Arhivă

Post Tăguit cu ‘Ionuț Vulpescu’

Jurnal de iarnă (26). UN AN FĂRĂ DUNĂRE…

februarie 28, 2017 Comments off

…Anul trecut, pe vremea asta, în ultima zi de iarnă. Ultima zi din februarie. 29, pentru că a fost an bisect! Ultima mea zi la Giurgiu, rotunjind un Timp, de cinci ani, șapte luni și douăzeciși două de zile, cât am condus Teatrul din briza Dunării, găsindu-l „Valah” și lăsându-l „Tudor Vianu”, în semn de prețuire și neuitare a marelui literat de talie europeană, născut în Giurgiu. A fost un timp frumos, în briza Dunării albastre, cu Valurile ei fascinante, de visare, o vreme în care Giurgiu a devenit Cetatea Dramaturgiei Românești. Numai piese autohtone montate pe scena teatrului aflat la 62 de kilometri de Capitală. 40 la număr, veritabil record național! Și două bulgărești, într-un Proiect dunărean căruia îi pregătisem o perspectivă de amploare. Numai că eu n-am mai fost lăsat să-mi pun în practică noul Proiect la care am muncit, entuziast, aproape un an. Într-un stat de drept, nici nu mai trebuia să dau Concurs pentru continuarea mandatului de director-manager, din moment ce am avut la fiecare evaluare anuală nota maximă, cum 10 am primit și la cea finală. Logic, urma doar să-mi prezint Proiectul…

…Numai că noi trăim în România, nu într-un stat de drept, unde legile și Ordonanțele se schimbă peste noapte, în funcție de interese personale… Ion Caramitru, marele actor, excelentul manager al Naționalului bucureștean, s-a speriat de zvonuri, s-a temut să nu-i atace tronul două apreciate cronicărese (Modreanu și Popovici), absolvente de ziaristică și filologie, și s-a (z)bătut să blocheze noua propunere a Ministrului Culturii, din ianuarie 2016, Vlad Alexandrescu, schimbarea aberantei litere c din art. III al Legii 186, încât să se permită și literaților să conducă instituțiile culturale, nu doar cei care au absolvit Facultatea de teatru. Caramitru și UNITER au câștigat, dar Adevărul a mai fost siluit o dată, martori fiindu-mi Caragiale, Camil Petrescu, Tudor Vianu, Zaharia Stancu, Victor Eftimiu, Ion Minulescu, Fănuș Neagu, Dinu Săraru etc. (foști directori ai Naționalului bucureștean), Alecsandri, Topârceanu, Mihail Sadoveanu, Mihai Ursachi, Mircea Radu Iacoban etc.(directori, prin frumoase decenii, la Naționalul ieșean), niciunul neurmând un minut cursul Institutului de teatru!

…Mulți m-au îndemnat să-i acționez imediat în judecată pe cei care s-au opus unei Logici elementare, anulând nu doar un principiu, ci și istoria teatrului românesc, la capitolul directoratului. Și pe preș.C.J. Giurgiu de la vremea aceea, V.M., care a ignorat o adresă a Ministrului Culturii de la vremea respectivă, Ionuț Vulpescu, prin care mi se dădea dreptate să mă consider, ca dramaturg, om de teatru și preciza că teatrul giurgiuvean nu ține de Ministerul Culturii, ci de Consiliul Județean, care poate găsi variantele logice, cum s-a întâmplat și la Botoșani, Pitești sau Baia Mare cu directori ne-actori sau regizori. Dom’ preș.C.J., însă, a fluturat nervos acea adresă semnată de un ministru, ba, furios, a catalogat-o, iresponsabil (folosesc un eufemism!), „O prostie!”, moment în care m-am ridicat de la masa așa-ziselor noastre discuții fără sens și am spus „Adio, Giurgiu”! Era prin octombrie 2015!… Jocurile erau făcute, politicul triumfase și în acest caz pe ruinele Adevărului.
… La ce bun să dau în judecată pe cineva?! Chiar dacă știu suficiente lucruri picante din lumea fotbalului și teatrului românesc, nu le voi pune niciodată pe hârtie, pentru a face valuri de o zi-două, pentru răzbunări meschine. Nu, iubesc, respect prea mult Fotbalul și Teatrul încât să intru în mocirlă!

