Arhivă

Post Tăguit cu ‘Canada’

Apocalipsa de la Paris nu se poate uita! DREPTURILE OMULUI ȘI…drepturile morții!

noiembrie 16, 2015 1 comentariu

…Sunt unul dintre milioanele de refugiați ai lumii. În iulie 1986, ceream azil politic în Lagărul de refugiați politici din Latina, la vreo 90 de kilometri sud de Roma. Timp de cinci luni și două săptămâni, am fost verificat la sânge, ceea ce nu m-a deranjat, dimpotrivă. Eram în acel Lagăr-grajduri de profughi din Latina cam 4-500 de cerșetori de Libertate din Europa de Est. N-au ajuns chiar toți în SUA, Canada și Australia… Unii, dubioșii, dalmațienii, n-au primit viza de refugiat politic și aveau să-și petreacă anii undeva, într-un alt Lagăr, al deznădejduiților, de la Capua…

…În grajdurile de la Latina, pe unde mișunau și două-trei cârtițe ale Securității române, am înțeles rapid că Drepturile Omului suna mai curând a metaforă! Că Libertatea cere o responsabilitate absolută! Că Dreptatea este foarte relativă, în funcție de sistemul de referință… Eu, intelectual român, ziarist de top în țara mea natală, spălam pizzerii, căram mobilă la etajul VI, să-mi aud coloana cum troznește, săpam șanțuri, pentru vreo patru dolari pe zi. Cerșetorii polonezi de Libertate din Lagăr primeau gratis acești bani pentru că Papa de la Vatican era…polonez! Drepturile Omului?! Come on!…

…Uman, nu logic, sufăr pentru refugiații de astăzi, dar nu accept lipsa de discernământ.
…Nu pot să-mi explic cum pot trece, dintr-o țară în alta, fără acte de identitate, zeci, sute de mii de refugiați, fără ca nimeni să-i oprească la graniță!?!…
…Nu pot să înțeleg cum presa lumii, oamenii de rând strigă “Atenție la teroriști!”, iar șefi de state, bolnavi de imagine ieftină, se prefac a da pe-afară de atâta bucurie că pot găzdui cohorte întregi de necunoscuți necontrolați, neverificați!

…Nu-mi ies din cap tâmpeniile lui Madame Breton care încerca să ne explice, penibil, că sutele de mii de musulmani (unii, însă, fără să știm care, bieți azilanți economici, care mascau inconștienți criminali în serie!) vor regenera poporul german (Sic!)!?!
…Nu pot să admit, acum, după CUMPLITA DRAMĂ UMANĂ de la Paris, lacrimile de crocodil ale tovarășei Merkel, care, mai ieri, certa, ba și amenința cu sancțiuni țările mici și sărace din Europa (printre care și România) dacă nu vor să primească refugiați la grămadă, necontrolați, iar, la nici 24 de ore de la Apocalipsa pariziană, ne anunță lamentabil că „Toți suntem ținte în fața terorismului”!?!… Păi, dragă tovarășă Merkel (că doamnă nu pot să vă spun, deși, inițial, am crezut în dvs., Germania, locomotiva Europei etc., etc.!), ar fi trebuit să dovediți un bun simț elementar și să tăceți!… Nu de alta, dar, și logic și uman, dvs. ați contribuit la infiltrarea teroriștilor islamici în Europa, unul (suficient UNUL!) numărându-se printre bestiile de la Paris! Iar, dacă aveți un dram de conștiință, atunci trebuie să vă simțiți părtașă la moartea celor 129 de nevinovați (dintre care și doi români!), cifră provizorie!… Să vă dați demisia ar fi prea puțin, credeți-mă!…

…Nu pot să-mi explic cum Serviciile Speciale din Franța s-au comportat lamentabil de neprofesionist, când Masacrul din ianuarie, tot la Paris (Charlie Hebdo!), era un mare, uriaș Semnal de Alarmă!?!… Să-ți râdă teroriștii sub nas, să facă simultan, în șase (!!!!!!!) locuri din Paris, centre ale morții, înseamnă că Securitatea franceză a dormit pe ea!… Nu-mi explic cum un terorist a fost blocat să intre pe Stade de France și nimeni nu s-a alertat, deși pe stadion se afla și președintele Franței!?!

