Arhivă

Post Tăguit cu ‘Columbia’

Euro 2016 văzut de-Acasă (10). A NOUA ZI, ÎNTR-O AGENȚIE DE PARIURI. FANTASTICE POVEȘTI DE VIAȚĂ ȘI DE FOTBAL!

iunie 19, 2016 Comments off

…Cum, acasă, nu prind canalul Dolce, iar ProTv nu transmite decât meciul de la ora 22, primele două partide din fiecare zi din acest turneu final Euro 2016 le-am văzut, ba, aș zice, le-am trăit într-o Agenție de pairuri, Bet Café Arena, aproape de casă, lângă Piața Norilor. O experiență de viața fantastică, suplinind absența mea din sălile de teatru în ultimele 10 zile. Aici, la Bet Café, am trăit fascinante spectacole verite, cu oameni simpli, dar bogați sufletește și cu mult bun simț, care sunt tobă de fotbal și pot pune-n încurcătură destui comentatori la istoria fotbalului… Nu sunt pătimași ai jocurilor de noroc, nu-și aruncă salariul, casa sau mașina pe masa de joc… Jocă doi lei, trei, cel mult cinci, pariul sportiv e pentru ei un fel de testare acunoștințelor în materie de fotbal… Au ironie și umor, nu se încrâncenează în diferențele de opinie. Fiecare este în timpul meciurilor un comentator și un arbitru…

…Azi, sâmbătă 18 iunie, am văzut cele două meciuri cu blocnotess-ul în față, cu ochii pe plasmă și cu urechile în jur… Vă jur că tot ce urmează este Reality show!… O fantastică zi, cu atâtea adevăruri târzii, cum n-am visat niciodatră când treceam prin fața acestei Agenții de periuri sportive…

…Meciul Belgia-Irlanda. Începe jocul, e secunda 24 și comentatorul partidei ne anunță “A început meciul”… Replica vine imediat: “Băi, vericule, ne jignești! Păi, noi am venit aici să ne gândim la OZN-uri, nu să urmărim în cele mai mici detalii bătălia asta?!”… A trecut primul sfert de oră. “Dom’le, Belgia asta a fost umflată de ne amintește de Columbia lui Pele, la Mondialul american!”, vine un prim comentariu… „Belgia are jucători foarte buni, dar sunt atât de tehnici de se calcă pe picioare între ei și nimeni nu pune osul!”, completează un altul… E min.22. „Nenea arbitru, nea turcu, a fost penalty pentru irlandezi, bre!”, se supără cineva… Un prim-plan, pe micul ecran, cu „nouarul” Belgiei. „Ăsta parcă-i Gnore de la Dinamo!, sună un comentator din Agenția de pariuri… Da’ ăla mai și marca!”… S-a dus o jumătate de oră. 0-0. “Băi, ce băftoși sunt irlandezii ăștia, care ne-au eliminat la penalty-uri, la Genova, în Mondialul italian din ‘90!”, vine o primă opinie generală… “Nu ei ne-au eliminat, frate, ci Daniel Timofte!… Cred că dacă Emeric Ienei nu pleca la București, cu Dinu, și era pe bancă, altul era rezultatul, atunci!”, vine completarea… “Nene, diavolii ăști au jucători de 24 de carate, dar n-au echipă, pe cinstea mea. I-au făcut papanași italienii!”… “Cum, dom’le, numai 4 cornele în 35 de minute?! “Ășția nu știu că eu am pariat pe nouă cornere?!”… Descopăr în Europeanul meu de la Agenție că se pariază și pe numărul cartonașelor galbene, numărul cornerelor în prima repriză și după pauză, total goluri, cine marchează primul gol, în ce perioadă a meciului (minutele 0-15, 15-30, min. 60. min.75)… Lângă mine, un bărbat de vreo 30 de ani, am înțeles rapid, e contabil cu cornerele. E vădit nemulțumit de seceta loviturilor de la colț. A mizat pe 9 cornere în tot meciul, a pus 5 lei… Belgia trage pe lângă poartă, “Hai, băi, încă un corner, să-mi fac și eu norma!”. Pentru el, meciul s-a redus la cornere… Un tip în dreapta mea tot privește în stânga plasmei. Joacă la Bingo. Se încruntă brusc, aruncă două hârtiuțe. „Ce-i, bre, nu s-a dat nici la mata penalty?!” încearcă să-l înveselească Johny, dinamovistul… Băiatul de la Bingo râde, i-a plăcut poanta…
…O primă repriză modestă pentru mai toți cei care au pariat pe victoria “diavolilor roșii” “Diavolii roșii” se aprind după pauză, îi pun pe irlandezi în corzi și punctează nemilos… Primul e…”Gnore de la Dinamo”, pe numele lui Lulaku, de la Everton, în min.48, el închizând și tabela, la 3-0, în min. 70, când mister-corner e supărat că a fost gol și nu… lovitură de la colț!. Între timp a punctat și Axel Witsel, în min.62. băiatului cu cornerele i-a ieșit cota de 1,35, a pus 5 lei și mai așteaptă rezultatul Islanda-Ungaria, unde a pariat că se vor marca două goluri. Va ghici și pontul ăsta și va lua 100 de lei. Va fi fericit. “E un câștig mic, știu, dar pentru mine milionul ăsta e ceva!” își trăiește sincer clipa de glorie blajinul Vasile, “băiatul care cară cartofi în piață”, cum mi-l prezintă un confrate de pariuri… Îl întreb pe Vasile, care a ars serios pentru pontul cu 9 cornere, dacă nu vrea o bere… Nu bea!… O cafea?! A băut déjà trei… Nu refuză un suc și mă bucur că bem câte un suc alături, ca noi prieteni…

