Arhivă

Post Tăguit cu ‘Barcelona’

Jurnal de Primăvară (13). AZI, 31 DE ANI, LA SEVILLA, FERICIT, CU REGINA EUROPEI, STEAUA! AZI, 7 MAI 2017, ACASĂ, TRIST, SCÂRBIT…

mai 7, 2017 Comments off

…Era 7 mai 1986. Azi, 31 de ani. Am trăit un Miracol, Fericirea de a vedea cum Steaua a fost altchimistă în Andalusia și a născut o Legendă pentru România!… A fost Magnifică, aruncând în aer toate calculele specialiștilor și speranțele spaniolilor, învingând marea Barcelona, chiar pe tărâm iberic, sub privirile pierdute ale Regelui Juan Carlos care bâiguia (îl văd și aud, parcă, și acum, acolo, la 10 metri în spatele meu!), ca un copil: „N-am văzut așa ceva în viața mea!”… Cum să vadă, nu văzusem nici noi, nu văzuse nimeni în Lume. Duckadam a apărat PATRU (unul, doi, trei, patru!) penalty-uri, Balint și Lăcătuș au transformat siguri pe ei, și STEAUA, condusă cu măestrie de Emecic Ienei, a învins cu 2-0, scor ce-a înconjurat imediat lumea, în acea Noaptea a Miracolelor, Noaptea Generalilor. când Steaua cucerea Cupa Campionilor Europeni și ne urca în Legendă, într-un Destin ce părea că ne e potrivnic!

…Azi, 31 de ani, am petrecut până în zori, cu maestrul meu Ioan Chirilă. la restaurantul din hotelul Macarena, până când Eroii de la Sevilla au urcat în camere să se odihnească, dacă vor putea…
…Am o imagine din acea Seară Magică, de Vis, făcută de un fan al Stelei, Costică Mijaica, venit la Sevilla de peste Ocean, de la New York, unde aveam să devenim, peste câteva luni, buni prieteni și să pornim (la 13 iunie 1987) întâiul Ziar de sport în limba română din afara țării: „Lumea Sporturilor”! Sunt la masă cu Regii Europei, un grup de jucători steliști, unii cu soțiile, în frunte cu Legendarul Duckadam, omul cu cele patru penalty-uri care au rescris Istoria Cupei Campionilor Europeni…

…Despre Legenda de la Sevilla ar trebuit să discutăm, cu sufletul plin, în fiecare an, pe 7 mai, de 31 de ani încoace! Și să toastăm, în fiecare seară de 7 mai, un pahar cu șampanie sau vin sănătos pentru Regina Europei ’86, inegalabila Steaua!

…Din păcate, azi, 7 mai 2017, cei mai mulți discută, cu „off”, despre cine va câștiga bătălia finală a unui campionat intern șchiop. Căci asta a ajuns, în ultimii doi-trei ani, Divizia A, mă rog, Liga 1, și primul vinovat este nababul din Pipera, J.B., patronul guraliv și arogant care a făcut din Regina Europei o neștiută FCSB!?!… Știu, unii vor spune, iarăși, că Don Jiji cel bogat a băgat bani, nu glumă, în Steaua! De acord, dar să nu uităm câți bani a scos latifundiarul din imaginea Legendei, făcându-și nume, relații și afaceri de neimaginat numai și numai datorită STELEI! Așa că, vă rog, mai încet cu pianul pe scări!…
…În loc să respecte Legenda și pe ai ei Meșteri, de mulți și-a bătut joc, în loc să facă o Academie cu acest nume sonor în Europa fotbalistică, J.B. nu s-a gândit decât la buzunarele lui, la cum să-i slăbească pe ceilalți care pot câștiga campionatul (Astra, anul trecut!), opunându-se ca el să facă alți și alți țechini cu milioanele din Liga Campionilor!

…Azi, 7 mai 2017, REGINA EUROPEI, STEAUA, are o sosie, numită în acte FCSB, iar în realitate o Selecționată Divizionară! Asta a făcut Conul Jiji Becali, a luat cei mai buni jucători din Liga 1, de la Astra, Viitorul, Dinamo, Pandurii, Craiova, Timișoara, Cluj, Voluntari etc. Și anunță cu o aroganță realmente nesimțită că va mai cumpăra alți 8-10 jucători! Că, dacă e patronul nabab, el e și antrenorul și strategul și Dumnezeul echipei!… Ceea ce nu a învățat, însă, nici în plimbările pe la Muntele Athos, nici măcar la…bulău, se vede, nababul din Pipera, este că Mintea și Omenia nu se cumpără, iar Dumnezeu nu doarme!…

…Nu știu dacă Selecționata Divizionară a lui Jiji Becali va câștiga or ba titlul. Nici nu mă interesează. Știu, doar, că și-a bătut joc de campionat, de toate echipele și suporterii lor, de etică (pardon?!), dacă nu și de lege, din moment ce ultima lui strategie, 100.000 de euro, primă de instalare pentru încă un jucător de la Astra, Morais, înaintea meciului direct, posibil decisiv, miroase a MITĂ, vinovați în fața legii (Ce m-a apucat, Doamne, cu legea?!) fiind cel care dă, dar și cel care primește!…Ba, el, chipurile mare bisericos, a trădat și toate învățăturile Scripturii! Și, atunci, cum să nu-l lovească Bunul Dumnezeu?!
…Cum să nu fiu trist, scârbit, în acest 7 mai 2017, zi în care, acum 31 de ani, STEAUA devenea REGINA EUROPEI, nu jucăria unui oier ajuns milionar?!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

Jurnal de primăvară (1). JAFUL SECOLULUI, ADIOS MUCHACHOS!

martie 9, 2017 Comments off

…Ultimul deceniu, am fost fericit fan Barcelona, fascinat de Fotbalul-Spectacol instaurat de trupa catalană. O echipă minune, cu un Messi de Legendă. Din această noapte de 8 spre 9 martie, nu vreau să mai aud, însă, de Barcelona! A pus la cale Jaful Secolului, ca în acea noapte-coșmar de 31 ianuarie, în politică, pe plaiuri dâmbovițete!… Eram convins că Barca, în pofida eclipsei de formă de vreo trei luni încoace, va reface rușinosul 0-4 de la Paris! Am și jucat la pariuri avantaj de patru goluri pentru Messi și ai săi!… Și Barca s-a calificat cu…6-1 (2-0)!!! Comentatorii strigă înnebuniți „Cea mai spectaculoasă calificare din istoria Champions League”. Așa pare pentru cei care nu au văzut meciul! Pentru mine, care am urmărit partida la un pub („The Old Red’s”), a fost cea mai SCANDALOASĂ CALIFICARE!…

