Arhivă

Post Tăguit cu ‘Amza Pellea’

Sergiu Nicolaescu l-a ratat pe Becali în „Ultimul corupt”!

august 8, 2011 Comments off

…Sedus, probabil, de gloria cunoscută, în 1973, cu filmul său „Ultimul cartuș”, reputatul regizor Sergiu Nicolaescu s-a gândit să dea o „lovitură” și în acest haotic 2011. Și a venit cu un scenariu („Ultimul corupt”) al cărui titlu amintește de „cartușul” comisarului Miclovan, cu precizarea că n-a prea nimerit-o, zic, cu ultimul corupt din societate de azi coruptă la greu. Lovitura maestrului părea să fie, însă, de altă natură, decât cea artistică, vizând audiența de bășcălie a ultimilor ani la noi. Ca atare, l-a contactat să joace în noul lui film pe omul care se plimbă ca un belfer pe toate canalele de televiziune, unde turuie vrute și nevrute, jignește, glumește, se prostește. Nimeni altul decât Gigi Becali, patronul Stelei, europarlamentarul care se joacă filantropic, dar și arogant cu banii. Răspunsul milionarului din Pipera a fost în stilul lui: „Joc, cu două condiții. 1. Să joc rolul principal 2. Să nu se atingă de mine vreo femeie în tot filmul” (n.a. semn că amenda pentru misogism primită recent n-a avut niciun efect!). Sergiu Nicolaescu a acceptat condițiile și i-a dus scenariul celui pe care și-a propus să-l facă actor, deșI nu-i decât cel mult un circar simpatic. Surpriză de proporții, însă! Don Jiji a aruncat scenariul la WC (după cum a mărturisit pe un canal TV), fără să-l citească! Nu l-a deranjat că urma să joace un europarlamentar corupt, ci l-a infuriat la culme numele pe care îl avea el în film: Belciug! Auziți și dumneavoastră și râdeți cu lacrimi: Gigi Becali să fie Belciug?! „Eu nu pot să fiu decât Leu, Lup, Urs, Războinic, Învingător, nu Belciug!”, a tunat latifundiarul. Și filmul a căzut!

…Rămâne, însă, gustul amar al demersului unui regizor de calibru, cândva mult apreciat. Să cobori de la Ilarion Ciobanu, Amza Pelea, George Constantin, Sebastian Papaiani la un cabotin ieftin înseamnă o batjocoră la adresa artei și o degradare a profesiei de regizor. Urât cartuș acesta, ultimul, domnule Sergiu Nicolaescu! De care încerc să uit, pentru a nu-mi răni prețuirea pe care v-am purtat-o decenii bune…

…Tentativa unui regizor de renume demonstrează (deși nu mai era nevoie!) că în România de astăzi criteriul valoric nu mai există, valorile nu mai sunt respectate. Trăiască ratingul infantil!… Dar vai de copiii și nepoții noștri…

***

…Naționala de fotbal a României a ajuns în Italia unde, miercuri noapte, va susține meciul istoriei sale, cel cu San Marino. Federalii și Pițurcă se vaită de la aterizare că pentru bătălia de la Serravalle nu pot beneficia de 8 titulari! Vă dați seama ce pierdere!… În schimb, sanmarinezii nu-și fac griji dacă vor obține zi liberă toți titularii lor pleziriști… Dincolo de hazul meu amar, rețin că Torje a dat cu nuca-n perete, declarând bățos că nu-i deloc jenă că va întâlni San Marino, „marea” putere, ultima din clasamentul mondial.

