Arhivă

Post Tăguit cu ‘Geolgău’

DOBRIN N-A MURIT!… INEGALABILUL PRINȚ DIN TRIVALE, UN HAMLET AL FOTBALULUI ROMÂNESC!

august 29, 2016 Comments off

…Vineri 26 august, Dobrin ar fi împlinit 69 de ani!… Piteștiul a transformat această Zi în Sărbătoare, un vibrant Omagiu lui Dobrin, la care au participat soția și fiul Marelui Fotbalist, mulți dintre foștii coechipieri ai Prințului din Trivale (antrenorii Athanasie Dima, Marcel Pigulea, jucătorii Ilie Bărbulescu, Marian Radu II, Radu Troi, Vasile Stan, Constantin Stancu, Ivan, Mihai Zamfir, Marian Popescu, Chivescu, Eduard, Nicolae Radu III etc.), Gheorghiță Geolgău și Jean Vlădoiu (din partea Federației), doi ziariști (Ilie Dobre și MMI), juni de la Școala de fotbal „Nicolae Dobrin”, Prefectul Cristian Soare, subprefectul Emilian Dragnea, presa argeșeană, autorități locale și mulți, mulți alții, dar și neașteptate absențe!

…La intrarea în Arena cu miracole, unde era lume de parcă ar fi urmat un meci, s-au depus flori și coroane la Bustul lui Nicolae Dobrin, plecat prematur spre Îngeri, acum nouă ani. S-a mers, apoi, pe stadionul care-i poartă numele, pășind pe gazonul cu nemuritoarele arabescuri, fentele fără egal, pasele măiastre ale unui Geniu al fotbalului românesc.

…După care s-a mers la Muzeul Județean, excelent organizat, pentru Comemorarea lui Gicu Dobrin. Buchet de amintiri și gânduri rare, lansarea, printre altele, a cărții „Un secol de fotbal în Argeș. Cu ocazia împlinirii a 69 de ani de la nașterea marelui fotbalist Nicolae Dobrin-26 august 1947” semnată de pasionatul, competentul profesor, suflet de fotbal nobil, Sevastian Tudor, ex-directorul Teatrului „Al Davila” din Pitești, prezentarea unui frumos filmuleț realizat de TVR, cu faze memorabile din marile meciuri ale lui Dobrin și fraze de antologie zămislite de Fănuș Neagu, Adrian Păunescu și Ioan Chirilă, rememorări, adevăruri târzii și Diplome de Excelență…
…Și am citit, în premieră absolută, în Lacrimă de prețuire și nemurire, poemul dedicat Prințului Dobrin, din volumul „Ambasadorii mei din Olimp”, în curs de apariție la cunoscuta Editură Palimpsest din București!…

…Legendele nu mor!… Magul Dobrin a fost, vineri, când s-au împlinit 69 de ani de la nașterea Prințului nedreptățit, cu noi, în Trivale și la Muzeul din Pitești, unde s-a prezentat în ținută de Gală mai toată echipa cea frumoasă a FC Argeș-ului, de două ori (1972, 1979) campioana României, echipă azi dispărută!?! În numele ei și, în special, al lui Dobrin, F.C. Argeș trebuie să revină urgent în Loja de onoare a Fotbalului Românesc, acolo une îi este locul!

EURO 2016 VĂZUT DE-ACASĂ (1). De ce n-am plecat la Paris…

iunie 9, 2016 Comments off

…Este al treilea European de fotbal pe care îl ratez. Primul, în 1984. Ne calificasem, după acel de nesperat 1-1 de la Bratislava, unde Geolgău a deschis scorul, în min.62, iar Luhovy a egalat în min.85. Arbitru, în acel 30 noiembrie 1983, maghiarul Karoly Palotai. Eram ziarist la “Sportul”. Trimis de redacție nu era decât un singur om, nea Vanea Chirilă. Ceilalți amatori, nea Mache, nea Gheghe, Bebe Firănescu, Gică Nertea și cine se simțea în finanțe beneficiau de o excursie a Biroului de Turism pentru Tineret, chiar dacă unii alergau spre pensie. N-am avut, însă, bani, cam șase salarii, pentru întâiul meu Euro!… L-am văzut la televizor. Tricolorii noștrii, sub bagheta lui Mircea Lucescu,, trei meciuri, un egal (1-1 cu Spania) și două înfrângeri (1-2 cu RFG; 0-1 cu Portugalia)…

…Al doilea rateu, Euro 1996 din Anglia. Am venit de la New York la București, cu acreditarea în buzunar, pentru ziarul meu “Lumea Noastră-Lumea Sporturilor”. Plătisem tot, hotel, transport… Numai că în orașul meu natal mi s-a făcut rău. O criză de ulcer. Am reușit să dau acreditarea unui confrate de la “Sportul”. Am pierdut mai bine de o mie de dolari, dar, bolnav, Euro n-ar mai fi fost o Sărbătoare. M-am însănătoșit într-o săptămână și am ajuns din nou telespectator… Și în Albion 3 meciuri, tot atâtea eșecuri: 0-1 cu Franța, 0-1 cu Bulgaria (Stoicikov-min.3), 1-2 (1-1) cu Spania, meci cu multe “povești” țesute-n jurul lui. Cert e că Răducioiu a egalat, în min.29, după ce Manjarin a deschis scorul-min.11, ca Amor să semneze succesul mult discutat al “toreadorilor”, cu șase minute înaintea ultimului fluier!