…Vicențiu, un puști simpatic, argint-viu, de vreun metru și șaizeci de centimetri, îmbrăcat ca un rocker, mereu numai zâmbet, cu ochi de om inteligent, nu mai vine la meciul al doilea, Islanda-Ungaria. S-a luat după mine și a pus și el 1-0, scor corect, pentru România în meciul cu Elveția, și a ratat cam 10 milioane de lei vechi (eu 18!)… Nu mai are nervi să parieze pe un nou meci…Se rezervă pentru bătălia tricolorilor cu albanezii, de duminică noapte. Pleacă la “păcănele!”… “Ai trădat fotbalul, Vicențiule!”, în atac prietenește… “Nu eu l-am trădat! Oameni de-ai lui m-au trădat!”…În chem la masa mea, la o cafea… E bucuros că dialogăm. Simte nevoia să mi se prezinte, cu mândrie, dar și tristețe… „Am fost junior de talent la Cimentul Fieni, apoi am venit la Rocar și Rapid… Eu voiam, însă, să joc la Steaua… M-am dus la un trial în Ghencea. Antrenor la juniori era Bumbescu. M-a privit de sus și mi-a zis: Păi, piciule, dacă vrei să stai pe banca Stelei, trebuie să dai o sută de euro!” Chestia asta m-a enervat. Și m-a îndepărtata de fotbal!… Acum, la 25 de ani , mai joc pe fals, din când în când, în sector sau în Divizia D, că iubirea de fotbal nu moare niciodată. După ce car cartofi în piață. Nu câștig decât 10-12 milioane pe lună! Bani buni, scoși cu sudoare, dar cinstiți! Mai visez să dau, într-o zi, lovitura, aici, la pariuri”… Ascultându-l pe Vicențiu, mi-a revenit în minte marea supărare a lui Belodedici, la întoarcerea din Spania, când a fost numit șeful juniorilor la Federație, unde unii părinți veneau cu sarsanale pline ca să joace băieții lor!?!… “De asta fotbalul nostru nu mai are valori!”, încearcă o concluzie Vicențiu, noul meu prieten! E de meditat!… Sigur, cineva, acolo, sus, la Federație, trebuie să și gândească la acest subiect dureros…