…Cei care m-au blocat la mantinelă, ilogic (nu tot ce este logic este și adevărat, nu-i așa?!), mi-au făcut un mare bine! În anul acesta care se împlinește astăzi, de când n-am mai făcut naveta la Giurgiu, am redescoperit Libertatea, odihna, grija de mine și de scrisul meu! Adio, sculare criminală la 6, dis de dimineață, duș, bărbierit, mic dejun, medicamentele luate, mâncare la pește și broasca testoasă, toate în 30 de minute, după care contratimp de două minute la stația de tramvai sau autobuz, ca să ajung la 6:45 în fața Bisericii Eroii Revoluției, de unde să iau microbuzul spre Giurgiu! Doamne, cum am rezistat în ritmul acesta dement 5 ani, 7 luni și 22 de zile?! Mulțumesc, Bunule Dumnezeu!

…Acum, sunt mai liber ca niciodată, mă scol pe la 10-11 dimineața, mă culc când vreau, scriu când vreau, merg la multe Festivaluri de Teatru și de Poezie, onorez mai toate invitațiile la premiere, la lansări de carte, de CD-uri. Duc o viață de om normal! Și rezultatele au apărut, ca o contrabalansare a vieții. M-am îngrășat cu cinci kilograme, am publicat un nou volum de poeme („Ambasadorii mei din Olimp”), am câștigat un nou Concurs Național de Dramaturgie, cel de Cea mai bună piesă scurtă de teatru (Oradea-noiembrie 2016), am avut două premiere (una la Chișinău, la Teatrul Național „Satiricus I.L.Caragiale, în 21 aprilie 2016, cu „Pușlamaua de la etajul 13”, alta, la Teatrul „Ariel” din Rm.Vâlcea-„Freud și Bunul Dumnezeu”, la 10 februarie, acest an), am pus ultimul punct unui alt volum de teatru (5 piese noi), am primit, vara trecută, în 18 iulie, Marele Premiu Internațional pentru Arte (la Festivalul Internațional „Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș”), plus patru Diplome de excelență, citesc, fascinat, ca pe vremuri, până dincolo de ora două, în noapte, merg mai des la filme și concerte, ies cu prieteni, cu Mircea-Robert și Maria la un restaurant italian, „Borsalino”, sau la unul chinezesc cu niște creveți de te dau pe spate, TRĂIESC din plin! Sunt FERICIT!

…Am avut propuneri de a reveni în presă, ba și în unele teatre, pe diferite funcții. Nu mă mai interesează, o spun foarte sincer! Dacă mi s-au da un milion de dolari să redevin director de teatru, n-aș accepta! Prefer să fiu Directorul meu!…Există o vreme când trebuie să găsești forța să spui „Gata, ajunge!”…

…La Giurgiu a fost tare greu, schemă mică, bani puțini, dar a fost FRUMOS! Nimic deosebit nu se naște ușor!… Din fericire, am încheiat mandatul de director cu un EVENIMENT: montarea în premieră mondială a singurei piese de teatru („Oreste Regele Sunetelor”) a eminentului filosof Ioan Petru Culianu, cu fermecătoarea Actriță de top mondial Felicia Filip, în regia Maestrului Cristian Mihăilescu. S-a întâmplat așa ceva la Giurgiu, nu la Iași (unde se născuse Marele Filosof!) sau în alt Teatru Național! Și sunt mândru pentru această performanță, care a înnobilat pasiunea mea nebună de 5 ani, 7 luni și 22 de zile!
…Știam că unii mă vor uita imediat de cum nu voi mai fi director! Că alții mă vor denigra, fără dovezi. Din nefericire, numărul lor, al celor care au uitat câte laude nemăsurate îmi aduceau, a fost mai mare decât îmi închipuiam. Surprize neplăcute din țară și din străinătate. Eu am crezut sincer în prieteniile născute în cei aproape șase ani. Numai că „Istoria este o rană, dacă o dezbraci de taină”, spune un personaj din ultima mea piesă scrisă.