…La al 15-lea turneu final al Europenelor, la Euro 2016, nu m-a tras pur și simplu ața să merg. Să revăd Parisul?! O făcusem anul trecut, venind de la Miami… Să mă milogesc pentru o declarație-două în fața amicului Puiu Iordănescu, de care ne leagă un minunat World Cup 94. Acum, însă, parcă am devenit tot mai ciufuți, eu, el?!… Să dau ochii cu fariseii din așa-zisa nouă conducere a FRF-ului, “șapte ochi între cărți”, vorba lui nea Tinel Stănescu?!… Niciodată!…

…Ultimul avion pentru Paris era pentru duminică 5 iunie. Nu l-am luat, deși un bun amic achita totul pentru prima săptămână, cu cele trei meciuri ale tricolorilor noștri… Dacă aș face puțin haz de necaz, nu am plecat la Paris ca să… votez, să văd cum e cu “Duminica penalilor”!… Adevărul este că Dumnezeu m-a vegheat mereu în momente limită… Așa și acum… Încă de la Gala Vedetelor, Festivalul de teatru de la Buzău, aveam dureri de cap, amețeli, înțepături violente în mandibula dreapta…

…Ajuns la București, o noapte albă între mai multe pastille de Nurofen-expres și fuga la primul cabinet stomatologic. Radiografie imediată. Infecție puternică, spre creier. Cangrenă sub o lucrare mai veche… Azi, joi 9 iunie, cu o zi înainte de startul la Euro 2016, operație, o freză dansând zgomotos prin gura mea, clești… dată afară o jumătate din vechea lucrare, o rădăcină care nu voia să-mi părăsească cavitatea bucală, un ciot, dureri, cu anestezii cu tot. Cusut, de o mână foarte fină… Peste șase-șapte zile, în febra meciului cu Elveția, mi se vor scate firele. Ce să caut eu, acum, la Paris, aflat în “Starea de asediu”, de parcă aș urmări celebra piesă a lui Albert Camus?!
…Adevărul este că, dacă vrei să vizitezi cu adevărat o țară, un oraș, nu o faci în perioada când găzduiește un mare Eveniment, cu atât mai mult fotbalistic…

…Sigur, însă, sunt conectat la Sărbătoarea fotbalului European. E unica bucurie adevărată. Chiar dacă, sincer, sincer, nu mă pot îmbăta cu prea multe iluzii în privința tricolorilor noștri. N-au un Lider, n-au Valoare! Acesta-i adevărul, dincolo de mofturi, metafore, sentimentalisme și primele babane pe care băiatul școlit la Cotroceni, Burleanu, of course, le-a votat în Comitetul executive!… Minuni s-au mai văzut. Nu mai avem, însă, o “Generație de aur”, iar Dumnezeu nu te salvează de fiecare dată…

…Voi urmări acest Euro 2016 de-acasă. Și voi scrie zilnic pe blogul meu o cronică din fotoliu.

…Totul va începe mâine, cu al 14-lea meci al Naționalei României la un turneu final European, al 5-lea din palmaresul ei. Până acum…
…O singură Victorie, în 2000, 3-2, cu Anglia, prin golurile lui Chivu-min.22, Dorinel Munteanu-min.48, Ionel Ganea-min. 88, din penalty, respectiv-Shearer-min.41, penalty, și Owen-min.45.
…Patru remize: 1-1 cu Spania (1984), 1-1 cu Germania (2000), 0-0 cu Franța! (2008), 1-1 cu Italia (2008)…
…Opt înfrângeri: 1-2 cu RFG (1984), 0-1 cu Portugalia (1984), 0-1 cu Franța (1996), 0-1 cu Bulgaria (1996), 1-2 cu Spania (1996), 0-1 cu Portugalia, gol-Costinha, min. 90+4 (2000), 0-2 cu Italia (2000), 0-2 cu Olanda (2008).
Golaveraj: 8-17!…
…Și pentru că Franța bate la ușă, ce ne spune Istoria?

16 dueluri cu francezii.

…La nivelul primelor reprezentative!
Bilanțul general Franța-România: 16 meciuri, 8 victorii franceze, 5 egaluri, 3 succese românești. Golaveraj: 21-15.

*Prima confruntare, 12 iunie 1932, la București, meci amical: România-Franța 6-3 (3-0), ai noștrii punctând prin trei “duble” (Bodola, Wetzer și Schwartz), ba mai ratând și un penalty!
*Ultimul duel, unul alb, 0-0, la București, în septembrie 2011.
*Tricolorii noștrii au în palmares 3 (trei) victorii: acel 6-3 (3-0) amintit, 2-1 (1-0), în 1967, la…Paris, unde au marcat Titi Frățilă- min.15, Mircea Dridea-min.75, respectiv-Dogliani-min.80 și 2-0 (1-0), la București, în aprilie 1972, unde au înscris Iordănescu- min.16 și Cornel Dinu-min.56.

*”Tricolorii” români (și francezii sunt tot…”tricolori”!) au jucat la Paris de 6 ori. Au câștigat o dată (2-1, în 1967), au remizat o dată (1-1, în septembrie 2009), și s-au văzut înfrânți de patru ori: 0-1 (1969 și 1974), 1-2 (2002 și 2010).
*Cele două representative s-au mai întâlnit exact pe data de 10 iunie, la Euro 1996, la Newcastle, când Dugary a punctat în min.26 și “cocoșul galic” a câștigat cu 1-0.
*La Euro 2008, cele două naționale s-au duelat pe…9 iunie, la Zurich, unde a fost scor alb: 0-0!

…Cam de aici începe noua Aventură a fotbalului românesc. Care, cât de sentimentali am fi noi și am gândi cu sufletul, nu putem uita că este o oglindă fidelă a Societății românești de astăzi!
…Și, totuși, ne mai țesem vise o dată, nu-i așa?! Ce altceva mai bun avem de făcut?!