Arhivă

Post Tăguit cu ‘Bulgakov’

Iarina Demian, Tudor și Ioan Chirilă

martie 27, 2010 Comments off

…Precizez de la bun început că această tabletă publicată, nu demult, într-o primă formă, redusă, în revista de mare tiraj „Taifasuri”, este o cronică sentimentală. N-aș putea scrie altfel despre oameni pe care îi respect de-o viață. Chiar dacă voi vorbi despre o recentă premieră, „O lume pe dos”, rămân fidel valorilor morale care mă încăpățânez să cred că nu s-au răsturnat chiar toate…

…În lumea de astăzi, absolut „pe dos”, Teatrul rămâne o oază de puritate și frumos, un veritabil drog moral. Pe care ni-l oferă, cu nobil sacrificiu, cei care se mai (z)bat pentru morala Thaliei, ignorând haosul de sensuri și abandonarea de principii. Un astfel de minunat trubadur al Teatrului este veșnic tânăra Iarina Demian, remarcabila Actriță de decenii bune, neobositul regizor din ultimii ani. Alături de ea, în ultimul deceniu, dedicat dramaturgiei americane, fiul cel mic, actorul și muzicianul în vogă Tudor Chirilă. Fiul cel mare, Ionuț Chirilă, și-a croit drumul său în Teatrul Viselor, care-i fotablul!…Pe toți trei îi știu și îi prețuiesc de-o viață. De când împărțeam aceeași chilie, la „Sportul”, cu profesorul de gazetărie și de Viață, întâiul lector al primelor mele texte dramatice, inegalabilul Ioan Chirilă, soțul distins al Iarinei și tatăl sever al lui Tudor, certat nu o dată la telefon că nu exersa suficient la flaut sau „corn”, ca și mediatorul între antrenorii de la Dinamo și feciorul lui cel mare, Ionuț…

…După ultimul succes, cu „Biloxi Blues”, de Neil Simon, premiera oferită de Iarina Demian și Tudor Chirilă, acum, în Sala Studio la Teatrul de Comedie, un spectacol realizat și cu ARCUB de cei doi creatori de Frumos („O lume pe dos”), înseamnă un triptic american de piese scurte. Dramaturgi mai puțin cunoscuți la noi, descoperiți de Tudor Chirilă, pe undeva, prin Singapore: Terrence McNally (cu „Preludiu și Liebestod”), A.R. Gurney („Problema”) și Christopher Durang („Naomi în camera de zi”). Ultimul autor mi s-a părut un veritabil Eugen Ionesco american, absurdul textului fiind potențat de jocul admirabil al Iarinei Demian, vulcan de neliniște și eseu de expresivitate. Actrița s-a contopit cu regizorul într-o atenție definitorie la orice detaliu, de replică, psihologie și costumație. O revedeam, fermecat, pe încântătoarea Iarina din „Cercul de cretă caucazian”, de Brecht, tot la „Comedie”, cu Sanda Toma și… prichindelul (de șase ani, pe atunci!) Tudor Chirilă, și din „Fuga” lui Bulgakov (în traducerea lui… Ioan Chirilă, care asigurase varianta română și pentru „Turnul de fildeș” la același teatru), cu genialul Ștefan Iordache, în regia de top a Cătălinei Buzoianu. N-a fost unica bucurie a serii.

…M-a cucerit și actul I, prin jocul excelent, nuanțat și vivace, total trăit artistic, ca gest și rostire, de Tudor Chirilă, interpretul unui rol extrem de greu. Al dirijorului chinuit până la sinucidere de vicii și gânduri, sub bagheta căruia ne fascinează Wagner, cu nemuritoarea operă „Tristan și Isolda”, abilitatea tehnică a regizoarei contribuind, aici, din plin la transfigurare. De altfel, muzica este aliatul Iarinei Demian în tot spectacolul, nemuritorul Handel făcând legăturile între cele trei acte (al II-lea, sub cota celor amintite!). Marius Drogeanu, Simona Stoicescu, Smaranda Caragea și Andrei Runcu, scenografia Ramonei Macarie și costumele Angelei Dumitrescu- în umbra celor doi…dirijori, însă într-un minunat joc de „orchestră”.