…La ora aceasta, Europa plătește un tribut imens naivității, populismului, umanității în vremuri inumane, transformând metafora Drepturile Omului în blestemul drepturile morții!… Teroriștii amenință, cu cinism, că vor urma carnagii la Roma, Londra și Washington!?! Și Europa ce face?!… Se ascunde după tirade politice de duzină, întruniri de rutină, parole, parole, fără scop precis, așteptând alte și alte dezastre umane?!

…Trezește-te, draga mea Europa! A trecut vremea discursurilor, a metaforelor… Trezește-te, cât nu este prea târziu!

Duckadam, Eroul de la Sevilla

aprilie 1, 2010 1 comentariu

…Aprilie începe cu o pagină din Cartea Recordurilor. Spui Sevilla, 7 mai ’86, vezi Steaua-Regina Europei și îl auzi, parcă, pe Regele Juan Carlos al Spaniei monologând uimit în acea magica –pentru noi- noapte andaluză: „N-am văzut în viața mea așa ceva!”…

…Cine să mai vadă, până atunci, un portar apărând patru penalty-uri într-un meci, și ce meci, finala Cupei Campionilor Europeni, câștigată apoteotic de Steaua?! Eroul acela a devenit imedit un nume-n lume, Helmuth Duckadam. Atunci, a fost noaptea lui, „Noaptea generalilor”, ca să ne reamintim de un film mare…

Acum, este ziua lui de naștere, legând cu raze de soare 51 de primăveri… Dacă n-ar fi existat acea noapte a miracolelor, n-ar fi urcat în Legendă și ar fi rămas un fotbalist cu o carieră normală…

…A văzut lumina zilei pe 1 aprilie ’59, în briza Mureșului, la Semlac, lângă Arad. La UTA a plecat în marea aventură a fotbalului, în ticoul Bătrânei Doamne a și debutat pe prima scenă, în septembrie ’78, într-un meci la Târgoviște, câștigat de UTA cu 2-1! Nu înainte să-și facă încălzirea în Divizia C, la Constructorul lui Coco Dumitrescu. De Divizia A s-a despărțit, în 14 iunie ’86, tot cu o victorie cu 2-1, cu Brașovul, sub tricoul galonat al Stelei. Un zbor frânt în culmea gloriei de blestemata embolie care i-a afectat un braț și nu de Nicu Ceaușescu, cum s-a spus vreme lungă în popor.

  • Pe prima scenă a adunat 133 de meciuri (dintre care 80 la Steaua).
  • Cu Steaua, a câștigat două titluri (’85, ’86) și o Cupă a României (’85). A jucat 11 partide în cupele europene, totul triumfând cu „Oda bucuriei” de la Sevilla, din 7 mai ’86.
  • …Numai două partide în Națională, titular la 1-0, cu Danemarca, în septembrie ’82, și în noiembrie, același an, în RDG, când Mircea Lucescu l-a trimis în poartă doar pentru ultimele 3 minute, în locul lui Țețe Moraru, care încasase patru goluri (scor final 1-4!). Dacă n-ar fi fost acel nefericit accident vascular, la scurtă vreme după Sevilla, cu siguranță că ar fi revenit, atunci, în ’86, pentru ani buni între buturile tricolore.
  • 1986, anul retragerii premature, l-a încoronat drept Cel mai bun fotbalist al României! Era, doar, Campion al Europei, cu Steaua.

…Din păcate, Helmuth Duckadam, eroul de la Sevilla, dovedește și el că, în România de azi, Legendele nu-s prețuite cum se cuvine. Un trist exemplu îl reprezintă acele mănuși magice de la Sevilla. În loc să figureze într-un Muzeu al Sportului Românesc, ele au fost vândute, cu ani în urmă, pe nimica toată, unui necunoscut din Canada, de un Erou ajuns în sărăcie.

El, însă, Helmuth Duckadam, reprezintă una dintre bogățiile noastre sentimentale!

…Ani mulți și însoriți, Erou de la Sevilla!

