Arhivă

Post Tăguit cu ‘Idoli și Legende’

4 IULIE, ZIUA ÎN CARE NU-MI GĂSESC LOCUL, SUFLETUL…

iulie 5, 2016 Comments off
…ACEST 4 iULIE, ZIUA AMERICII, mi-a ștampilat sufletul pe Viață! Azi, exact în 4 lunie 1986, deci, acum 30 de ani, am găsit în mine, om cumpătat, NEBUNIA de a evada din societatea socialistă multilateral îngropată din România mea de suflet. Eu nu am fugit niciodată din România, am evadat dintr-un sistem ticălos, am ales pribegia pentru VIITORUL FECIORULUI MEU DUCU!

…Azi, aici, în România, am refăcut, oră cu oră, acel 4 iulie 1986.  Nu am liniște, trec dintr-o stare în alta, sunt când Aici, când Acolo… La ora asta, când scriu, ajunsesem, cu Hotel-restaurant Dacia 1300, la hotelul Continental din Timișoara, urmând să trec granița, legal, luni 7 iulie 1986. La 11:45… Cred că tensiunea mea era undeva spre 20-22 cu cine mai știe cât. Eram o Flacără. Necunoscutul era la doi metri în fața mea, nu intuiam ce mă așteaptă, nu putea fi nimic ușor, era o altă naștere… Nu am intuit, însă, că mă așteaptă o Golgotă cumplită…

…VIITORUL LUI DUCU m-a ținut în forță morală, fără de care aș fi clacat, după primele două-trei zile de Lagăr! Eu, ziarist umblat cu Naționala, cu echipele românești de top, prin hoteluri de 5 stele ale lumii, să ajung într-un grajd, să stau cu o navetă la rând să cerșesc o farfurie cu două felii de mortadela și o leșinătură de supă, să merg pe vârfuri, prin șiroaie de urină, acolo unde trebuia să fie o toaletă, să mă culc cu un ciocan sub pernă, rugându-mă Bunului Dumnezeu să mă scol a doua zi, viu, în Lagărul din Latina, saturat și de securiști români!… Noroc că eram un cunoscut comentator de fotbal și minunații mei fani din toată România, și ei cerșetori de Libertate, rapidiști, utiști, steliști, poliști, craioveni, clujeni, sătmăreni, reșițeni, ieșeni, m-au apărat de cârtițele securiste, trimise fie să mă convingă să mă întorc acasă, fie să-mi bage o șurubelniță în cap…

,,,Azi, Ducu mi-a trimis din Los Angeles două copii din Arhiva sentimentală pe care le uitasem, legitimațiile mele de membru al Asociației Internaționale a Presei Sportive și cea de ziarist la „Sportul”. Nu le-am lăsat în Lagăr, doar le-am arătat, la primirea mea, acum, ele fac parte din Averea mea sentimentală, poate și a Familiei mele, în California… Și, ca într-un joc al dragostei și întâmplării, Ducu a găsit, tot astăzi, 4 iulie 2016, la 30 de ani de la evadarea mea, ultima mea cronică semnată în „Sportul” și anunțul lui Aristide Buhoiu, ambele apărute în „Universul” din New York, prin care lumea-ntreagă afla că am cerut azil politic! Aveam pentru ce…

…Acum, dacă aș mai avea 40 de ani și 8 luni, cred că aș evada din nou! Deși am făcut destule, în România, după repatrierea din 1999! În presă (doi ani, moderator al apreciatei emisiuni radiofonice „Fotbal, minut cu minut”; inegalabila emisiune „Idoli și Legende” de la Telesport); am publicat 5 cărți de sport, iar în teatru am ajuns la a 32-a premieră, în 5 țări; și la a 19-a carte de teatru (două au primit Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Dramaturgie); am câștigat trei Concursuri Naționale de Dramaturgie; am fost 5 ani, 7 luni șii 22 de zile directorul teatrului din Giurgiu, unde am montat…numai piese autohtone, 42 la număr, căci, acolo făcusem Cetatea Dramaturgiei Românești (unic în România!), cucerind 6 premii la Festivaluri internaționale! Din păcate, trăiesc în…România, unde competența și cinstea deranjează de comă, și n-am mai putut continua Proiectul meu inedit, aplaudat, din cauza jocurilor politice pesediste, (și) la Giurgiu, și a judecății ILOGICE, absolut aberantă, a lui Ion Caramitru, care, crezând că-i ia cineva tronul de director, s-a opus ca dramaturgii să poată fi directori de teatre, călcându-i în picioare pe Caragiale, Camil Petrescu, Tudor Vianu, Victor Eftimiu, Ion Minulescu, Zaharia Stancu, Fănuș Neagu, toți ex-directori ai Naționalului bucureștean, numai literați nu și actor