…Precizez din capul locului că nu am fost niciodată fan Paris St.Germain (țin cu Monaco in campionatul francez!) și am vrut să văd partida ca fan Barcelona! Dar ce a fost, în noaptea asta, la doi pași de superba Rambla, întrece orice limită! Cred că, dacă Barca ar fi trebuit să învingă cu 18-0 (cum a făcut-o, cândva, Scorniceștiul de tristă amintire, când a promovat!), ar fi izbutit!… Brigada de borfași patentați (nu spun țara de origine, că n-are nicio vină!) a anunțat din min. 3 că nu trebuie să câștige decât Barca. OFSAID CLAR LA SUAREZ, care a deschis scorul, totul NORMAL!… 1-0 pentru gazde!… Că Pique și Suarez trebuiau eliminați pentru faulturi și proteste, nu mai contează, astea-s nimicuri…

…Imediat după pauză, la 2-0 pentru GAZDE, Neymar s-a împiedicat de un francez căzut în careu, centralul Deniz n-a acordat nimic, dar a intervinit arbitrul din spatele porții și… PENALTY INVENTAT pentru Barca: 3-0!… Cavani n-a avut ce face și a marcat în poarta gazdelor: 3-1!… Spaniolii mai aveau nevoie de trei goluri. Părea imposibil!
…NU și cu BORFAȘII SECOLULUI! ÎNCĂ un PENALTY inventat, când Suarez s-a aruncat ca în bazin (a transformat Neymar), ca, în ultimele secunde ale celor 5 (CINCI) minute de prelungiri, Sergio să înscrie GOLUL CALIFICĂRII EPOCALE din alt OFSAID! 6-1, Barca s-a calificat, comentatorii urlă înnebuniți că nu s-a mai văzut așa ceva, dar mie mi-e rușine că-s fan catalan!…

… Da,a fost ceva EPOCAL! Nu s-a mai vâzut, vreodată, o asemenea BRIGADĂ DE BORFAȘI!…DOUĂ GOLURI DIN OFSAID și alte DOUĂ DIN PENALTY-URI INVENTATE (primul de…asistentul de poartă, ca să ne fie clar că întreaga Brigadă a fost părtașă!), de strigau câțiva tineri la Pub, “Arbitrul spaniol și-a făcut datoria!”… Da, neamțul de origine turcă, de-a avut un fluier spurcat se vede că a avut triplă cetățenie în seara asta! Restul e tăcere, vorba lui Hamlet…

…Ce rost ar mai avea să amintesc despre UNICUL PENALTY, 100% valabil, cel din careul catalan, la 3-1, când Di Maria ajuns în careul spaniol, gata să marcheze, fost faultat CLAR de Mascherano?! Cum să lași BARCA fără un vâslaș (Mascherano), care trebula ELIMINAT, cum să fie 3-2?! Sigur, putea fi și 3-3, că Deniz, șuț de noapte, nu lăsa trupa lui Messi acasă… RUȘINE, de nu mai știu câte ori MIZERABIL!

…În Noua Ordine Mondială, se fură de sus în jos ca-n codru. Nu numai în România, nu numai în politică și viața de zi cu zi. Și ÎN FOTBALUL DE ELITĂ! Banii, ochii dracului, au deformeat tot! O lehamite uriașă m-a cuprins în noaptea aceasta…

…Sigur, parizienii își merită, într-un fel, soarta, cu apărarea lor (în frunte cu brazilianul Thiago Silva, figurantul-șef, ca și la acel 1-7 de pomină al Braziliei cu nemții!?!) căreia îi tremurau nădragii din primele secunde, cu amnezia totală din ultimele 7 minute și  cu ratările impardonabile (la 3-1!) ale lui Cavani și Angel di Maria, singuri cu portarul!

…DIN ACEASTĂ NOAPTE de primăvară, din 8 spre 9 Martie 2017, declar public că NU VREAU SĂ MAI AUD DE BARCELONA!

…Nu pot fi fanul cerlor care țin sacul la furturi ordinare! ADIOS, MUCHACHOS!… Mi-ați oferit cam un deceniu de bucurii, în noaptea asta ați aruncat plumb și noroi peste sufletul meu. Nu pot să accept, în niciun fel, în niciun domeniu, BORFAȘII!… Sunt sigur că nu veți câștiga nici campionatul Spaniei, și nici Liga Campionilor. Sincer vă spun, nici NU MERITAȚI!

…Și ce noapte frumoasă se prefigura, după ce văzusem, în deschidere, la ora 19, la Teatrul Excelsior, un minunat spectacol „Fluturii sunt liberi”, în excelenta regie a lui Erwin Șimșensohm. Din nefericire, Fotbalul și-a arătat fața lui mizerabilă din zilele noastre…

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

„Curat, murdar” (11). MĂ TEM CĂ DON JIJI N-A ÎNVĂȚAT NIMIC…

august 17, 2016 Comments off

…În primul rând că Dumnezeu nu doarme! Și că degeaba umblă pe la Muntele Athos și se roagă prin biserici, în ajunul unor meciuri (cum a făcut și cu Manchester City!), dacă îi cere Celui de Sus să-i bată, să-i lichideze adversarul. Ceea ce e contrar spiritului Bibliei pe care mulți au jurat de atâtea ori strâmb. Gigi Becali n-a învățat încă o normă elementară a religiei: credința nu se strigă în gura mare, cu zeci de cameramani în jur, motivația divină este o problemă intimă a fiecăruia, cere smerenie și respectul celui de alături!

…Apoi, latifundiarul lăudăros, arogant, n-a învățat că degeaba ești putred de bani, dacă nu știi cum să-i folosești.

…Manchester City a dat o Lecție nu numai de arta jocului de fotbal. Ci și despre cum se cheltuiesc banii. O echipă, cotată a patra în Albion, a devenit în ultimii patru ani o „mașină de fotbal”. Cum a fost și marți noapte, la București, cu Steaua 05, scor mic, de luăm în calcul cele două penalty-uri ratate de englezi, cele patru bare și tot atâtea intrervenții uluitoare ale portarului stelist Niță. „Cetățenii” au jucat încântător, încât, uneori, sub mirajul artei lor, am uitat cât mai era scorul-lespede, n-am mai simțit nici umilința rezultatului.
…Lecția de fotbal oferită de Manchester City s-a datorat, în primul rând, fantasticului antrenor care este Josep Guardiola. Nu cel de la Barcelona, unde avea un lot de galactici, nici de la Bayern Munchen, unde a condus o „escadrilă de panzere dezlănțuire”. Uluiala mea se datorează acestui aparent imposibil TRANSPLASNT de stil, de la Barcelona la mai pământeana Manchester City. Pare IREAL ca, în cinci săptămâni de la venirea lui Guardiola în Insulă, să-i vezi pe „Cetățeni” jucând a la Barca, dacă vreți, chiar cu o viteză în plus, referindu-mă la meciul cu Steaua.