…Nu voi uita vreodată Giurgiu, mon Amour! Regret că nu mai ajung de două-trei ori pe săptămână pe malul Dunării Albastre, să urc în micul foișor imaginat de mine pe ponton, să comand o saramură de crap (ca la Giurgiu nu există nicăieri!) și un pahar cu vin roșu, să privescfermecat peste drum la Ruse, unde am avut atâția declarați prieteni, cu care am realizat ceva nemaivăzut până acum, să-mi
arunc gândul în amonte spre Vidin, să mai vărs câțiva stropi de vin și lacrimi în fluviu în memoria minunatului meu prieten adevărat Vili Perveli, și în aval, spre Silistra, la Zlatina Staneva, directoarea Teatrului Dramatic și de Păpuși, singurul om de teatru din Bulgaria care nu m-a uitat, dimpotrivă, m-a anunțat că vrea să monteze, în premieră mondială, „Leopardul Mistreț”, comedia ce a câștigat Concursul Național de Dramaturgie la festCo 2010, dar Teatrul de Comedie nu a pus-o în scenă, cum s-ar fi cuvenit!

…Îmi lipsești Dunăre, Dunăre, apă pentru mine niciodată tulbure, nu te-am mai văzut decât o dată, din 29 februarie 2016, trecând Podul spre Bulgaria mea dragă. Îmi lipsesc și mulți giurgiuveni din scripturi alese, și colegi, și confrați, politicieni, microbiști, nu le scriu numele să nu le creez probleme, răzbunări, într-o lume în care, din păcate, din frustare și răutate, cei dinainte nu există, sunt niște răi, ei n-au făcut nimic bun!
…Nu, domnilor, doamnelor și domnișoarelor (sper că tovarăși și tovarășe nu mai există! Oare?!), AM FĂCUT LUCRURI MINUNATE LA GIURGIU!
…Și le mulțumesc TUTUROR celor care m-au ajutat, m-au suportat, să realizăm, acolo, în briza Dunării Albastre, o CETATE A DRAMATRGIEI ROMÂNEȘTI! Care nu mai există. Ca orice lucru Frumos, la noi…
…MULȚUMESC, GIURGIU! RĂMÂN UNUL DIN FIII TĂI DE SUFLET…Multă sănătate și bucurii, TUTUROR!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