…A început Islanda-Ungaria. Vasile, băiatul care cară cartofi în piața de alături, a luat 9 (tot 9!) cornere și două goluri marcate. Eu, victoria Islandei cu 1-0… La un moment dat, comentatorul partidei ne spune că în Islanda sunt numai 100 de fotbaliști profesioniuști! „La noi sunt o mie de mafioți în fotbal!” sună replica unui domn mai în vârstă, citit, care a muncit și prin Spania. „Comentatorul acesta, jos pălăria! Ne spune lucruri interesante!… Cei mai mulți, însă, ne consideră pe noi, cei din fața micilor ecrane, niște tolomaci, ne privesc de sus, ușor arogant, ca niște profesori!… Domnule, exceptându-i pe Balint și Ilie Dumitrescu, la acest Euro nu prea ai ce specialist să asculți!… Păi, ce să-mi spună mie Bratu sau Mara, cum să-i judece ei pe Iordănescu sau pe Stancu?!. Și mulți alții ca ei, corijenți la limba română?!”… Îi spun că e prea sever, că fiecare dintre noi are ce îmvăța de la celălalt… Nu replică, însă nu-mi dă dreptate. Nemulțumirea lui poate fi, însă, o temă pentru mai tinerii mei confrați, care trebuie să știe că majoritatea celor care-și pierd timpul în fața televizorului la un meci, știu multe, foarte multe despre sportul-rege… Minunea islandeză a transformat un penalty, în min.40, a reușit să țină de el, dar, parcă, cu vreo 20 de minute ]naintea finalului n-a mai avut aer… Vasile a prins momentul și a pariat live, pe trei lei, că următorul gol e al ungurilor. A dat trei lei pentru 15 lei! Ungurii egalează, în min.88, prin autogolul lui Saevarson. 1-1.Vasile jubilează. Nu pentru cei 15 lei, cât pentru flerul lui… Eu am ratat și biletul acesta de 160 de lei pentru care am pariat 4 lei… Vasile este, însă, fericit! I-au ieșit și cornerele și două goluri pe meci. A mai luat 110 lei, pariind numai 5, plus ăștia… 15 lei live!! Luni, săptămâna va începe pentru el mai ușor la cărat cartofii, în piața de peste drum…

…Toate drumurile noastre duc spre meciul cu Albania, de mâine noapte. Speranțe și temeri. Daniel Tudor, om matur, trecut prin viață, cândva junior la Rapid, o veritabilă enciclopedie de fotbal, ar vrea să spere într-o victorie, însă se teme. „Nu mai avem Naționala de altădată!… Și, dacă nu batem Albania, atunci primul vinovat este Federația. Ea l-a angajat pe Iordănescu, cam prăfuit… Ea l-a alungat, cu o lună înainte de Euro, pe valorosul medic Pompiliu Popescu… Drama e că noi nici din eșecuri nu mai învățăm… Sigur că vreau să trecem de grupă! Avem noi, însă, valoare de optimi?!”… Întrebarea lui Daniel Tudor, picolo la o Trattoria din Capitală, mă urmărește la orice meci pe care-l văd la acest Eueo 2016. Și-mi imaginez că actuala noastră Națională joacă o repriză cu un adversar, alta cu celălalt. Sincer, până acum, n-am găsit încă o echipă din celelalte 23 pe care să fiu sigur că o putem învinge la ora actuală. Poate, Albania, mâine noapte!
…Doamne, suntem atât de lipsiți de bucurii, atât de săraci sufletește, încât nu ne lua victoria asta, drogul nostru moral!…

P.S. S-a dus în istorie și ultimul meci al Zilei 9, Portugalia-Austria 0-0! Scor alb, „omul negru” fiind îngâmfatul Ronaldo, un biet figurant, după primele două meciuri la această Gală a Fotbalului European. De-ar fi singurul… Ca să nu existe vreun dubiu, super-starul de la Real Madrid a trimis mingea în bară, în min.79, din lovitura de la 11 m., corect acordată, înregistrându-se astfel, primul penalty ratat la acest turneu final.

UNDE-I BRAZILIA, Regina copilăriei mele?!

iulie 5, 2014 Comments off

…Prima zi de “sferturi”, primele decepții. Sigur, odată ce Mondo-Samba a ajuns în faza eliminatorie, toată lumea din teren se gândește numai la tabelă, ignorând spectacolul. Așa și acum, Germania și Brazilia s-au calificat, la un gol diferență, în dauna Franței și Columbiei, însă meciurile au suferit, nu doar de căldură și chiar dacă au diferit între ele. A fost vinerea fundașilor centrali, golurile învingătorilor fiind opera a trei apărători: Hummels (pentru nemți), Thiago Silva și David .Luiz (pentru brazilieni), fapt divers ce spune multe.