…Gigi Becali l-a criticat aspru pe Reghecampf după meciul de marți noapte, pentru tactica falimentară aleasă. Nu știu, dacă, în momentul în care-l critica pe Reghe, a înțeles că nu are un antrenor pentru iluziile sale. Pentru că, repet, Reghecampf nu este un coach de talie europeană!… Experiențele sale eșuate între dune și jumătate de an la Razgrad îmi sunt argumente…
…Poate ACUM a înțeles patronul celei mai iubite echipe din România, cea mai titrată pe plan european, că ARE NEVOIE de un ANTRENOR DE TOP!… UN ANTRENOR EUROPEAN!… În al cărui joc să alerge în primul rând IDEILE și apoi mingea, jucătorii fără balon!
…Nu mă gândesc la un Guardiola în Ghencea, dar sunt destule alte nume grele. Decât să arunce milioane pe tot felul de ciurucuri băgate pe gât de atâția impresari interesați de comisionul lor, Milionarul Stelei ar face mai bine să-și amintească maxima englezului: „Sunt prea sărac să mă îmbrac ieftin!”…

…Toți am acceptat, azi-noapte, la finele partidei de tristă amintire Steaua-Manchester City (0-5!!!!!) că asta este diferența dintre NOI și EI! A subliniat-o din plecare și Don Jiji!… Apelăm la acesată Axiomă de cum dăm de o echipă serioasă, nu de o Slavia Praga sau Rio Ave. Ce facem, însă, să recuperăm, puțin câte puțin, din acest decalaj uriaș?!
…ESTE PROBLEMA DE FOND nu doar a Stelei, ci a întregului FOTBAL ROMÂNESC! Nu revin la o Federație străină Fenomenului, la un campionat tot mai șchiop…

…Nici aici Gigi Becali nu a înțeles că, dacă transferă tot ce este mai bun pe plan intern, greșește de două ori: slăbește unele echipe (deocamdată Viitorul, Astra) și, implicit, campionatul, și așa lamentabil! Și nu mai are cu cine să-și verifice, cât de cât, valoarea… Și, tot transferând într-un reflex de nabab gurmand, nu gourmet, va ajunge ca duzinele de jucătorii adușin să se calce pe picioare între ei pe același post la Steaua!
…Poate, azi-noapte, miliardarul din Pipera a învățat că nu-i suficient să fii rege într-o țară desculță, că, e o bucurie pentru oameni mărunți, dacă nu te uiți spre piscuri!

…Nici Reghecampf nu cred că a învățat ceva din Lecția de fotbal de azi-noapte. Că a gândit prost meciul, că nu și-a studiat în amănunt adversarul, s-a văzut clar, hai să spunem că e omenește. Dar să stai ca o statuie de ceară pe bancă, să nu ai o recție, o criză de mic orgoliu și să încerci, măcar atât, ceva să ieși din umilință, nu mai înțeleg. În fond, este ceva logic, din moment ce antrenorul arogant al Stelei declara la conferința de presă dinaintea partidei cu Manchester City că „meciul vieții mele ar putea să fie sâmbătă, când sper să batem Dinamo”!?! Firesc să nu-și fi reproșat nimic după acest 0-5 de comă!… Capra vecinului, asta-i grija noastră care ne-a tras în jos și ne tot trage!…

…Orgoliile mărunte, cultul mediocrității ne omoară! De la patron la antrenor și probabil la mulți dintre jucători… Cu o asemenea filozofie de viață, cum să urci Everestul fotbalului de performanță?! Aurită-i (și nemeritat de bine plătită!) dulcea cale a Mediocrității, la noi!… Asta ne place, asta avem!…

P.S.Dar, dacă întreb și eu, așa, nedumerit ca Moromete, în 1986, când Steaua a devenit Regina Europei, învingând cu 2-0, la penalty-uri, marea Barcelona, pe pămând apaniol, la Sevilla, deferența dintre noi și eu nu era tot una foarte mare?!… Poftim, n-au jucat englezii în acea ediție a Cupei Campionilor Europeni?! Da, dae Barcelona de atunci făcea cât două echipe din Albion!, iar sărăcia era starea echipelor românești!… CAUZA a fost alta, ținând de Valoare, organizare, curaj, determinare! Și să nu uităm niciodată numele lui Ion Alecsandrescu, pentru mulți cel mai mare conducător de club pe care l-a avut fotbalul românesc!…
…DE MEDITAT LA STEAUA-SEVILLA 1986! Și de învățat ceva din acest EXEMPLU!

J.O. Penultima zi. “Viva Mexico”, pe Wembley, “Ole” Messi, la București!

august 11, 2012 Comments off

…Azi-noapte, am rumegat greu eșecul ștafetei americane la 4 x 400 m., când ultimul schimb al yankeilor părea scos dintr-un azil de bătrâni și obligat să alerge. Și am decretat, în miez de noapte, că triumful ștafetei micuțului stat Bahamas asupra marilor favoiriți americani înseamnă cea mai mare surpriză a Olimpiadei de la Londra!…

…M-am înșelat! Astăzi, în 11 august, pe Wembley (nu legendarul, căci acesta, pe care s-a jucat, astăzi, este un stadion nou, fără poezia Istoriei și… Legendelor!), în această sâmbătă, penultima zi a Jocurilor Olimpice, a explodat cea mai mare “bombă”: Mexic a cucerit prima sa medalie de aur, învingând, în finala turneului de fotbal (nu de lupte de cocoși!) favorita 1000 la 1000, titrata, bogata, poate prea îngâmfata reprezentativă a Braziliei! Și nu doar cele 115 milioane de azteci din Mexic, dar și milioanele de mexicani din America, din lume și-au ridicat bucuria în cântec de suflet: „Viva Mexico!”… Cânt și eu, la București, sub ploaie, cu gândul la însorita Baja californiană, la Tijuana, de cum treci de San Diego, locuri admirate pe vremea legendarului (pentru noi, românii!) World Cup ’94, din SUA… La Miami, Ducu și Karina chiuie de fericire, cred că au și pus grătarul la foc, pe marginea piscinei, să curgă berea, Corona, Salitos, Tecate, în valuri, într-o noapte de vis! Regret, în aceste clipe, că nu sunt cu ei, sunt, însă, cu tot sufletul acolo…