„Dosarul penal” al domnului președinte…

noiembrie 5, 2015 3 comentarii

…Domnul Vasile Mustățea este președintele Consiliului Județean Giurgiu. Adică, șeful ordonatorului principal de credite, cel care finanțează Teatrul „Tudor Vianu”, instituție publică de cultură. Am respectat mereu funcția domnului președinte C.J. Am respectat, uman, și suferințele sale mari (infarct, pierderea tatălui scump, necazul soției atinsă de blestemul negru, care m-a lovit și pe mine acum aproape 9 ani). Între noi a fost o relație de respect reciproc. Eu nu l-am bătut prea mult la cap pe domnul președinte C.J. (au făcut-o atâția!), câtă vreme dânsul nu s-a amestecat în treburile mele directoriale la teatru și mi-a oferit la timp (cu o singură excepție) fondurile rezonabile solicitate.
***
…Întâmplător sau nu, la puțin timp după ce s-a obținut un milion de euro pentru reabilitarea Teatrului „Tudor Vianu”, raporturile noastre s-au schimbat brusc. Pe scurt: nu mi-a fost acceptat, de 3 (trei) ori, dosarul pentru Concursul unui nou mandat de director-manager la teatrul giurgiuvean. Treaba aceasta mi-a adus imediat aminte de mârșăviile țesute de pigmei pentru a-l debarca pe Ion Caramitru înainte de a inaugura noua, fascinanta clădire a Naționalului bucureștean, pentru care s-a (z)bătut atâta vreme. Câțiva dalmațieni au strecurat în lege, pe șest, o literă otrăvită cu limita de vârstă. Din fericire, Logica și Adevărul au triumfat și Ion Caramitru a putut să savureze inaugurarea Capodoperei vieții sale!….
…Am plătit și eu tribut acelei parșive, aberante litere de lege cu limita de vârstă. Legea, proastă, bună, era clară și m-am supus. Nu am mai depus dosarul, după 7 lulie 2014, când mi-a expirat mandatul. În finalul anului trecut, din fericire, s-a renunțat la litera absurdă.
***
…Din nefericire, însă, în ultima jumătate de an, relațiile președintelui C.J. cu mine n-au mai fost cele dinainte. Ba, la ultima noastră întâlnire, m-am trezit în fața unor ofense grave la limita jignirilor peluzei. Și atunci, m-am ridicat de la masa din cabinetul domnului președinte și am plecat, ca într-o grevă japoneză…
…Era luni 2 noiembrie. Domnul președinte C.J. s-a prezentat la sediu, la ora 9:45, și m-a invitat voios în biroul dânsului. Mi-a precizat că este în concediu și a venit special să mă întâlnească, din moment ce-l anunțase directorul adjunct al teatrului (aliat de partid!) că îl voi căuta. În zece secunde au apărut în biroul președintelui C.J. și două doamne cu funcții de conducere în C.J. Jumătatea de veac de gazetărie, experiența americană, cei 39 de ani de scriitor, cursul de psihologie de la Facultatea de filosofie m-au ajutat să intuiesc rapid ce va urma. Și așa a fost!…
***
…Mister president C.J. m-a primit pentru un fel de monolog al dânsului, în care eu urma să stau cu fața la perete, iar cursul discuțiilor să curgă într-un singur sens: nu am avut dreptate când am contestat respingerea dosarului meu de concurs!… Știind, totuși, că dialogul este condiție sine qva non a democrației, am scos răspunsul oficial primit la memoriul meu din partea Ministrului Culturii, domnul Ionuț Vulpescu. Mister president a luat nervos foaia și a decretat alto:”N-are nicio valoare!” Clar fusese înștiințat de răspunsul Ministrului… Dar, nu s-a potolit. Intuind, probabil, ca mai toată lumea, că va cădea guvernul după Infernul Colectiv, și-a permis să-l atace pe Ministru (încă în funcție la ora aceea!): ”El e politician, n-are treabă cu cultura!” (Scuzați cacofonia!). Bravos dom’ președinte, dvs. nu sunteți tot politician?!… Plus că vorbiți de cultură, dvs. care nu ați venit UN MINUT la numeroasele spectacole de teatru la care ați fost invitat de mine personal?! Ofensă gravă, nemotivată, din partea dvs. la adresa domnului Ionuț Vulpescu, absolvent de teologie și filozofie, pe bune, singurul Ministru al Culturii, de la Ion Caramitru încoace, văzut permanent în sălile de teatru, de concerte, la expoziții, la Festivaluri de filme și teatru, lansări de carte, spectacole-lectură, la Festivalul Național de Literatură, un intelectual care, vorba lui Nicolae Manolescu, Președintele Uniunii Scriitorilor: „Chiar știe să vorbească despre cultură”!… Ionuț Vulpescu nu are treabă cu fenomenul cultură?!… L-ați jignit pentru că vă solicita, privind dispozițiile art. 3 din OUG 189/2008, ca, în calitate de autoritate, „să stabiliți și identificați în mod expres condițiile de studii de specialitate corespunzătoare domeniului specific al acestei categorii de instituție”. Ceea ce zdruncina efortul dvs. și al „yes man” sau „Yes lady”-lor de a mă convinge că nu pot candida pentru că nu am absolvit teatrul (cuvânt inexistent în Legea privind managementul instituțiilor de cultură)!…
***
…Când am încercat să vă explic că un director-manager nu-i nici actor, nici regizor (care, desigur, trebuie să fie absolvenți ai facultății de teatru!), ci responsabil cu Programul artistic, repertorial, cu asigurarea unui drum lung spectacolelor create, cu negocierile și alegerea unor regizori, actori de top, că teatru fără dramaturgie nu există (iar eu sunt dramaturg de 36 de ani și am 19 cărți de teatru publicate, 3 premiate, și 3 concursuri naționale de dramaturgie câștigate), nu v-ați controlat gândurile și ați afirmat ca un personaj al lui Goldoni: „Vreți să mă aleg cu dosar penal din cauza dvs.?!”… Bravos, mister president! M-ați și băgat în tagma bișnițarilor, a netrebnicilor care încalcă Legea!… Noroc că intelectuali, politicieni adevărați, atâția oameni de rând cinstiți din Giurgiu mă respectă, iar primarul Nicolae Barbu m-a făcut Cetățen de onoare al Giurgiului, oraș devenit, unic în România, Cetate a Dramaturgiei Românești, în ultimii cinci ani. Ceea ce, fac pariu, dvs. n-ați știut vreodată!
***
…Când, cu o ultimă răbdare, v-am amintit că există în România alți 4 directori de teatru care nu absolvit facultatea de teatru, ba v-am și citit litera d din Articolul 3 al legii în discuție („întrunește condițiile de studii universitare sau experiență de management”), m-ați anunțat că sunteți în concediu, iar în aceste zile președintele de fapt este Dumitru Gavrilă, vicele, și mă pot duce la el, să se aleagă el cu un Dosar penal! Jenant, domnule Vasile Mustățea!… În momentul acela m-am ridicat și am plecat! Cu capul sus! Nu mai aveam ce discuta! Nu ați venit să discutați cu mine, ci să vă apărați favoritul (zice-se un fost aliat la PD, dar nu mă iau după zvonuri)…
***
…Domnule președinte al Consiliului Județean Giurgiu, dacă tot aveți obsesia Dosarului penal, care niciodată nu putea veni din partea mea, aflați că sunteți pasibil de el dintr-ul motiv foarte simplu, pe care vi l-am adus la cunoștință, după prima respingere a mea de la Concurs. V-am spus atunci, rețineți, că este împotriva Legii morale și a bunului simț să admiteți la Concursul proiectelor de manager pentru Teatrul „Tudor Vianu” pe fostul director C.Crețu, care, pe vremea mandatului lui, a dat afară ilegal 4 actori și un regizor. Cei cinci puși pe drumuri au câștigat procesele, iar dauna lăsată de ex-director (un actoraș!) a fost de 11.2400 de lei (adică un miliard și un sfert în banii vechi!). Bani pe care i-a plătit Consiliul Județean!… Ca să nu mai vorbim de prejudiciul de imagine adus Teatrului de respectivul. Peste acest element GRAV, dvs. ați trecut cel puțin superficial, dar periculos în fața legii, chiar dacă eu și „Jurnalul de Giurgiu” v-am înștiințat de pericolul la care vă expuneți!… Mi-ați răspuns că nu aveți temei legal să respingeți un asemenea candidat. EROARE, mister president! Căci, tot în Legea aceea pe care o interpretați, fie dimineață, fie seară, numai împotriva mea, există o literă (e), în Articolul 3 care spune: candidatul „întrunește alte condiții solicitate de autoritate”! Dvs., șef al acestei autorități, aveați nu doar OBLIGAȚIA, dar și litera de lege să apărați Consiliul Județean și Teatrul „Tudor Vianu” Giurgiu de persoane care au adus prejudicii materiale și morale. Întrebați orice avocat!… Care avocați (cei competenți, nu aceia obligați să vă cânte în strună!) vă vor spune că, dacă ați ignorat în cunoștință de cauză acest aspect, atunci puteți fi acuzat de ABUZ ÎN SERVICIU!…
…Da, de aici se poate ajunge la un eventual DOSAR PENAL, sintagmă cu care m-ați jignit nemeritat, lamentabil!… Nu cred că meritam un asemenea tratament. Măcar pentru evantaiul de succese cinstite ale Teatrului „Tudor Vianu” prin care am contribuit puțin și la imaginea dvs. fără de prea multe reușite!
***
…Cândva, mai în glumă, mai în serios, v-am spus o butadă de-a mea: „Președinții se duc, comentatorii sportivi și dramaturgii rămân”! Posibil să mă fi referit și la dvs. Să fiți sănătos!
…Eu rămân tot în picioare, privind înainte optimist!