…Ultima impresie a acestei Zile-Sărbătoare și pentru mine (4 Iulie), runda din arenele Mondialului XX, pe care o iau cu mine spre somnul dinspre zori, este una amară: nemții au jucat modest, francezii submediocru, în timp ce brazilienii, după un prim sfert de oră ca plecați din pușcă, și-au etalat condiția unei trupe terne, cea mai slabă Selecao de șase decenii de când am deschis ochii pe fotbal. Iar încântătorii columbieni din grupe și “optimi” au crezut prea târziu că pot da “lovitura” în fața unei echipe împinse de toți factorii în culise…

…Echipa de astăzi a lui Scolari înseamnă o deziluzie în comparație cu Falnica Brazilie de altădată, mai bine zis din ultima jumătate de veac-spectacol, dominată de campioana Fotbalului-Artă, Pentacampeon, generațiile de la Pele la Romario care au fascinat miliarde de oameni de pe Mapamond, îndrăgostite de magia balonului rotund. Îl și aud pe Scolari, replicând ziariștilor nemulțumiți de jocul brazilienilor, ca ultimul derbedeu al fotbalului: „Dacă nu vă place, duceți-vă dracului!”…

…Selecționata braziliană de astăzi a terminat, la Fortaleza, meciul în corzi, cu mingi trimise în plopii fără soț dinspre Ocean, care s-a pretat la circării ieftine, care a protestat și a faultat cât Germania și Franța împreună. Sigur, a fost ajutată în startul ei lansat de patima unui popor întreg care vrea al șaselea titlu mondial, dar și de brigada spaniolă, cu Velasco purtând fluierul sfințit de Blatter-bla-bla-bla. Nu de alta, dar, la un moment dat, am avut impresia că mă aflu la Scornicești, pe vremuri, când gazdele își luau adversarii cu fulgi cu tot, fără ca fluierașii și Acarii Păuni să schițeze vreo atitudine. Marcelo, Hulk, Malcon, Thiago Silva trebuiau “îngălbeniți”, ba chiar “înroșiți”. Cele două cartonașe galbene arătate gazdelor, numai două, la egalitate cu ale columbienilor. Numai că raportul faulturilor brazilienilor dictate cu greu a fost 30-22! Uns cu alifiile samsarilor de elită, don Velasco a dictat columbienilor un penalty, pe final de meci, în min. 78, la 2-0 pentru țara organizatoare! James Rodriguez a transformat sec, s-a distanțat în top-ul golgeterilor, cu 6 reușite, s-a făcut 2-1 pentru ai casei (care au deschis scorul, în min. 7, prin Thiago Silva, gol cu pulpa piciorului; a marcat și celălalt fundaș central, David Luiz-min. 69, cu un șut uluitor, de la 30 de metri, din lovitura liberă acordată la un fault al lui Rodriguez, sub cel puțin zece din cele comise de brazilieni, însă nesancționate!). Și finalul a devenit un chin pentru cariocas, la fel ca și în meciul din “optimi” cu alt rival sud-american, Chile, trimisă acasă de bara salvatoare de două ori pentru brazilieni (în ultimul minut al prelungirilor și la penalty-uri!)…

…Dacă mai notăm că frumoasa trupă a lui Pekerman (antrenor argentinian) a marcat, la 0-1, un gol, în min. 67, dar tușierul a văzut ceea ce destui n-au reușit nici pe reluări: nu a marcat, din meleul creat, jucătorul aflat inițial în ofsaid, ci altul, venit din spate! Vă dați seama ce ar fi însemnat validarea egalității în acel minut, când Brazilia nu mai avea combustibil, iar Neymar, deloc întâmplător, sărea coarda și răcnea nervos la arbitri (n-a fost singurul!). Noroc cu lovitura liberă acordată peste UN minut, cu un fluier de găzdar sadea, care a făcut 2-0 (repet, gol de senzație!). În fond, Selecao a fost ajutată pe față de un neica-nimeni japonez la meciul de debut, cu ambițioșii croați (penalty inventat la 1-1!), ajutată și în noaptea aceasta (ora Bucureștiului) de un “expert”. Dincolo de revolta față de acest sprijin pe care Regina fotbalului mondial nu l-a primit niciodată în trecut, rămâne concluzia amară: Regele este gol!