…Acum, aici, de unde am evadat, acum 30 de ani, este mai rău decât acum trei decenii! Nu material, cât, mai ales, MORAL!

…În acest 4 Iulie, mai mult ca niciodată, prizonier al amintirilor, nu-mi găsesc locul, parcă nici sufletul, când îl simt chinuit sub povara întâmplărilor-limită, când cântând de fericire gândind la Familie mea…

…Happy 4-TH OF JULY, AMERICA!
…LA MULȚI ANI, SCUMPUL TATII, DUCU, ȘI MINUNATELE MELE NEPOȚELE GENEVIEVE ȘI CELINE!

Ziua I. Alina Dumitru, Nicolae Linca și invazia chineză…

iulie 29, 2012 Comments off

…Întâia zi oficială a Olimpiadei de la Londra. Sâmbata primelor noastre speranțe de aur. Alina Dumitru, campioana de la Beijing, la judo, 48 kg., face să urce-n zbor de pescăruș visul nostru de mărire. Românii de pe toate fusele orare și-au acordat inima la ziua Alinei…
…Am cunoscut-o pe Alina, în noiembrie 2006, în Atelierul de „Idoli și Legende” de la Telesport, într-o emisiune filigran, alături de superba actriță Medeea Marinescu. Am descoperit, atunci, în Alina Dumitru, un suflet din scripturi alese, vibrație de floare rară, chinuită de flacăra și chinurile performanței. Își dorea, atunci, un titlu olimpic. L-a cucerit la Beijing, acum patru ani, și izbânda ei m-a fericit, de-am lăcrimat, ca atâtea milioane de români. Atunci, în 2006, minunata campioană a mărturisit că de multe ori a vrut să se retragă de pe tatami, căci prea multe accidentări, „la mâini, picioare, la orice parte din corp” i-au transformat visul în suferință. Visul ei era, însă, medalia de aur la Olimpiadă! Un vis împlinit sublim, în umbra Marelui Zid, în 2008…

…Sâmbătă, 28 iulie 2012. Londra. Alina Dumitru, campioana olimpică de la Beijing, se bate să-și apere titlul. Primul adversar, o cubaneză. După primele secunde, fata din Caraibe o lovește pe Alina la piciorul drept, cam beteag și până atunci. Alina suferă vizibil, însă nu cedează. Noroc că arbitrii o descalifică pe cubaneză pentru gest nesportiv. Urmează Golgota cu o mongolă arțăgoasă. Suferință parcă infinită. Meciul de cinci minute, fără învingătoare. Urmează prelungirile, alte trei minute de foc.. Alina învinge durerea care-i fulgeră creierul, trupul și reușește în final minunea, victorie!… Adversarul următor, campioana și vicecampioana mondială din ultimii trei ani , o japoneză, în fața căreia fata noastră de poveste olimpică n-a câștigat niciun meci din patru. Alina se chinuie, piciorul drept ne amintește de „drumul de costișe ce duce la Vaslui”, parcă nici mâna dreaptă nu mai este a ei…
…În acele clipe de plumb încins, care nu se mai terminau, parcă, gândul mi-a zburat spre Olimpiada din 1956. Atunci, la Antipozi, pe ringul de box din Melbourne, Nicolae Linca avea să dispute finala, la semimijlocie, cu o cumplită luxație de deget la mâna dreaptă, pe care nu o mai simțea. Nicolae Linca a boxat cu sufletul și l-a învins pe irlandezul Tiedt, cucerind unica medalie olimpică de aur din istoria pugilismului românesc!…