Jurnal românrsc (5) “MULȚUMESC”, ION CARAMITRU!

iulie 6, 2015 Comments off
  …Miercuri, 3 februarie.2016. Mă întorc, într-un microbuz fără căldură, de la Giurgiu. Am plecat, din București, cu noaptea pe umeri la Polul Nord, cum este, la ora aceasta, Teatrul “Tudor Vianu”, intrat în reabilitări. Înghețat, rămas și fără birou, intrat sub folii și pikamere, după ora prânzului, am luat-o spre casă. Aproape de Călugăreni, sună telefonul personal (al Teatrului este blocat, n-am avut bani să plătim nimic, bugetul se aprobă luni!). Cineva din Giurgiu mă întreabă dacă știu numărul dosarului pe care l-am depus, miercurea trecută, pentru Concursul proiectelor de management pentru noul directorat al Teatrului din briza Dunării? Îl am notat undeva. Îmi spune două numere de dosar, le rețin, au fost transmise și la teatru. Cele două respinse din cele cinci depuse. Caut bonul de înscriere la Registratura C.J.Giurgiu. E 1080, din 27 ianuarie. Unul din cele două respinse… Într-un fel, mă așteptam. Am fost prost și am revenit Acasă! Nu mi-era bine la căldură, fără griji, în Florida… Mi-a trebuit România NEDREPTĂȚIII ABSOLUTE, nu numai a șpăgilor și minciunilor…