Mondialele de patinaj, un secol de Artă

martie 24, 2010 2 comentarii

…Săptămâna aceasta, Sportul s-a logodit din nou cu Arta. La Torino, pentru șapte zile, Dansul, Muzica, Forța și Grația poartă Omul spre sublim, înnobilându-l, și oferind Lumii atât de necesar Frumos, parcă înecat în vremuri tulburi.

…Zilele acestea serbăm un Secol de Artă pe gheață! Ediția 100 a Mondialelor de patinaj artistic și, automat, răsfoim istoria acestui sport-spectacol. Startul s-a dat în… 1896, incredibil, la Sankt Petersburg, în Rusia, unde s-a disputat doar gala bărbaților. Prima medalie de aur, la gâtul germanului Gilbert Fuchs. Fetele au fost acceptate la Mondiale în 1902, la Londra. Ultimul Carnaval mondial pe gheață, anul trecut, în California, la Los Angeles.

  • Țara care a organizat de cele mai multe ori Campionatele Mondiale este Germania, cu 13 ediții găzduite. Prima, în 1904, la Berlin, ultima, în 2004, la Dormund.
  • Elveția, Statele Unite ale Americii și Suedia au organizat de câte 11 ori gala mondială. Canada-de 9 ori, Austria-de 8 ori, Franța de 7 ori, Anglia de 6 ori.
  • Cu câte 3 Campionate Mondiale-Rusia (1896, 1903 și…2005!), cu câte două- Italia, în 1951 și 1963, Finlanda (1914 și… 1999) și… Ungaria (1935, 1988), Praga de aur mândrindu-se și ea cu două ediții (în 1962 și 1993).
  • Prima ediție a Mondialelor de patinaj artistic care s-a disputat în afara Europei, abia în 1930, la New York! Din cele 11 ediții organizate de yankei, 5 s-au ținut la Colorado Springs!
  • Întâia oară când Festivalul gheții a luat „drumul mătăsii”, ajungând în Asia, în 1977, în Țara Soarelui Răsare. De atunci, Japonia avea să fie deja de 6 ori gazda campionatelor lumii, dintre care trei ediții la Tokyo, unde vor avea loc și Mondialele de anul viitor.
  • Arhiva stelelor de aur ale gheții numără nume sonore, veritabili creatori de sublim. Olandeza Sonja Heine, americancele Peggy Fleming și Nancy Kerrigan, nemțoaica Katarina Witt, franțuzoaica Surya Bonaly, japoneza Yamaguchi…
  • Nemuritorul „Bolero” al lui Ravel a devenit Simfonie pe gheață prin arta britanicilor Jayne Torvill și Christopher Dean, în timp ce rușii Belousova și Protopopov au înnobilat luciul gheții cu baletul lor classic…
  • La cota sublimului și americanii Tim Wood, Brian Boitano și Scott Hamilton-ultimul cu 4 titluri mondiale, cehul Ondrej Nepela, triplu campion al lumii, canadienii Kurt Browning și Elvis Stojko, rușii Alexei Iagudin și Evgheni Plușenko, francezul Brian Joubert și câți alții.
  • „Noul val” a adus schimbarea raportului de forțe, asiaticii, prin japonezi (Miki Ando și Mao Asada, spre exemplu), sud-coreeni și chinezi asaltând podiumul ultimelor ediții. …La Los Angeles, anul trecut, la simplu, sud-coreeanca Yu-Na Kim și americanul Evan Lysacek au obținut aurul, la dans au găsit pașii de aur rușii Oksana Domnina și Maxim Șabalin, în timp ce la perechi, s-au impus germanii Aliona Savcenko (născută la Kiev) și Robin Szolkovy, ei reușind și premiera ultimului deceniu-două titluri mondiale consecutive! Vor triumfa și acum, ca o revanșă pentru titlul olimpic pierdut, la Vancouver, în dauna chinezilor?
  • În istoria Mondialelor de patinaj artistic, reprezentanții noștri au fost mai mult elemente de decor. Bibi Moiș, Beatrice Huștiu, Roxana Luca, Gheorghe Chiper (locul 14 la Calgary-2006), Cornel Gheorghe, iar acum Zoltan Kelemen și Sabina Paquier.
  • Dincolo de bătălia pentru metalele prețioase, secolul de patinaj înseamnă Artă!