…Destin repetat, după 56 de ani. La Londra, Alina Dumitru trebuie să lupte în fața campioanei mondiale cu dureri cumplite la cotul drept, ba și la piciorul drept. Sufletul ei mare și inteligența o duc spre o victorie uriașă, viza pentru finală. Acest meci fusese, practic, Finala. Ultimul duel, cu o braziliancă (Sarah Menezes), bătăioasă și mai tânără cu opt ani, trebuia să se fi disputat înainte ca durerile să o fi măcinat treptat pe marea noastră campioană. Oricum, prima medalie pentru delegația română la Olimpiada XXX. Una de argint, cu străluciri de aur sufletesc prin care Alina Dumitru a intrat în Panteonul olimpic! Mulțumim pentru toate clipele de fecirire prin care ne-ai făcut mai buni și mai frumoși sufletește, minunată Fată de aur!…

…Întâia zi a însemnat și intrarea unui super-campion în umbra grea de sub podiumul olimpic. Minunea din Baltimore, înotătorul american Michael Phelps, cel care cucerise opt medalii la Beijing, a terminat abia pe locul 4, în cursa de 400 m. mixt, depășit de compatriotul lui, excelentul Ryan Lochte, din Rochester, statul New York, noul campion olimpic, de un brazilian (argint pentru Tiago Pereira) și un japonez (bronz pentru Kosuka Hagino). Prima zi din bazinul londonez a fost dominată, însă, incredibil, de înotătorii chinezi, care au pescuit în apele britanice două medalii de aur, printr-o copilă de 16 ani, Ye Shwen, autoarea unui fantastic record mondial (4:28,43) la 400 m. mixt, și Sun Yang, învingător surprinzător la 400 m. liber, devenind întâiul înotător din țara sa care urcă pe treapta supremă a podiumului Jocurilor Olimpice! De altfel, chinezii au cucerit întâia medalie de aur a acestei ediții, prin Yi Siling, la tir, carabină 10 m., probă în care poloneza Sylvia Bogakwa a ochit argintul, iar Yu Dan, altă fată venită de la Beijing și-a atârnat bronz la gât!

…Prima zi, 38 de medalii luate de sportivi din 19 țări. Uluitor startul chinezilor (liderii clasamentului neoficial pe medalii la ultima Olimpiadă!), cu nu mai puțin de 6 medalii în ziua I, dintre care 4 de aur și două de bronz. În clasamentul zilei de debut, un neașteptat loc II pentru Italia, cu două medalii de aur (la scrimă fete și tir cu arcul-un punct peste americani), două de argint și un bronz, yankeii prezentându-se sub așteptări, cu numai o medalie de aur (Ryan Lochte), două de argint și două de bronz! Start lansat  pentru Brazilia și Coreea de Sud, fiecare cu câte 3 medalii (1 aur, 1 argint, 1 bronz), pe treapta supremă a podiumului urcând câte o dată, în acest 28 iulie, Australia (natație fete), Kazakhstan (ciclism băieți!) șI Rusia (judo băieți). Cu două medalii de argint-Japonia, în timp ce cu una singură, nu mai puțin de 4 țări: România, Columbia, Polonia și Olanda. Au cunoscut bucuria unei medalii bronz-Belgia, Ungaria, Serbia, Norvegia, R.P.D. Coreeană, Uzbekustan. Dar Olimpiada abia a început. Până la 302 medalii să tot numărăm…

…Fascinat de fabuloasa uvertură de vineri noapte și de prima zi din Sărbătoarea atleților magici, dată de zeii din Olimp, nouă, pământenilor, pentru a ne face viața mai frumoasă, trag un pui de somn (sper cu vise de aur!), după care mă duc să votez la Referendum! Este dreptul meu, datoria mea, libertatea, speranța și fair-play-ul deprinse din lumea adevărată a marilor campioni…