilor mei (n-am să-l dau celor mai mulți directori de teatre și regizori, ei nu citesc dramaturgie autohtonă și nici nu cred în ea!?!) remarcabilul om de sport și de carte editată, profesorul Liviu Roșca, antrenor de elită din Giurgiu! Mulțumesc mult, și de data aceasta, Domnule Profesor! Una dintre cele patru cărți pe care, practic, mi le-ați făcut cadou, „Animalul, acest om ciudat”, a câștigat Premiul Uniunii Scriitorilor (Filiala Dramaturgie) și a fost nominalizată la Premiile Academiei. Pot, oare, uita?!

Sunt un om bogat, cu noul volum (de teatru) în bulgară și Mondialul-Samba!

iunie 14, 2014 Comments off

ULTIMUL meu „copil” literar, gata să-l pun în propria Arhivă sentimentală, alături de alte 23 de volume publicate, 25 de premiere și destule premii (de toate felurile, în teatru și în gazetărie): cartea cu 4 piese traduse în limba bulgară de minunata doamnă prof. Anca Staneva, strălucit mesager al Culturii Române în Bulgaria lipită de sufletul meu de atâtea decenii… Volum special pregătit pentru importantul Atelier European de Teatru, Ruse (16-19 iunie 2014). Mulțumesc, și pe această cale, doamnei Anca Staneva (care semnează și o onorantă Prefață „Patru piese între râs și lacrimă”!) și remarcabilului om de sport și de cultură prof. Liviu Roșca, prolific antrenor de atletism, cu valoroși campioni, și generos susținător al cărții zămislită de autori români, prin Editura pentru Sport C.S. Atletic Giurgiu!
…Cartea, „America de-acasă”, se va lansa, joi 19 iunie, ora 17, în Sala Studio a superbului Teatru „Sava Ognianov” din Ruse, eveniment aureolat de Spectacolul-lectură al comediei din volum „N-aveți un mort de vânzare?”, în interpretarea actorilor de elită ai teatrului din Ruse!
…Piesele volumului? „Moșul, Blonda și Vivaldi”, „Freud și Bunul Dumnezeu”, jucată încântător de Doru Nica (el semnând și regia unui „one man show”  jucat tulburător cu lacrimă și sensuri tragicomice!), la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad (unde am debutat ca dramaturg, în 13 mai 1979!), „N-aveți un mort de vânzare?” (desre care doamna Anca Staneva mi-a făcut cel mai frumos compliment posibil pentru un dramaturg: „Domnule Mircea, mi-am șters de mai multe ori ochelarii, în timp ce citeam piesa! Am plâns de atâta râs!”) și textul care dă titlul volumului, piesă necitită, nepublicată, neștiută (deocamdată!) în…România!
…Doamne, ce Vară frumoasă îmi oferi, după volumul apărut pe final de mai („Monolog în doi cu moartea la ușă-Marele Premiu de Dramaturgie-monodramă, la Gala Star, 8 aprilie 2014, Bacău) și, mai ales, după ce, ieri, mi-au ieșit excelent analizele vizând blestemul negru cu care mă lupt de peste șapte ani!
…De la bucuriile din Teatru, la noapte, Mondiaul de fotbal din Brazilia! Sunt un om bogat!…