…Cine n-a urmărit meciul la TV și vede rezultatul, 2-1 (1-0) pentru azteci, crede că este vorba despre o greșeală de corectură! Numai că este o miraculoasă Victorie uriașă, absolut meritată de echipa inteligentului strateg Luis Fernando Tena, un meci-lecție pentru toate echipele mici, inclusiv pentru românul Victor Pițurcă! Mexicanii au deschis scorul în secunda 30, prin Peralta, vârful care avea să puncteze și în min.75, după două bare, pe contraatacuri tăioase, în plin asalt orb al Reginei fotbalului mondial. Că Hulk avea să înscrie golul de consolare pentru brazilieni, în primul minut din cele trei de prelungiri, n-a schimbat cu nimic această partidă istorică. Ambițioșii, dar și inteligenții mexicani, cu o echipă-acordeon, în defensivă și la mijloc, cu un pressing ucigător și sublimă dăruire, au făcut din Galaxia braziliană o trupă de anonimi, amețită de driblingurile și raidurile celor pe care, probabil, superstarurile i-au privit prea de sus. Mediatizatul Neymar, prea umflat de regia impresarilor în cârdășie cu unii ziariști, s-a cam făcut de zâmbete amare, milionarii Oscar, Marcelo, Juan, Rafael, Pato, D.Silva au devenit o trupă de anonimi, pierduți în mecanismul infernal al formației Mexicului, autoarea celei mai mari surprize de la Olimpiada XXX!

…Nu poți să lauzi pe cineva dintr-o echipă care, în acest 11 august, a intrat în Legendă. Antrenorul Tena merită, categoric, un bonus de mare strateg, ca și uluitorul portar Corona, cel care, împreună cu “diavolul” aztec Peralta, a pus primele nestemate la Coroana din aurul olimpic! Un aur pentru care alții ar fi dat o duzină de medalii de la sporturi necunoscute marelui public. Un aur care a ridicat moral Mexicul mult peste cota 36, la care se află când scriu, loc la care au contribuit alte trei medalii (2 argint, 1 bronz) aduse de săriturile în bazin și cele două de bronz (1 argint, 1 bronz) la tir cu arcul!…

…Și, dacă tot privim clasamentul pe medalii de la Londra, la ora când scriu, SUA s-a distanțat pe treapta întâi, cu 98 de medalii, dintre care 42 de aur! În ciuda “sindromului China”, cu 82 de medalii (37 de aur). Cât despre România, cu 9 medalii (2-aur, 5-argint, 2-bronz), ea a tot coborât. E pe locul 25. Și încă se mai dau medalii. Nu și pentru noi…

…La puțin timp după ce, pe Wembley, lumea fotbalului cânta în extaz “Viva Mexico”, la București, pe “Național Arena” (cu un gazon jenant!, și tribune entuziaste, cu locuri goale, totuși!) un amical de lux. Supertereștrii de la Barcelona (care vor începe campionatul peste opt zile), cu Messi în frunte, au venit pentru un amical de cinci stele (pentru noi!) cu Dinamo. Eveniment, cu un oaspete atât de mare pentru un fotbal ajuns atât de mic, cum este cel românesc!). La care nu puteau să nu se bulucească (nu-i așa?!) așa-zisele noastre VIP-uri, așa-ziși ziariști fără vreo legătură cu fotbalul și cu bunul simț…

…Primul “Ole” s-a auzit la patru minute după ce arbitrul român Cristi Balaj a pornit spectacolul. Messi a trasat, dezinvolt, o diagonală în stânga protarului dinamovist Bălgrădean, mutând întâia oară tabela. Dar ce mai contează tabela (2-0, în final, mai exact în prelungiri!), într-un amical… Pun materialul pe blog și mă bucur de arta galacticilor, și gândesc ce-i în Mexic, la Miami, în California, dar și în… Brazilia, unde cred că unii au aruncat televizoarele pe geam, de atâta supărare! Astă-seară, în lumea fotbalului, se cântă “Viva Mexico!”, în ritm nebun de mariachis… Când va cunoaște și România o asemenea noapte magică, după aceea de la Sevilla ‘86?…

La bordelul fotbalului românesc se schimbă paturile…

aprilie 9, 2011 1 comentariu

…Totul se discută, nu se schimbă nimic! Răzvănel-băiatul tatii a rămas selecționerul Naționalei, după o ședință de rutină a Comitetului Executiv federal, la care împricinatul a absentat deloc cavaleresc. Chiar dacă Nașul-nașilor, firește Mircea Sandu, părea că s-a săturat de el, din moment ce a declarat presei, în limbaj de ASE, că „ar fi trebuit să încetăm relațiile de muncă”. Orcum, mai-marele FRF a jucat la derută, ca de obicei, susținând că a învins democrația, adică decizia pseudo-Comitetului Executiv care, votând cu 10-3 pentru susținerea juniorului, ar fi adus o înfrîngere zdrobitoare lui Mircea Sandu. Aiurea!… Dacă M.S. voia schimbarea lui R.L., scorul ar fi fost 0-13! Cu siguranță că și la ultima strigare federală au existat câțiva „arbitrii” veniți cu soluția scrisă pe buletin, așa, pentru triumful democrației (altă aiureală federală!). Deocamdată, mai precis până pe 3 iunie, Răzvănel a rămas pe scăunel. O menținere temporară în funcție (sau, poate, o amânare strategică!), din moment ce același Mircea Sandu a grăit în ton de ultimatum: „Meciul cu Bosnia va fi fie o continuare, fie un capăt de drum pentru Răzvan Lucescu!”.

…Sincer să fiu, de la mai-marele fotbalului nostru mic, ajuns mahăr pe la UEFA, așteptam o intervenție serioasă în această problemă ce frământă lumea balonului-pitic, ca o minge din cârpă de pe maidanele Ligii miticiste de la noi. Nu viitorul lui Lucescu-junior reprezintă problema noastră fundamentală (în sportul-rege, firește, nu în privința hulitului guvern!), ci perspectiva fotbalului românesc. La o analiză lucidă, continuarea lui Lucescu cel mic poate însemna capătul de drum pentru cel mai îndrăgit sport (și) de la noi. Mai ales că însuși Nașul a amintit că Naționala nu joacă nimic sub mandatul juniorului. Normal, putem bate Bosnia, care-i echipă de pluton în Europa, cum am învins chinuit, jucând jenant de slab și Luxemburgul, ceea ce înseamnă că vom continua… Dar cu ce continuăm, ținându-l pe R.L. la timona viitorului?! Cu o echipă care a uitat să mai joace, cu o generație care pierde tot în ultimii ani?!