Teatru pentru minte și suflet: Bogdan Ulmu

februarie 12, 2010 2 comentarii

…Una dintre bucuriile acestul început de 2010 o reprezintă primirea unei cărți rare: „Jurnal teatral-4”, apărută în Editura „Opera Magna”. Autor este nu doar un vechi și prețuit prieten, Bogdan Ulmu, ci, în primul rând, un remarcabil om de teatru-total: cronicar dramatic, scriitor, scenograf, regizor, profesor universitar. Volumul acesta care, cu siguranță, este doar al 4-lea dintr-o Integrală, trebuie citit de fiecare iubitor al Thaliei, de la Măria Sa Actorul, directorii de teatru, secretari literari la așa-zișii cronicari de astăzi, regizori și chiar la dramaturgi sau spectatori.

…Cartea reprezintă o încântătoare istorie a teatrului, nu doar românesc, de ieri și de astăzi, o analiză profundă a fenomenului, o critică din vârful peniței a degradării unui univers nobil, o bucurie a spectacolului adevărat. Bogdan Ulmu mi-a fascinat (pentru a 4-a oară!) o noapte de lectură, cu valoroasa lui colecție de idei rare, de vorbe de spirit, cu analiza când foarte exactă, când neștiută a atâtor personalități, permițându-mi reîntâlniri cu Idoli și „Monștri sacri” ai scenei.

…Cel care a montat peste 140 de piese (dintre care circa treisferturi purtând semnătura dramaturgilor români!), cel care a semnat șapte dramatizări după Ion Creangă, neuitându-i nici pe cei mici (altă dragoste a lui!), criticul erudit și fără compromis, iubește cu luciditate mirifica lume a teatrului, pe care o înnobilează de fiecare dată. În multipla lui ipostază, de teoretician cultivat, dar și de practician complex, în largul lui în comedie, în dramă sau în teatrul de păpuși, întotdeauna triumfă idea de Frumos și de Adevăr.

…Un „Jurnal” pentru mintea și sufletul oamenilor de teatru, o mică enciclopedie a genului. Întâlniri rare ale autorului, în nuanțe neștiute, cu personalități marcante ale teatrului universal, de la Shakespeare, Ion Luca Caragiale, Eugen Ionescu, Cehov (pe care i-a montat cu farmec personal), Camil Petrescu, Bulgakov, Gogol la Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Andrei Șerban, Lev Dodin, Giorgio Strehler, Silviu Purcărete, de la Emil Botta, Toma Caragiu, Lazăr Vrabie, Gheorghe Dinică, Dumitru Furdui, Colea Răutu, Radu Beligan, Florin Piersic, Teo Vâlcu, Dorel Vișan la Valentin Silvestru, George Banu, tineri și nedocumentați cronicari de astăzi, de la spectacole minunate la căderi. Iar dincolo de toate, de la marea dragoste față nu doar de teatru, ci de cultura română la sinceritatea și curajul unei atitudini intransigente, atât de necesară mai ales acum. Fie că este vorba despre nedreptatea UNITER care vede într-un an 15 din cele 50 de spectacole bune din țară, despre primenirea repertoriilor și absența autorilor naționali la un Teatru Național (de fapt, mai multe din țară!) sau despre lipsa de cultură și de moralitate a unor creatori.