Vancouver. Actul II. Jocuri Paralimpice.

martie 17, 2010 2 comentarii

…Frumoasa Olimpiada albă de la Vancouver s-a încheiat la finele lui februarie. Jocurile de iarnă, însă, continuă. Aș spune, chiar, că se află în plină desfășurare cea mai nobilă Olimpiadă. Cea fără vreun învins. Olimpiada născută din lacrimă și speranță, ca un Triumf al Omului. În aceste zile, tot la Vancouver, între 12-21 martie, Jocurile Paralimpice de Iarnă, la 5 discipline: schi alpin, schi fond, biathlon, hochei pe gheață și curling în scaun cu rotile. 58 de medalii pentru sportivi cu handicap care demonstrează Forța morală a Omului. Miracolul Vieții…

…Jocurile Paralimpice și-au început istoria în 1960, când, după Olimpiada de vară de la Roma, s-au disputat și primele întreceri paralimpice. De atunci, în fiecare an olimpic se țin și aceste Jocuri în care nu există decât un învingător: Omul. Nobila idee a apărut, însă, în 1948, când Sir Ludwig Guttman a organizat, în Anglia, întâia competiție sportivă pentru marii mutilați de război…

…Astăzi, Jocurile Paralimpice de vară au ajuns la ediția a 13-a. Harta de vară a acestor Jocuri: Roma-’60, Tokyo-64, Tel Aviv-‘68, Heidelberg-’72, Toronto-’76, Arnhem-’80, Stoke Mandeville-Anglia și New York-1984, Seul-’88, Barcelona-’92, Atlanta-’96, Sydney-2000, Atena-2004, Beijing-2008.

…Jocurile Paralimpice de iarnă se află, acum, la Vancouver, la ediția cu numărul 10. Au început în 1976, la Ornskoldsvik, în Suedia, continuând pe pârtiile din Geilo (Norvegia)-’80, Innsbruck-’84 și ’88, Albertville-’92, Lillehammer-’94, Nagano-’98, Salt Lake City-2002, Torino-2006.

…Orice concurent de la această Olimpiadă inedită înseamnă un fantastic roman, un film uluitor. Aleg trei exemple din atâtea simfonii ale Destinului…

…România va avea la această ediție din Canada un mesager de preț: Laura Văleanu, la schi fond. Sibianca, născută, parcă, pe schiuri, acum 20 de ani și ajunsă în lotul național de juniori, și-a văzut câteva clipe iluziile frânte, în 2006. Atunci, un blestemat accident de motocicletă a dus la amputarea piciorului drept la nivelul gambei. Peste două luni, însă, era din nou pe pârtie. Cu proteză specială, ea visează, acum, o medalie la Vancouver!…

…Alexi Salamone s-a născut la Briansk, la două respirații de Cernobâl. Dezastrul de la reactorul nuclear avea să mai facă o victimă, distrugându-i picioarele micuțului Alexi. Spre șansa sa, părinții aveau să ajungă curând în SUA. Acolo, a redescoperit sportul sub o altă morală. Astăzi, el este titular în naționala americană de hochei pe gheață, campioană mondială, favorită la aur și la Paralimpicele de la Vancouver…

…Canadianul de 31 de ani Brian McKeever a fost lovit de Sindromul Stargardt, care răpește omului lumina. Până acum, Brian a fost ajutat de fratele său, care i-a fost ghid la Jocurile Paralimpice în 2002 și 2006. La Vancouver, va concura orb, pe cont propriu, la schi fond!…

Trei exemple care înnobilează ființa umană! Pentru ei, fiecare cursă, fiecare meci înseamnă o „Odă a bucuriei”. O Odă a Omului…

…La ultima ediție a Jocurilor Paralimpice, cea de la Torino 2006, a fost un record de entuziasm: 200.000 de spectatori i-au încurajat pe cei 600 de mesageri ai celor care au refuzat înfrângerea, luptând cu Destinul pentru triumful valorilor umane.

…Acum, înțeleg versurile lui Lucian Blaga într-o altă cheie: „Vreau să joc, cum niciodată n-am jucat, Să nu se simtă Dumnezeu în mine, Un rob în temniță încătușat. Pământule, dă-mi aripi”…

…Vreau să joc!