…Brazilia de astăzi, chiar dacă va câștiga al șaselea titlu mondial (pentru care trag, se vede, toată echipa lui Blatter și guvernul țării gazdă, acuzat de fraude de miliarde!), Selecao, este imaginea schimonosită dintr-o oglindă care poartă efigiile lui Pele, Djalma Santos, Garrincha, Rivelinho, Tostao, Romario, Ronaldo etc., etc.

…O vorbă în plus despre frumoasa națională a Columbiei, prezentă pentru a cincea oară la un turneu final. La două dintre ele, World Cup ‘94 și Coupe du Monde ‘98, a învins-o Naționala română. Astăzi, când Los Cafeteros s-au calificat în premieră în “sferturi”, ne-ar fi învins la pas. Ei și-au refăcut înțelept Naționala, noi am rămas cu minunatele amintiri ale “Generației de aur”. Dar, generațiile se schimbă, după cum se vede. Columbia, Belgia, Olanda au venit cu Echipe întinerite, de reală perspectivă. La polul opus, Grecia, Spania, Italia, Brazilia… Cât despre noi, tot cu televizorul, care în continuare aiurește poporul…

…Deschiderea “:sferturilor”, la Rio, pe celebrul “Maracana”, a oferit un fotbal destul de chinuit, în care “pantzerele” n-au avuit emoții cu adevărat decât la ultima fază, când francezul Benzema și-a adus aminte că joacă la Mondial. Era nedrept ca “guguștiucii galici” (despre clasicii “cocoși” nu poate fi vorba, exceptând “piticul atomic” Valbuena!), dar ar fi fost o lecție pentru nemți, care, după golul rapid al fundașului central Mats Hummels, din min. 13, au jucat mai mult să treacă timpul. Pe final, axați numai pe contraatac, stimulați și de gafele de județ ale francezilor și de blocajul psihic al antrenorului Deschamps (care a schimbat ceva în atacul impotent cu doar 5 minute înainte de final!?), garnitura lui Low putea câștiga cu 2-0 sau 3-0, scor ce ar fi fost mai aproape de adevăr. Mă întreb, însă, cum s-ar fi scris istoria acestui 1-0 (1-0), dacă, în min. 62, arbitrul argentinian Nestor Pitana (zice-se și actor de telenovele, nu demult!) l-ar fi eliminat absolut logic pe Schweinsteiger, care a intrat ca un tanc în micuțul Valbuena (cel mai bun francez!)? Dați-mi voie să afirm că acest Mondial, atât de lăudat pentru furtuna de surprize, de goluri, de fotbal ofensiv (uităm această primă zi a “sferturilor”!), a etalat și cele mai multe și mai mari greșeli de arbitraj! Peștele de la cap se impute, parcă așa zice o veche vorbă românească…

…Sâmbăta Mondială va începe la Brasilia (ora 19, ora României), cu un neașteptat duel sud-amercian-european, Argentina-Belgia. Dacă “diavolii roșii” vor repeta excelentul meci cu yankeii, atunci îi văd în semifinale. Dacă… În celălalt “sfert”, la Salvador (de la ora 23), Olanda-Costa Rica, meci în care numai europenii au de pierdut…

CINE NE-A LĂSAT PE NOI ACASĂ!

iunie 14, 2014 Comments off

…În așteptarea ‚șocului’’ din ziua a III-a a Mondialului-Samba, Anglia-Italia (de la 1 noaptea, în România), de la care, sincer, nu aștept mare lucru, mi-am făcut timp să văd și „uvertura” sâmbetei, Columbia-Grecia. Meci în măsură să mă plimbe printre amintiri, între Rai și Iad.