…Din fascinanta lectură a acestui „Jurnal teatral-4” am rămas cu câteva meditații grave subliniate de autor: „Un creator autentic știe să suporte și înfrângerea”; „Trăim într-o lume în care statutul de intelectual te complexează”; „Uneori înclin să-i dau dreptate lui Balzac: „Dacă presa n-ar fi existat, n-ar fi trebuit inventată!”. Îți strică ziua!”…

…O asemenea carte-document, pentru mintea și sufletul oamenilor nu doar de teatru, nu poate fi povestită. Ea trebuie citită (și recitită!) cu creionul alături…

La bordel, cu Marx, Lenin și Stalin

decembrie 25, 2009 3 comentarii

…De ani buni, Teatrul de Comedie din Capitală nu oferă doar spectacole bune și foarte bune, ci și Evenimente. Cum este și „Casa Zoikăi”, spectacol de excepție, de la autor (Mihail Bulgakov), la regizor (Alexandru Tocilescu) și actori, care, pun rămășag, se va juca ani buni cu „casa închisă” și se va umple de premii la Festivaluri (firește, dacă se va respecta criteriul valorioc și nu „jocurile de culise”!).

…Bulgakov se întoarce pe cai mari pe scena românească, după „Maestrul și Margareta”, „Cabala bigoților” și „Fuga” (spectacol de mare ecou jucat la Comedie, acum 15 ani). Azi, cu un text din 1925  interzis în Rusia natală. Cum să treacă de ochiul vigilant al stalinismului o asemenea piesă atât de acidă cu societatea sovietelor?!

Pe scurt, în centrul Moscovei, într-un apartament cu 6 camere, ființează un atelier de croitorie și „o școală de croitorese pentru soții de funcționare și muncitoare”, în fapt un frecventat bordel. În „atelierul” Zoiei Denisova Pelț (extraordinar rol realizat de valoroasa actriță Virginia Mirea), ziua tronează un tablou cu Marx, care noaptea e întors să apară un lasciv nud de femeie, în ton cu seratele încântătoare, cu droguri, și „prezentările de modă”. Prin „Casa Zoikăi”  circulă pe „dublu sens” mulți și multe.  Verișorul patroanei, creierul afacerii, un bișnițar de viață care, scăpat de la „rece”, vinde conducători (portretele lui Lenin și Stalin), oferind un alt rol mare pentru George Mihăiță, după cel din „Revizorul”; un conte (Gelu Nițu, impecabil) care se acomodează cu perioada de tranziție drogându-se; Fata din casă (Mihaela Teleoacă, fantastică forță scenică pentru premianta de la ultimul Festival teatral Pitești, noiembrie 2009,  cu piesa „Fitness”); un director comercial (Valentin Teodosiu, remarcabil și în acest spectacol), doi chinezi-traficanți de cocaină (Dragoș Huluba și Aurelian Barbieru,  cu mult farmec); manechinul Alla (nu Pugaciova, ci Vadimovna), rol mic, frumos  creat de Emilia Popescu; croitorese, trei „doamne iresponsabile”, doi tovarăși anchetatori etc. Cu toții vegheați de administratorul blocului, „subdezvoltat intelectual” și corupt (Gheorghe Dănilă, veșnic tânăr în umorul lui tonic). Ca tabloul societății rusești (de atunci, de azi?!) să fie complet, mai are loc și o crimă pentru bani. Unul e ucigașul (chinezul Heruvim), altul „făptașul” oficial (Zoika)!

…Alexandru Tocilescu realizează o montare cu ritm seducător, în decorul funcțional al Vandei Maria Sturdza, cu muzică fericit aleasă (Gabriel Basarabescu) și viză coreografică (Păstorel Ionescu). Cu vervă nestăvilită, inventivitate structurală, atent la detalii și la întreg, lordul regiei românești oferă un spectacol de zile mari.  Nu-i doar comedie, minunat gândită și jucată, ci și o tulburătoare felie de etică a istoriei, cu final trist, amar, cum este și acel sistem care a ucis milioane de oameni și a mutilat generații de suflete. Ceea ce Alexandru Tocilescu și-a propus să nu uite, de dragul ignoranței Prezentului, care are și el atâtea bordeluri!