Mondialele Indoor, demne de onor!

martie 13, 2010 Comments off

…În lume, este „ora atletismului”. La Doha, în Qatar, a 14-a ediție a Mondialelor în sală. Toată floarea cea vestită a „sportului-sporturilor” este gata de un nou onor, fie și indoor. Multe recorduri sunt gata să cadă. Alte legende încep să se țeasă…

…Privești scurta istorie a Mondialelor atletice de sală și constați că numai 9 țări au avut șansa să găzduiască acest inegalabil Festival.

  • Spania a organizat 3 Mondiale de sală: Sevilla-’91, Barcelona-’95 și Valencia-2008.
  • Câte 2 ediții au găzduit Franța (Paris-’85 și ’97) și Ungaria (Budapesta-’89 și 2004).
  • Au cunoscut onorul organizării unei ediții, în Europa: Portugalia-Lisabona ’91; Marea Britanie-Birmingham 2003 și Rusia-Moscova 2006.
  • Două ediții în America de Nord: în SUA, la Indianapolis, în ’87, și în Canada, la Toronto, în ’93.
  • Singurul Mondial indoor din Asia, în Japonia, la Maebashi, în ’99.
  • După evenimentul de la Doha, următorul Mondial atletic de sală, în premieră sub Semilina, la Istanbul, în martie 2012.

…Mondialul indoor își are eroii lui, unii, adevărate legende, printre care și fata noastră de aur, Gabriela Szabo.

  • Reginele aurului, cu 7 medalii din cel mai prețios metal, sunt Maria de Lurdes Mutola, din Mozambic, care s-a pregătit, însă, în SUA, imbatabilă între 1993-2006, la 800 m; și rusoaica Natalia Nazarova, cu 7 titluri la 400 m. și ștafeta 4 X 400 m.
  • Câte 5 medalii de aur: bulgăroaica Stefka Kostadinova, la săritura în înălțime, și cubanezul Ivan Pedroso, la lungime.
  • 4 medalii în dreptul legendarilor Gabriela Szabo, la 1.500 m. și 3.000 m, Javier Sotomayor (Cuba), la înălțime, și Serghei Bubka, la prăjină cu 3 titluri pentru URSS, unul pentru Ucraina.
  • De 4 ori campion al lumii în sală și ethiopianul Haile Gebrselassie, 3 titluri la 3.000 m și unul la 1.500 m.

…Dincolo de medalii, există și Recordurile. Cele care rezistă de cei mai mulți ani, la băieți…

  • Acea aruncare a greutății de 22 metri și 24 de centimetri, reușită în… ’87 de Ulf Timmermann, care reprezenta, pe atunci, la Indianapolis, RDG-ul!
  • Săritura cubanezului Javier Sotomayor, 2,43 m, în ’89, la Budapesta…
  • Zborul lui Serghei Bubka, cu prăjina, la 6 metri, în ’91, în Andaluzia, mai exact Sevilla atât de sonoră pentru noi…

…Două recorduri mondiale de durată, în sală, și la fete. Performanțe ce rezistă de 23 de ani, de la Indianapolis ’87

  • Atunci, Stefka Kostadinova, vecina noastră de la sud de Dunăre, trecea peste ștacheta înălțată la 2,05 metri, iar galactica Heike Drechsler, din RDG, pe atunci, zbura în lungime la 7,10 metri!

…Care vor fi recordurile și eroii de la Doha?

Canada, Regina Olimpiadei Albe!

martie 1, 2010 1 comentariu

…Acord final sublim în Simfonia Albă de la Vancouver. Olimpiada de iarnă s-a încheiat maiestuos, prin zăpezile multicolore din British Columbia. De azi-noapte, sunt, parcă, mai sărac, fără spectacolul celor două săptămâni de Jocuri magice. Pe pârtii sau pe gheață, la fond sau la sărituri, pe patine sau în boburile aerodinamice, în sporturi clasice de iarnă sau în cele zise „extreme”, Sportul s-a logodit cu Arta și a fascinat Planeta…

…Canada, țara organizatoare, a triumfat superb, fără a-și tăia „partea leului”, cum se obișnuiește. A dominat autoritar lungul maraton alb, reușind recordul de 14 medalii din cel mai prețios metal, adăugând în șirag șapte „arginturi” și cinci „bronzuri”. Suficient să depășească tenacitatea nemților (10 medalii de aur, 13 argint, 7 bronz) și numele vecinului de la sud, marea forță americană (9 aur, 15 argint, 13 bronz).