…Privind Columbia, cu 50.000 de suporteri veniți la Belo Horizonte (al 3-lea oraș al Braziliei), mi-am amintit că, acum 20 de ani, la Pasadena, în însorita California, la jocul de deschidere al lui Valderama & comp. contra necunoscutei -pentru ei-România, cei crescuți în umbra dureroasă a vestitului concern de droguri au avut în tribune peste 80.000 de fani! Veniți să câștige Cupa Mondială, atunci, animați de teribilismul lui Pele care vedea Columbia viitoarea regină a universului balonului rotund!!! Numai că, atunci, la World Cup ’94, Florin Răducioiu a reușit o „dublă” de aur, de l-au numit imediat americanii Golden Boy, iar Hagi a marcat cel mai frumos gol de la Mondialul american, stabilind un 3-1 de l-a întristat pe Pele și a cutremurat Centrul de presă de lângă Los Angeles…

…Columbienii, „clienții” noștri și peste 4 ani, la Lyon, în Coupe du Monde, când a fost numai 1-0 pentru ai noștrii, cu acel gol de colecție al lui Adrian Ilie!… Nu știu de ce, dar în acest 14 iunie, 2014, urmărind o trupă columbiană sub cota celor două, din ’94 și ’98, mi-am zis că, dacă jucam și noi la acest Mondial-Samba, i-am fi avut din nou la degetul mic pe sud-americanii antrenați de argentinianul José Pékerman…

…Numai că naționala actuală a României a fost lăsată în fața televizorului (unde tot stăm și iarăși stăm din ’98 încoace!) de… Grecia, ea oprindu-i pe Pițurcă și ai lui să treacă barajul spre Brazilia, după un egal la București (1-1) și o victorie (3-1), sub Acropole… Și, orgolios, ca orice român care a fost pe piscurile Mondialului cu „Generația de aur”, mi-am zis, în timpul acestui meci, cel mai modest joc din primele cinci partide, că Zeii au fost nedrepți cu noi, elenii fiind, astăzi, jenanți, penibili de slabi. Iar eșecul lor – 0-3 (0-1)- fiind onorabil, amintind de debutul mondial catastrofal al grecilor, în America ’94: trei meciuri, trei înfrângeri, zero goluri marcate și 10 (zece) primite, în Grupa cu Argentina (0-4), Bulgaria (0-4) și Nigeria (0-2)!…

…Drama este că, dacă ne-a lăsat acasă, fără dubii, o echipă modestă rău de tot, de o chinuia mingea, la un moment dat, logic, avem un fotbal de trei parale (Brecht) sau de ”trei ace la cinci bani”, cum ar fi zis Arghezi. Pițurcă și ai lui n-au altă cale de recurs decât duelul din 7 septembrie, la Atena, în preliminariile europene…

…Gata, am visat minunat, călătorind la World Cup ’94 și Coupe de Monde ’98, și mi-au sfârâit ficații, văzând cine ne-a lăsat acasă!… Cum cine?! Noi, cine să ne lase, că Grecia nu înseamnă nimic în fotbalul actual, acel miracol din 2004, titlul european din Portugalia, părând un S.F.!…
…Gata, urmează Uruguay- Costa Rica și, mai ales, thrilerul de după miezul nopții, Anglia-Italia, de n-ar fi un bluf…

Adrian Ilie, „Cobra” și Eol…

aprilie 20, 2010 1 comentariu

…În acest final de Aprilie, un veritabil Artist al balonului rotund, își serbează 36 de Primăveri: Adrian Bucurel Ilie. A venit pe lume, la 20 aprilie ’74, în eterna Terra Nova a fotbalului românesc care rămâne Craiova. Cu imaginație de mare creator și tehnicitate rară a desenat în arena verde arabescuri de vis, uimind lumea bună a fotbalului, care l-a asemuit rapid cu o „Cobră” cu mușcătură letală pentru orice defensivă. Cu Naționala României, lângă solii Generației de aur, și cu Valencia, alături de Claudio Lopez, a atins sublimul și a intrat în Legendă.

…Pe prima scenă românească a apărut de 116 ori, jucând numai la Electroputere Craiova și Steaua (85 de partide), echipe pentru care a marcat 40 de goluri în campionat (33 pentru militari).