…Sigur, am putea continua cu acești mânji de la Under 17, care, prin calificarea la un turneu final, au adus unica speranță în ultimul deceniu. Dar în aceste speranțe putem visa nu acum, ci peste un an-doi. Până atunci, însă, tare mă tem că haita de impresari flămânzi le va distruge viitorul, vânzându-i pe un pumn de țechini la echipe anonime. Despre așa ceva așteptam să-l ascult pe Naș vorbind…

…Răzvănel, băiatul lui Il Luce, altfel tip inteligent, însă parcă depășit de altitudine, a rămas pe scăunelul selecționarului, care poate fi din ceară, ca în povestea copilăriei noastre „Capra cu trei iezi”. Scăunelul din ceară se va topi imediat ce se va alege un învingător în culise, unde se duc lupte grele (de interese personale sau de gașcă) anti și pro Pițurcă, Olăroiu, Dan Petrescu, Sabău sau chiar Dorinel Munteanu, cu o cotă scăzută de startul de primăvară al Oțelului. E bine, e rău că nu se schimbă antrenorul Naționalei până pe 3 iunie, când jucăm (dacă jucăm!) cu bosniacii, învingătorii noștri de la Zenica?! Sincer, dar foarte sincer, schimbarea lui Lucescu-junior e ca și cum la un bordel ai schimba paturile, nu cocotele. La noi bordelul, adică sistemul, trebuie schimbat! Numai că despre așa ceva, Silence. La FRF, LPF, FF (fără frecvență pe vremuri)…

***

…Dacă Lucescu cel mic își numără zilele, ăl mare, Il Luce, și-a numărat golurile încasate (cinci la număr!) la Barcelona, unde a însoțit Șahtiorul plin de utopii. Mare minune că Lucescu ăl bătrân nu s-a mai luat de arbitraj. Se spune că, după meci, când la 1-5 îi sunau mingile în cap, l-ar fi făcut praf pe bietul Raț. Adevărul este că plini de praf negru au fost pe Cam Nou „minerii” din Dombas. 5-1 este un scor care cere Silence de la învinși pentru câteva săptămâni bune…

***

…Dincolo de fotbal, societatea românească este ca și… fotbalul. Un dezastru. Miniștrii incompetenți numiți pe algoritm politic, fanfaronadă, batjocoră, sărăcie lucie… Au început să moară oameni pentru că se închid aberant spitale la comenzi politice ticăloase… Canceroșii nu mai primesc medicamente gratuite… Profesorii sunt în dizgrația mai-marilor mici de tot ai zilei… Benzina a sărit, astăzi 8 aprilie, de 6 lei (doi dolari!?!) litrul… Prețul curentului a luat-o iarăși razna (și el!)… Cum să fie fotbalul românesc altfel decât mediul bolnav în care există?! Mediu de bordel…

Sevilla, după 24 de ani…

mai 7, 2010 1 comentariu

…Acum 24 de ani, exact pe 7 mai ’86, eram la Sevilla! Plin de vise. Astăzi, într-un birou, nu prea luminos, în București, la Telesport, mă simt încântat de amintiri și ros de griji. Vreau să mă bucur, acum, de Sevilla. Trecutule, dă-mi aripi, vreau să fiu fericit!…

…Am ajuns în frumoasa Andaluzie, luni 5 mai ‘86. Împreună cu regretatul Ioan Chirilă, profesorul meu de la „Sportul”. Numai noi doi ziariști. Pe atunci, exista un singur ziar de sport și două ore de emisiune la TVR… Am făcut drumul acceptați de delegația Stelei în avionul ei. Astăzi, așa ceva pare o utopie. Poate și mulți ziariști de scandal sunt de vină… Tot atunci, n-am avut un dolar diurnă. Alt lucru de necrezut, azi, nu-i așa?!… Eram, însă, fericit, chiar dacă am dormit în camera maseurului echipei noastre. Ultima noapte, cea a miracolelor, când Cupa Campionilor Europeni trona în holul hotelului Macarena, nici n-am dormit. N-aveam unde, căci veniseră soțiile fotbaliștilor și n-au mai fost locuri… A fost, însă, cea mai frumoasă noapte albă din viața mea. Cine putea dormi, atunci, de 7 mai?!…

…De la București, pe 5 mai ’86, prima aterizare a fost la Timișoara. O chestie tehnică a aeronavei rusești. Șampanie și pișcoturi. Și urări pentru Victorie. În delegația Stelei, mulți vorbeau despre Victorie. „N-avem ce pierde!”, suna imperativul categoric…

…În avion, de la regretatul Ion Alecsandrescu (unul dintre cei mai mari conducători de club pe care i-a avut România) am aflat că va juca Puiu Iordănescu, antrenorul secund al lui Emeric Ienei. I-am spus lui nea Vanea Chirilă. Ne-am dus la Imi Ienei. „Da, va juca, însă vă rog să nu dați la ziar”. Valentin Ceaușescu, în „echipaj” și el, a auzit discuția și ne-a zis sfios (da, sfios!): „Și eu cred că n-ar fi bine să publicați asta. N-ar mai fi surpriza noastră”… N-am dat un cuvânt în corespondențele noastre de la „Sportul” despre discuția din avion. Astăzi, oare?!…

…Miercuri 7 mai ’86, pe la prânz, au venit „întărituri” de la București. Nea Mache Ionescu și Gheghe Nicolaescu, colegii de la „Sportul”… Dan Voicilă, pentru Radio… Teoharie Coca Cosma, pentru Televiziune, Cristian Țopescu fiind suspendat cretin de conducerea de partid… Octavian Vintilă, Horia Alexandrescu, actorul Alexandru Arșinel… Ne-am fotografiat cu toții în hol la Macarena… Nu prea vorbeam despre meci, spaima se cuibărise în noi sub năvala suporterilor catalani de afară… Au venit și vreo douăsute de suporteri, fericiți ai sorții, chiar dacă mâncau de la pachet prin Sevilla, pe lângă uluitoare Catedrală Giralda… Douăsute la vreo 40.000 de fani ai Barcelonei…

… Cu mai bine de două ore înainte de a începe meciul, am plecat la stadion. Tot cu nea Vanea, tot împreună cu fotbaliștii. În același autocar! Ceea ce, astăzi, pare o poveste științifico-fantastică… Am stat, cu Ioan Chirilă, pe ultimele locuri, în spatele autocarului. Liniște de catedrală, toți priveam pe geam, parcă se auzeau inimile noastre cum bat, gata să spargă piepturile… În tăcerea aceea, deodată, în fața ușii deschise de la autocar, a apărut Valentin Ceaușescu. A înțeles, cred, tăcerea statuilor din autocar și a punctat cu glas sigur: „Îi batem cu 2-0, nu uitați asta! Mult succes!”… „2-0?!… E nebun!”, a zis în șoaptă nea Vanea. Și eu credeam că-i doar un pronostic cu bătaie psihologică… O clipă, însă, m-am trezit optimist și i-am zis, bâiguind, lui nea Vanea: „Să știi că mi-am luat costumul de la Zagreb, de acum 9 ani, când am fost cu Naționala să transmit pentru Televiziune. Am bătut cu 2-0, atunci, pe 8 mai!… Tot cu costumul ăsta am fost și la Leeds, cu Craiova, acum 7 ani. Am bătut tot cu 2-0!”. Cred că Ioan Chirilă m-a crezut nebun. A preferat să privească, prin geamul mașinii, orașul care alerga incandescent pe lângă noi…