…Privind acest clasament (pe care unii îl alcătuiesc după primatul „aurului”, alții după totalul medaliilor!), simpla lectură a cifrelor, vreau să zic, oferă câteva observații. Pe podium (în orice viziune!), două țări din America de Nord (Canada și SUA) și o singură reprezentantă a Europei (Germania). Bătrânul Continent are șase reprezentante în Top 10 (pe poziția a 4-a, Norvegia-9 aur, 8 argint, 6 bronz; Elveția-locul 6, Suedia-loc 7, la egalitate perfectă cu China; pe pozițiile 9 și 10 găsind Austria și Olanda). Și a noua din cele zece, cine este?! Surprinzător, Coreea de Sud, cocoțată spectaculos pe locul 5, cu șase medalii de aur (numai la patinaj viteză 3!), șase de argint și două din bronz. La polul opus, al surprizelor neplăcute, Rusia, care n-a intrat în primele 10 clasate!

…Dacă delegația Canadei a fost Regina acestor Jocuri Olimpice de iarnă, faptul se datorește, în primul rând, uluitorului spectacol oferit de gazde pe gheață. Canada-campioană olimpică la hochei, atât la fete (2-0, cu SUA, în finală), cât și la băieți, 3-2, tot cu SUA, în ultimul show al Olimpiadei Albe, fantasticul meci pe care yankeul Parise l-a dus în prelungiri, egalând cu 24 de secunde înaintea terminării timpului clasic. În „extra-time”, gazdele au pornit, însă, Fiesta în Nordul alb, la opt minute după ce începuse jocul cu Destinul, noul „copil minune” al hocheiului mondial, Crosby, aruncând raze de aur peste sutele de mii de patinoare ale Canadei. Tot pe patinoar, Țara frunzei de arțar a cules aur și patinaj viteză (două medalii), la cel artistic (dans) și la curling (finala băieților). O veritasbilă „Odă a bucuriei” pentru gazde și în afara patinoarului, cu aur la bobul de două fete, la snowboard (două titluri), la skeleton băieți, la short-track, pe pârtii (două victorii la schi acrobatic), semne certe că sportul hibernal este un modus vivendi al canadienilor. Ca și al norvegienilor, suedezilor sau finlandezilor…

…Despre Vancouver 2010 se va vorbi multă vreme. A fost un formidabil serial de povești adevărate. Cu eroi de Legende. Dintre ei, din catalogul de aur al acestor Jocuri albe, mă gândesc la fondista norvegiană Marit Bjoergen, care a concurat la 5 probe, urcând la toate pe podium (la fel ca și chinezoaica Wang Meng, la short-track), „tripla coroană” de aur a europencei îmbinând sprintul, cu „urmărirea” și ștafeta de 4 x 5 km. A intrat în legendă și americanul de 29 de ani Steven Holcomb, fostul schior, atlet, baseballist și jucător de fotbal american, care, în 2002, la Salt Lake City, era simplu spectator, ca acum să piloteze diabolic spre aur bobul de 4 al yankeilor, un titlu pe care Statele Unite îl visau de… 62 de ani. Învins la „bobul de 4”, de Steven Holcomb (cel care, cu ani în urmă, avea probleme cu vederea!), germanul Andre Lange rămâne în Legendă, titlul de la echipajul de 2 persoane cimentându-i soclul de rege al bobului mondial. Vorbind despre stele, nu o poți omite pe biathlonista Ole Einar Bjoerndalen, dintre fiordurile norvegiene, care, cu șase medalii de aur din cele 11 medalii olimpice, devine cea mai titrată sportivă din istorie și accede automat în Pantheonul Jocurilor albe…