…Ajung acasă. Îmi cumpăr ceva de mâncare. După care deschid Internetul. Dosarul mi-a fost respins, am primit înștiințarea de la CJ Giurgiu! Motivul? Cel pentru care mi s-a respins, de alte două ori, dosarul cu Proiectul Dunărean fără să fie citit! PARȘIVA, echivoca literă c), Art. 3, din Ordonanța 189/2008, “îmbunătățită” în 29 decembrie 2014. Clasica, aberanta bălmăjeală cu “N-am studii în domeniul de specialitate”! Care-s aceste studii?!

…Sunt DRAMATURG, am licență cu nota 10 în Filosofie, unde am studiat și Istoria Artei și Literaturii universale, și Estetică, și Etică, și Psihologie. Numai că ele nu se interpretează ca fiind de specialitate la cârma unei Instituții publice de cultură, cum este și Teatrul “Tudor Vianu”!?! NICĂIERI în respective Ordonanță nu există cuvântul “absolvent de teatru”, însă așa s-a recomandat să se interpreteze Ordonanța!… Dacă până acum am fost supărat NUMAI pe CJ Giurgiu, pentru rigiditatea interpretării, acum sunt literalmente MÂHNIT de atitudinea celebrului Ion Caramitru.

… I.Caramitru, președinte UNITER, s-a opus vehement, în Adunarea de la Ministerul Culturii, din 18 ianuarie, când s-a discutat proiectul unei noi Ordonanțe, în măsură să anuleze penibila literă c) și să reabiliteze normalul, adică rolul dramaturgilor, al literaților și licențiaților în științe umaniste. Ca și cum el, I.Caramitru, ar fi devenit actor fără să fi interpretat un rol dintr-o piesă scrisă de un…Dramaturg! Este absolut PENIBIL! Axiomele sunt înlăturate cu o zâmbetul pe buze! Numai în România se poate așa ceva!…

…Am luat cuvântul la acea Adunare din 18 ianuarie. Am arătat că raționametul UNITER este scandalos, argumentând cu nobila listă de literați care au condus Teatrele Naționale din București și Iași. Am vorbit despre experiența fericită, din ultimii ani, a unui ziarist (Traian Apetrei, la Teatrul din Botoșani) și doi dramaturgi, Radu Macrinici (la Teatrul din Sf.Gheorghe) și Mircea M.Ionescu (la Teatrul Tudor Vianu Giurgiu) la conducerea unor teatre mici. Inutil. Eu am vorbit, nimeni n-a răspuns. Blatul general în floare…

…Acum, n-am timp să dezvolt subiectul. Alerg să-mi găsesc un medicament rar, după care merg la Teatrul de Comedie, să văd o premieră, “Jocul de-a vacanța”. Promit, însă, că, la noapte, voi trage un material fără menajamente! Până atunci, doar atât: “mulțumesc” prețuite, prieten-am crezut-Ion Caramitru!
…“Restul e tăcere”. “Hamlet”-ul lui Shakespeare în care am aplaudat încântat, la Studioul Casandra, pe când eram student la Filosofie (nu la teatru!), un tânăr actor cu har, era Ion Caramitru… Astăzi, groparul dramaturgilor români. De Ieri și de astăzi!…

…Aici, o mare parte de vină are și Ministerul Culturii. Dacă și-a dat seama că litera c), Art. 3 din  Ordonanța 189/2008 este ABSURDĂ, NEDREAPTĂ, dacă a propus SCHIMBAREA ei, de ce a capitulat în fața ILOGICULUI?!

…La ora aceasta, UNITER este un nume fals! El nu poate însemna Uniunea Teatrală din România! Din moment ce A ELIMINAT  dramaturgii din fenomenul teatral! În vuiziunea Uniunii Actorilor și Regizorilor din România (UARR), condusă de I.Caramitru,  Teatrul există fără dramaturgi! UNIC ÎN LUME!… Caramitru nu are nicio vină! De vină sunt cei care tolerează o asemenea ABERAȚIE! Ministerul Culturii, Parlamentul României!

…România, țara tuturor Aberațiilor.. M-a cuprins o stare de lehamite! Nu mai am forță nici să mai vitez. Mi-a trebuit să vin Acasă!…