…Meciul a fost un Vis. Care nu se poate povesti. Parcă a durat un an, un deceniu. Când s-a terminat, parcă eram mai tineri, parcă eram mai bătrâni. Urcasem în Legendă!… Îl mai văd, și astăzi, pe Regele Juan Carlos al Spaniei, la vreo cinci metri desupra mea și a lui Dan Voicilă. Privea departe, departe, cine știe unde… Nu cred că putea gândi, atunci… Alături, Valentin Ceaușescu radia de bucurie…

…Noaptea de după Triumf am petrecut-o în restaurantul de la Macarena. Cu Cupa Campionilor Europeni la intrare. La masă cu Duckadam, asaltat de armata de ziariști din toată Europa. Am fost primul care a făcut un interviu cu „Eroul de la Sevilla”. Dincolo de restaurant, de salonul Reginei Europei, impresari din toate colțurile voiau să-l momească pe Duckadam să rămână în Spania… N-au avut nico șansă…

…A doua zi, presa vuia. Pe prima pagină a unui ziar, pe stânga, un titlu mare, sub poza Regelui Juan Carlos: „N-am văzut în viața mea așa ceva!”. Duckadam apărase, doar, patru penalty-uri! Pe aceeași pagină I, în dreapta titlului „N-am văzut în viața mea așa ceva”, altul: „33 de români au cerut azil politic”! Zvoniștii lansaseră ideea că sunt și trei fotbaliști printre cei care nu vor să se mai întoarcă. Alertați, securiștii români au venit cu noaptea-n cap la hotel. Eram în hol, cu Ioan Chirilă, moțăiam pe fotolii, când cineva, un băiat cu ochi albaștri, l-a sunat de la Recepție pe Imi Ienei. Antrenorul Campioanei Europei a coborât furios: „N-a rămas nimeni din echipa Stelei, domnilor! Cum puteți crede așa ceva?!’…

…”Imi, chiar crezi că am câștigat noi Cupa Campionilor Europeni?!”. Întrebarea aceasta a sunat a doua zi de multe, foarte multe ori. O pun de fiecare dată când mă întâlnesc cu Emeric Ienei. I-am pus-o și în dimineața aceasta, de 7 mai 2010, la telefon. Minunea aceea nu se poate uita!… Este nu doar minunea Stelei, ci a fotbalului românesc… Ceea ce unii uită!…

…Pe 12 mai ‘86, Regina Europei a fost primită de secretarul general al Partidului, Nicolae Ceaușescu. Am fost acolo, cu nici două luni înainte să evadez din sistem, luând drumul lui Columb. La Palat, toți aliniați ca la garnizoană. „Conducătorul iubit” a ciocnit un pahar cu șampanie cu fiecare jucător, cu antrenorii, cu toți din staff-ul Stelei. Când a ajuns în fața lui Lăcătuș (care a transformat penalty-ul intrat în Istorie), l-a dojenit: „Și tu, să tragi atât de sus, că era să-mi sară inima de emoție!”… „Ia uite și la ăsta!”, am auzit o replică, parcă a lui Ilie Bărbulescu, și o clipă am crezut că ne va aresta pe toți…

…Acolo, la Palat, Echipa din „Noaptea Generalilor”, pe care, sunt sigur, n-o știu (sau au uitat-o!) mulți: Duckadam-Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu-Bălan (73’ Iordănescu), Majearu, Boloni, Balint-Lăcătuș, Pițurcă (112’ Radu II). Antrenor: Emeric Ienei. Nume de pus în ramă de aur!…

…Meciul acela nebun, 2-0 cu Barcelona, pe tărâm spaniol, la Sevilla, l-am revăzut de cel puțin 24 de ori în acești 24 de ani de la „Noaptea generalilor”. De atunci, în fiecare zi de 7 mai, retrăiesc aventura în Noaptea Minunilor. Și ridic o cupă cu șampanie! Dragă Imi Ienei, chiar a fost adevărat Visul acesta andaluz, din nemuritorul 7 mai ‘86?!…

Real Madrid-Barça ne-a dereglat imaginea!

aprilie 12, 2010 1 comentariu

…Cine n-a văzut „El Clasico”, spectacolul lumii, de sâmbătă noapte, Real Madrid-Barcelona (0-2), este un om de fotbal sărac.

…Orice om de fotbal român care a văzut acest derby planetar nu se mai uită la fotbalul de trei parale din Liga lui Mitică. Ar fi ca un sacrilegiu în fața Zeului Fotbal…

…Liga noastră zisă I rămâne, totuși, de departe, cel mai tare campionat din lume. La scandaluri. La aruncat lături în companionii de cursă. La jocuri murdare pe sub masă… La contestații și acuzații. La amenințarea cu DNA și cu TAS…

…Mă tem că Liga lui Mitică (forul, mai exact LPF-ul, nu Divizia A) va da, mâine-poimâine, în judecată cele două cluburi, Real Madrid și Barcelona, dar și pe multe altele. Ca și pe toți dușmanii fotbalului românesc care programează pe evantaiul de canale TV asemenea meciuri de pe altă planetă, din noua galaxie Messi, cu „inelele de aur” Xavi și Cristiano Ronaldo, în stare să deregleze imaginea despre Valoare și Profesionalism care reprezintă, în cădere liberă, fascinanta noastră Românie! În fotbal, ca și în viață de zi cu zi…

…Mă tem că voi fi și eu chemat în instantță pentru că mi-am trădat meseria după „El Clasico” și n-am mai urmărit cap-coadă, în ultima etapă, nicio partidă de țurcă din campionatul intern. Prietenii mei experți în fotbal -și nu în șușe- susțin că, și în ultima rundă, nimeni n-a jucat nimic, doar patronii au susținut același „circ”. Pe scurt, a fost același zbucium mediocru, lamentabil, în pustiu, aceleași penibile gafe (de jucători, arbitri, ba și…comentatori TV!) și nelipsitele ligheane cu dejecții verbale. Înainte și după așa-zisele meciuri. Ca în „Bâlciul deșertăciunilor”…

…În Liga noastră cu imagine de lumea a treia, foarte mulți strigă „Hoții”! Unde-s hoții, domnilor?!