…Marile, frumoasele surprize ar putea fi…

  • Noua regină a patinajului artistic, sud-coreeana Kim Yu-Na (despre care fostele glorii susțin la unison că a prezentat „cel mai frumos program din istoria Olimpiadelor”!)…
  • Italianul Giuliano Razolli, câștigătorul surprinzător al ultimei probe de schi alpin, slalomul, amintindu-ne de conaționalii săi Piero Gros, învingătorul de la Innsbruck ’76, și celebrul Alberto Tomba, triumfător la Calgary, în ’88.
  • Curse de poveste și pentru fondistul norvegian Peter Northug, un fenomen al naturii, pentru poloneza Justyna Kovwalczyk, doamna cu aur la 30 kilometri pe schi, sau „tupeul” lui Alexei Grișin, din Belarus, numărul 1 la schi acrobatic!
  • Remarcabile și cele două medalii de bronz obținute de finlandezi la hochei pe gheață (3-2, cu Suedia, la fete; 5-3, cu Slovacia la băieți), ceea ce a mai îndulcit amarul, căci blonzii din țara sublimei muzici a lui Sibelius n-au obținut măcar un aur!

Și câte alte curse și meciuri n-ar mai fi de povestit, și câte alte surprize, plăcute și triste, n-ar mai fi de amintit…

…Și noi?! Noi, românii, cum ne-am întors de la Vancouver? Pe scurt: cum ne așteptam. Departe de podium. În multe probe, turiști sau elemente de decor. La ce sărăcie de baze sportive pentru sporturile de iarnă avem, pare o performanță locul 10 (cea mai bună clasare a noastră!) obținut, la 4 x 6 km., de ștafeta feminină (Dana Plotogea, Eva Tofalvi, Mihaela Purdea și Reka Ferencz-ultima campioană mondială de juniori!). Altfel, un loc 11, tot la biathlon, și pentru Eva Tofalvi (15 km. individual; loc 14 la spirnt 7,5 km.), amintindu-ne de Gheorghe Vilmoș, care, în aceeași disciplină, ajungea pe poziția a 5-a la Innsbruck ’64.

Altfel, patru abandonuri și multe locuri spre coada clasamentelor, până și ultimii noștri medaliați la recentele Mondialele de juniori (Paul Pepene și Petre Hogiu) terminând cursa de 15 km. schi fond pe pozițiile 37 și, respectiv, 57!

…Sigur, noi, românii, când vorbim despre Olimpiada Albă, vrem, nu vrem, ne amintim de unica medalie, „bronzul” lui Ion Panțuru și Nicolae Neagoe la Grenoble ’68. Din fericire, speranțe pe pârtia de bob încep să mijească, după Vancouver. Pentru că echipajul de două persoane (Florin Crăciun-20 de ani și Nicolae Istrate) a terminat concursul pe locul 11, întrecând team-urile Italiei (asistat de echipa tehnică de la… Ferrari!) și Austriei. Cum bobul de 4 a venit al 15-lea, ca și fetele de la „bob -2 persoane”, începem să sperăm. Chiar dacă pârtia de la Sinaia rămâne o relicvă sau o „amintire din epoca de piatră”, chiar dacă singurul sport de iarnă al nostru medaliat la o Olimpiadă, nu are decât un bob performant, pe care s-au dat 30.000 de euro. Asta în timp ce alții cheltuiesc pentru „mașinile zburătoare” pe canalul de gheață sute de mii, milioane de euro!

…Simfonia Albă de la Vancouver ne va însoți ceva timp. Peste patru ani, în Rusia, la Soci, poate vom reuși și noi, românii, să ieșim din neant. Dar nu așteptând minuni din cer, ci începând cu abc-ul piramidei, baza materială! Este ea, Olimpiada de Iarnă, o fascinație, dar, parcă, nu se cade să ne vedem trimișii doar spectatori la fața locului…

Olimpiada albă, ce frumoasă Carte cu povești!

februarie 10, 2010 2 comentarii

…Toate drumurile sportului mondial duc spre frumosul Vancouver. Acolo, în Westul din Nordul american, ia startul, vineri, a XXI-a Olimpiadă de iarnă. Și lumea-ntreagă se pregătește de performanță și spectacol… Emisiunea mea de la Telesport, „History Sport”, mi-a prilejuit, prin documentarea necesară, o frumoasă călătorie în istoria Jocurile hibernale. Așa am descoperit o Carte cu povești adevărate pentru cei mari…