  • Debutul pe prima scenă l-a făcut în Cetatea Băniei, în 12 aprilie ’92, pe când se pregătea să împlinească 18 ani: Electro-FC Argeș 2-0.
  • Bilanțul lui românesc: 4 titluri și o Cupă a României, cu Steaua.
  • 43 de partide în campionatul Turciei, la Galatasaray și Beșiktaș Istanbul, reușind 36 de goluri.
  • Se mândrește cu două titluri de campion sub Semilună, în ’97 și ’98, cu Galata.
  • Transferat în Spania, a ajuns la apogeul carierei, cu 88 de meciuri la Valencia și 23 la Alaves, marcând în Primera 35 de goluri de mare spectacol!
  • Palmaresul iberic, dincolo de oceanul de aplauze și laude: o Cupă a Spaniei și calificarea în două finale ale Ligii Campionilor, în 2000 și 2001.
  • 23 de partide și în Elveția, la FC Zurich, în 2005, pentru care a punctat de 7 ori.
  • 51 de prezențe în cupele europene, dintre care 41 în Liga Campionilor, marcând 22 de goluri.
  • 55 de meciuri în Națională, cu 13 goluri în cont, unele de-a dreptul de poveste…
  • De antologie le consider pe cel din poarta Columbiei, la Coupe du Monde ’98, și cele două înscrise Ungariei, unul la București, în 5 iunie ’99, la prima victorie a tricolorilor noștri în fața maghiarilor, celălalt la Budapesta, în 6 septembrie 2001, tot la un 2-0, întâia victorie a Naționalei române pe terenul ungurilor!
  • A participat la două turnee finale ale Campionatului European, în ’96 și 2000, și la unul al Mondialului, Franța ’98.
  • În 1998 a fost desemnat Cel mai bun fotbalist român al anului. Un accident la genunchi avea să-i grăbească retragerea prematură din arena cu miracole.
  • …A rămas o vreme în lumea fotbalului, fiind propietar de echipă (Forex Brașov), impresar și manager sportiv.
  • Dezamăgit (și el!) de fotbalul autohton de azi, s-a retras în afaceri, investind în turism și în imobiliare. La începutul acestei luni, cu foști conducători ai Valenciei, a demarat Proiectul unui Parc eolian la Mărășești, lângă Mausoleul care amintește despre Eroii neamului din Primul Război Mondial.

…Adrian Ilie, trimis al Zeului Fotbal pe lume, va apela, mai nou, la Eol, Zeul Vântului. Dar nu poate uita de fotbal și, tot în vara aceasta, tot la Mărășești, va ctitori și o ultramodernă Școală de fotbal, care să adune pentru marea performanță cei mai buni copii și juniori din toată Moldova.

…Ani mulți și plini de bucurii, Adrian Ilie!

Cum a devenit Marx comentator sportiv (3)

februarie 1, 2010 1 comentariu

Astăzi publicăm, în premieră, pe blog,  Scena 3 din comedia „Cum a devenit Marx comentator sportiv„, din volumul „Premiul Nobel pentru Fotbal”, apărut în 2008, în Editura Play. Într-un eseu dedicat volumului respectiv, remarcabilul poet și teatrolog Ion Cocora a scris:

Piesele cu tematică sportivă sunt frecvente în creația dramaturgică a lui Mircea M. Ionescu. Una de tinerețe l-a avut ca protagonist pe brazilianul Pele, decenii la rând un miracol pentru fidelii stadioanelor, alta mult mai recentă, tipărită în 2005, aduce „în lumina rampei” pe Hagi, alt miracol cu picioare de aur, dar și cu o identitate ce implică afectiv. Explicația interesului pentru asemenea subiecte și personaje într-o primă accepțiune pare simplă. Autorul e atras de un domeniu care îi este familiar și care îi oferă un plus de inedit. Se poate înțelege și un plus de atractivitate și chiar de pitoresc. Aspecte ușor de sesizat nu doar la nivel anecdotic, ci și în configurația personajelor, în însuși modul cum reacționează ca mentalitate și temperament într-o situație sau alta. E necesar să se rețină, pe de altă parte, că subiectul, ca semnificație, depășește detaliile anecdoticului. Ele rămân doar elemente de culoare, însemne ce marchează psihologic personajul, individualizîndu-l. În profunzime, în schimb, fabula se complică. I se conferă o problematică de ordin general, existențială și morală, structurată într-un univers dramaturgic în afara tiparelor  impuse de o tematică restrictivă. Nu numai conflictul în sine încorporează tensiune, ci și subtextul.

Pentru a citi primele trei scene din piesă, accesați Scena 1, Scena 2, Scena 3 sau index.