…Sigur că la Barcelona, Madrid, Roma, Milano, Londra, Munchen, Lyon, Marsilia. Numai cei de acolo ne-au furat mega-imaginea despre fotbalul nostru de trei parale ruginite…

Leonard Doroftei. Centura cu 40 de primăveri

aprilie 10, 2010 1 comentariu

…Urcăm câteva momente în „careul magic”. În ringul profesionist, unde boxul românesc are un triptic de aur mondial care, în ordinea istorică a cuceririi Centurii cu diamante, sună așa: Mihai Leu-Leonard Doroftei-Lucian Bute.

…Astăzi îl celebrăm pe „Moșul” de Legendă care arată, celor care-l iubesc și respectă, Centura cu 40 de diamante rare, pe care le adună din 10 aprilie ’70, când i se dădea flacăra Vieții lângă sondele Ploieștilor. Leonard Doroftei, un Mit în lumea „nobilei arte”, temerarul care s-a luptat cu viața să producă aur mondial, la amatori și la profesioniști, folosind o alchimie aparte, în care a ars tone de sudoare și sânge, sacrificii și iluzii, disperare și vis.

…Leonard Dorin Doroftei are o carieră demnă de roman, film sau, de ce nu, de piesă de teatru. Până să le realizeze cineva, rețin o pagină dintr-o superbă Arhivă, deloc sentimentală…

  • A apărut pe lume, să devină Campion, la 10 aprilie 1970, în Ploiești.
  • Acasă a început „nobila artă”, pe când avea 14 ani, la Prahova Ploiești, unde primul antrenor i-a fost Titi Tudor, cel cunoscut ca vestitul Titi „Prosop”.
  • A boxat și dincolo de sonde, pentru Steaua și Libertatea Constanța.
  • Talentul aparte și câinoșenia spartană l-au făcut repede dublu campion național de juniori (’86 și ’88).
  • A adăugat rapid și 5 titluri naționale în ringul seniorilor (’92, ’93, ’94, ’96 și ’97).
  • Era prea puțin pentru marile lui speranțe. Așa că, la Berlin, în ’95, și-a pus la brâu și Centura de campion mondial la amatori.
  • A visat să boxeze la o Olimpiadă și a adus două medalii de bronz, de la Barcelona-92 și Atlanta-96.
  • Cu asemenea performanțe, nu putea ocoli aurul Bătrânului Continent. A devenit și dublu campion European, în ’96 și ’97.
  • Prima linie de Palmares, cel de boxer amator: 239 de victorii, 15 înfrângeri.

…Cu bronzul olimpic obținut în America, a trecut la profesionism, în ’97, semnând cu Interbox Montreal, unde antrenor i-a fost pe Stephane Larouche.

  • După 4 ani, a devenit campion al lumii, la profesioniști (versiunea WBA), categoria semi-ușoară. Era 5 ianuarie 2002, când, la San Antonio, în SUA, l-a învins pe argentinianul Raul Balbi.
  • Și-a apărat cu succes Centura cu diamante, la București, în 31 mai 2002, când, la „Polivalentă”, l-a învins din nou la puncte pe Balbi. Imediat după decizia arbitrilor, în ring s-a înfășurat în Tricolor, fericind o Românie întreagă. Pentru că Leonard Doroftei n-a boxat niciodată numai pentru dolari, ci și pentru românii lui de pretutindeni atât de dragi! Unii, din păcate, l-au uitat mult prea repede…
  • A vrut mai mult: reunificarea titlurilor WBA și IBF. Pentru care, la 17 mai 2003, tot în State, la Pittsburg, s-a bătut, cu americanul Paul Spadafora. Arbitrii, însă, l-au furat ca-n junglă și au decis, incredibil, meci nul, rămânându-i doar centura WBA!
  • Avea să piardă Centura cu diamante în octombrie 2003, din cauza…cântarului, care, pentru un surplus de 1,9 kilograme, l-a oprit să boxeze, la București, cu panamezul Miguel Calist.
  • A revenit, după o scurtă retragere, încercând să recucerească titlul suprem, în iulie 2004, dar italo-canadianul Arturo Gatti l-a oprit. Nefericitul Gatti, cel care, la 11 iulie, anul trecut, avea să fie găsit spânzurat într-o cameră de hotel din Brazilia…
  • Palmaresul de profesionist al „Moșului”, pe care canadienii l-au numit „Leul”: 22 de victorii (8 prin KO), 1 egal, 1 eșec (în ring).
  • La începutul lui 2005, a debutat ca antrenor la lotul național de box al României coordonat de bunul prieten Francisc Vaștag, alt nume de legendă al boxului românesc. Din păcate, apele tulburi din ringul nostru l-au mâhnit și l-a îndepărtat!

Leonard Doroftei…În prezent, este un om fericit, lângă minunata familie, soția și cei trei copii-o fetiță și doi băieți, reprezentând cele mai valoroase diamante ale vieții sale. Își consumă o parte din timp în „Doroftei’s Pub”, super-localul lui din inima Ploieștiului, unde se află expuse Trofeele sale rare. Nu putea rămâne, însă, departe de „nobila artă”. Așa încât a deschis, în orașul natal, Școala de box Leonard Doroftei, unde, împreună cu primul lui antrenor, Titi Tudor, caută diamante printre copilandrii de 14-16 ani. La început au venit mulți, dar „regimul spartan” al boxului i-a filtrat până la opt, câți urcă Golgota primăvara aceasta. Cu ei, Moșul privește departe, departe…

…Mai nou, Leonard Doroftei a cucerit și ringul televiziunilor. Cu nonșalanța și istețimea minții din „careul magic”, mereu plin de umor bun, veșnic optimist, dătător de Speranță.

…Ani mulți și fericiți, Leonard Dorin Doroftei, și acum, când porți Centura cu 40 de primăveri prețioase!

Lăcătuș. „Fiara” care a deschis balul la Sevilla…

aprilie 3, 2010 1 comentariu

…Cine ar crede că Marius Lăcătuș împlinește, în acest început de Prier, doar 46 de ani (mulți și însoriți înainte!)? Este în fotbal, parcă, de când lumea! Un Simbol care face parte, negreșit, din „Sagrada Familia” militară, cu Voinescu, Apolzan, Ion Alecsandrescu, Bone, frații Zavoda, Ienei, Onisie, „Profesorul” Gheorghe Constantin, Marcel Răducanu, Iordănescu și câți alții.

…Marius Lăcătuș este o Legendă, născută în acea Noapte a generalilor de la Sevilla, din 7 mai ’86, când transforma întâiul penalty din finala cu Barcerlona, și deschidea Balul încoronării Stelei București ca Regină a Europei.

…Dincolo de metaforă, antrenorul de astăzi al Vasluiului s-a născut la 5 aprilie 1964, în aerul pur de sub Postăvar. Și-a început drumul spre Legendă, în orașul natal, la FC Brașov, unde a debutat în Divizia A, la 18 ani neîmpliniți, într-un meci câștigat cu 5-0 în dauna lui CS Târgoviște.