…Olimpiada albă urma să-și înceapă istoria exact la 20 de ani de la lansarea Jocurile Olimpice moderne de vară, în 1896, la Atena. În 1916, însă, Întâiul Război Mondial a mistuit visele și liniștea lumii. Așa încât Jocurile Olimpice albe pleacă la drum abia în 1924, în Franța, la Chamonix, sub titulatura „Săptămâna internațională a sporturilor de iarnă”. De atunci, 20 de ediții, cu șase mai puține decât Jocurile de vară…

…68 de ani, cele două Olimpiade, de vară și de iarnă, au mers mână-n mână. Din 1994, însă, iarna n-a mai fost ca vara, și, la Lillehammer, în Norvegia, a început  noul ciclu olimpic, Jocurile de iarnă disputându-se la 2 ani între cele de vară.

…Dacă la ediția inaugurală, din 1924, au participat 16 țări, la ultima, cea de la Torino 2006, au defilat 85 de state, ceea ce va rămâne recordul absolut al competeției, din moment ce la Vancouver vor fi în arene sportivi sub 81 de drapele.

…În acest Februar, Canada găzduiește a doua Olimpiadă de iarnă, după cea din 1988, de la Calgary. Țara care a organizat cele mai multe Jocuri Olimpice de iarnă, însă, SUA, cu 4 ediții, dintre care două la Lake Placid, în 1932 și 1980, una în…California (Squaw Valley), în 1960, ultima în Utah, acum 8 ani. Câte 3 organizări a câștigat Franța, ediția de debut, Chamonix, în 1924, Grenoble 1968, ce nume frumos pentru noi, românii (cu unica medalie din istorie, „bronz” la bob-2, Panțuru-Neagoe!), și Abertville 1992. Austria, Elveția, Italia și Norvegia au găzduit câte 2 ediții, Germania-una, în timp ce Jocurile de la Sarajevo, din 1984, în Iugoslavia pe atunci, înseamnă unica Olimpiadă albă în Estul Europei. În 2014 va veni și a doua Olimpiadă estică, la Soci, în Rusia… Avem și două ediții asiatice, ambele în Japonia, Sapporo-1972 și Nagano-1998.

…Într-un cuvânt, din 20 de ediții disputate până acum, Europa a găzduit de 12 ori Jocurile Olimpice de iarnă, America de Nord în 6 rânduri (al 7-lea, acum, la Vancouver), în timp ce Asia are două orgănizări. Cum următoarea Olimpiada Albă se va diputa, în premieră, în Rusia, rămâne să-și tot aștepte rândul Australia sau, de ce nu, și Africa!

…Amatorii de statistici pot alcătui și un clasamentul pe medalii All Time. Un astfel de top este dominat de… URSS, care a câștigat nu mai puțin de 8 ediții: 1956, 1960, 1964, 1972, 1976, 1980, 1988, 1994 (când a participat sub drapelul Rusiei). Recordul de medalii al sovieticilor-29, în 1988, la Calgary. Cele mai multe medalii de aur-13, la Innsbruck, în 1976.

…Norvegia ocupă locul secund în top-ul medaliilor, cu 7 ediții câștigate: 1924, 1928, 1936, 1948, 1952, 1968, 2002. Cele mai multe medalii, în 2002, la Salt Lake City, 25, dintre care 13 de aur! … Germania, pe treapta de bronz a clasamentului pe medalii, cu 3 ediții câștigate, 1992, 1998 și ultima, la Torino, cu 29 de medalii (11 de aur)!

…La polul opus, cu câte un singur triumf în Olimpiada de iarnă, SUA-în 1932, acasă, la Lake Placid, Suedia, în 1948, la Saint Moricz, la egalitate cu Norvegia, și fosta RDG-în 1984, la Sarajevo!

…Într-un clasament al ocupantelor locului secund în totalul de medalii, de 4 ori apare ex-RDG, de 3 ori-SUA, Norvegia și Germania, de 2 ori-Austria și URSS.

Statele Unite dețin recordul locului 3 All Time în cele 20 de ierni olimpice, cu 5 poziții de bronz.

…Care va fi podiumul medaliilor la Vancouver?, aceasta-i întrebarea iernii! Încercați un pronostic?…