  • Ultimul joc pe prima scenă avea să-l susțină la 10 mai 2005, în formația lui FC Național (5-1 cu trupa reșițeană), în Parcul cu Platani el debutând ca antrenor.
  • Ca extremă de expolzie și viteză, „Fiara” a evoluat la FC Brașov (3 sezoane), Steaua (14 sezoane), Fiorentina (1 campionat), Oviedo (2 sezoane), FC Național (12 meciuri).
  • A adunat 414 partide în Divizia A, marcând 103 goluri.
  • A strălucit în multe din cele 72 de meciuri din cupele europene, unde are 17 goluri înscrise.
  • Este Recordmanul național al titlurilor câștigate: 10, cu Steaua, performanță care-l pune-n umbră până și pe legendarul Cruyff, cu 6 „coroane” în Olanda!
  • Primul titlu- în ’85, ultimul-în’98.
  • În fascinantul său CV de jucător, mai întâlnim, tot cu trupa militară, 7 Cupe ale României și 3 Supercupe ale României (’94, ’95, ’98).
  • Apoteoza o reprezintă, categoric, Cupa Campionilor Europeni, câștigată în 7 mai ’86, la Servilla, cu 2-0, în fața celebrei Barcelona, la penalty-uri, el transformându-l cu nonșalanță pe primul, Gabi Balint desăvârșind opera andaluză.
  • A băut șampanie și din Supercupa Europei, în februarie ’87, la Monte Carlo, după acel 1-0 cu Dinamo Kiev (gol Hagi-44’).
  • 84 de întâlniri în tricoul Naționalei, pentru care a marcat de 13 ori. Golurile de referință pentru „ticolori” rămân, cred, cele două din poarta lui Dassaev, 2-0 cu URSS, la Bari, în „uvertura” la Coppa del Mondo ’90, ca și „dubla” de la Lisabona, la acel 3-2 al Naționalei în dauna lusitanilor. „Capodopera” rămâne, însă, golul de la Sevilla, echivalând cu drumul spre Legendă nu doar al Stelei, ci și al fotbalului românesc.
  • Mai are în cont un gol prețios: cel marcat pentru Selecționala Europei în meciul cu Selecționata Lumii, din 4 decembrie ‘97.
  • A participat la două turnee finale ale Mondialului (’90 și ’98) și la unul European (’96).
  • Ca antrenor a debutat, în 5 august 2000, la FC Național (1-3, cu Dinamo), având până acum 197 meciuri ca tehnician de primă ligă, căci iubind atâta fotbalul, nu s-a sfiit să pregătească și pe Inter Gaz București, în divizia secundă.
  • În 2001, îl găsim peste mări și țări, ca „secund” al lui Mihai Stoichiță la naționala statului Panama.
  • A pregătit Ceahlăul P.Neamț (în 14 meciuri), FC Brașov (45), FC Național (15), Oțelul (15), Steaua (48), UTA (43), iar în prezent se află de 18 partide pe banca lui FC Vaslui, atacând întâiul titlu și ca antrenor!

…Acum, în minunăția Sărbătorilor de Paști, Marius Lăcătuș poate înseamna un imn de lumină pentru fotbalul românesc.

Viața să-ți fie mereu o însorită primăvară, Marius Lăcătuș!

Mondialele Indoor, demne de onor!

martie 13, 2010 Comments off

…În lume, este „ora atletismului”. La Doha, în Qatar, a 14-a ediție a Mondialelor în sală. Toată floarea cea vestită a „sportului-sporturilor” este gata de un nou onor, fie și indoor. Multe recorduri sunt gata să cadă. Alte legende încep să se țeasă…

…Privești scurta istorie a Mondialelor atletice de sală și constați că numai 9 țări au avut șansa să găzduiască acest inegalabil Festival.

  • Spania a organizat 3 Mondiale de sală: Sevilla-’91, Barcelona-’95 și Valencia-2008.
  • Câte 2 ediții au găzduit Franța (Paris-’85 și ’97) și Ungaria (Budapesta-’89 și 2004).
  • Au cunoscut onorul organizării unei ediții, în Europa: Portugalia-Lisabona ’91; Marea Britanie-Birmingham 2003 și Rusia-Moscova 2006.
  • Două ediții în America de Nord: în SUA, la Indianapolis, în ’87, și în Canada, la Toronto, în ’93.
  • Singurul Mondial indoor din Asia, în Japonia, la Maebashi, în ’99.
  • După evenimentul de la Doha, următorul Mondial atletic de sală, în premieră sub Semilina, la Istanbul, în martie 2012.

…Mondialul indoor își are eroii lui, unii, adevărate legende, printre care și fata noastră de aur, Gabriela Szabo.

  • Reginele aurului, cu 7 medalii din cel mai prețios metal, sunt Maria de Lurdes Mutola, din Mozambic, care s-a pregătit, însă, în SUA, imbatabilă între 1993-2006, la 800 m; și rusoaica Natalia Nazarova, cu 7 titluri la 400 m. și ștafeta 4 X 400 m.
  • Câte 5 medalii de aur: bulgăroaica Stefka Kostadinova, la săritura în înălțime, și cubanezul Ivan Pedroso, la lungime.
  • 4 medalii în dreptul legendarilor Gabriela Szabo, la 1.500 m. și 3.000 m, Javier Sotomayor (Cuba), la înălțime, și Serghei Bubka, la prăjină cu 3 titluri pentru URSS, unul pentru Ucraina.
  • De 4 ori campion al lumii în sală și ethiopianul Haile Gebrselassie, 3 titluri la 3.000 m și unul la 1.500 m.

…Dincolo de medalii, există și Recordurile. Cele care rezistă de cei mai mulți ani, la băieți…

  • Acea aruncare a greutății de 22 metri și 24 de centimetri, reușită în… ’87 de Ulf Timmermann, care reprezenta, pe atunci, la Indianapolis, RDG-ul!
  • Săritura cubanezului Javier Sotomayor, 2,43 m, în ’89, la Budapesta…
  • Zborul lui Serghei Bubka, cu prăjina, la 6 metri, în ’91, în Andaluzia, mai exact Sevilla atât de sonoră pentru noi…

…Două recorduri mondiale de durată, în sală, și la fete. Performanțe ce rezistă de 23 de ani, de la Indianapolis ’87

  • Atunci, Stefka Kostadinova, vecina noastră de la sud de Dunăre, trecea peste ștacheta înălțată la 2,05 metri, iar galactica Heike Drechsler, din RDG, pe atunci, zbura în lungime la 7,10 metri!

…Care vor fi recordurile și eroii de la Doha?