…Marica mi-a deschis ochii de ce un Buratino a aranjat acest joc de bambilici, tocmai când așteptam cu toții, bine încălziți, Argentina. În șușa de miercuri, de la Serravalle, Mutu va da 5 goluri (sunt suficiente și 4!) și îl va depăși pe Hagi, cu recordul lui de 35 de goluri marcate pentru Națională. Dacă ar fi gentleman, Mutu fie nu ar înscrie decât un gol, fie ar cere să nu-i fie trecute în cont cele cinci pe care le prevede Marica. Nu de alta, însă noul record ar fi unul măsluit, jenant. Hagi a marcat în porți celebre, cea a Argentinei este una, la World Cup ’94, Mutu ar deveni recordman pe seama desculților sanmarinezi, specialiști în turism și filatelie…

Așa suntem noi specialiști în a ne fura căciula. Nu doar în fotbal…

Costică Ștefănescu, de două ori căpitan pe Wembley!

martie 25, 2010 2 comentarii

…Căpitanul Naționalei de pe Wembley, din 29 aprilie ’81, când, la Londra, a fost 0-0, și din…11 septembrie ’85, tot în Templul Fotbalului, la 1-1 (goluri: Hoddle-25’ și Cămătaru-60’), Costică Ștefănescu, serbează, în acest final de săptămână, 59 de primăveri. În acel 26 martie ’51, când a descoperit lumina Lumii, Zeii l-au hărăzit să ajungă mare căpitan de plai, la Craiova-Maxima și la Naționala României. „Ministrul apărării”, cum l-au numit atâția cronicari, jucătorul cu prestanță de diplomat, cu fantastică anticipație a jocului și cu o măiastră tehnică a deposedării, a ales fotbalul la copiii Stelei, alergând mai mult la mijlocul terenului. Ca mijlocaș a și debutat, într-o echipă de poveste a Stelei, însă a ajuns star, ca stâlp al defensivei, în trupa Craiovei de Legendă, Campioana unei mari iubiri. Îl plasase fericit acolo, „vameș” pe reduta olteană, sub bagheta regretatului Titi Teașcă, poetul Adrian Păunescu, sedus și el de jocul elegant ce amintea de Beckenbauer și Sandu Boc.

…Costică Ștefănescu este recordmanul jocurilor pe prima noastră scenă fotbalistică, unde a apărut de 490 de ori, marcând 19 goluri, (dintre care 9 pentru Steaua, la care a debutat și pentru care a evoluat în 77 de întâlniri în Divizia A)! Gloria avea să o cunoască, însă, în Cetatea Băniei, sub faldul Craiovei-Maxima, echipa care ne-a dus prima spre aerul tare de pe piscurile Europei.

…378 de meciuri de campionat în fermecătorul „11” oltean, 53 de prezențe în cupele europene (8 pentru militari, 45 pentru craioveni). Iar retragerea de jucător, sub zăpezile pure ale Postăvarului, în trupa brașoveană, unde a cunoscut și debutul de antrenor.

…Talentul de excepție, inteligența și sobrietatea definitorie i-au fost încununate cu 3 titluri de campion sub tricoul Craiovei Maxima. Pentru mulți, de la regretatul Amza Pellea la minunatul menestrel (și) de astăzi Tudor Gheorghe, Craiova a însemnat Campioana unei mari iubiri, în vremurile când cucerea laurii supremi ai campionatului, în 1974, 1980 și 1981, dar și bucuria celor 4 Cupe ale României, adjudecate en fanfare, avându-l căpitan pe Costică Ștefănescu, în 1977, 1978, 1981, 1983. Și a mai fost o Cupă pentru sărbătoritul de astăzi, înainte ca el să ia drumul Olteniei-Terra Nova, cu Steaua, în 1970…

…Succesele de ecou european cu team-ul Craiovei-Maxima l-au propulsat, logic, și în defensiva Naționalei, unde a apărut de 66 de ori. De referință rămân câteva partide de istorie. Cele două remize cu Anglia, 0-0 și 1-1, ambele în preliminarii mondiale, pe Wembley… Victoria din 16 aprilie ’83, 1-0 (gol: Boloni-24’), la București, cu Italia, campioana lumii pe atunci, ca și succesul cu 1-0 (gol: Cămătaru-29’), în fața Suediei, în 9 iunie ’83, pe „Rasunda”, la Stockholm, adevărata viză pentru Euro ’84, unde Costică Ștefănescu n-a fost doar titular în „11”-le tricolor, ci și căpitanul lui.

…Ca antrenor a debutat la FC Brașov, în 1986, pe când era și jucător. A antrenat trupa din Țara Bârsei, Steaua, FCM Bacău, Poli Timișoara, Astra Ploiești și CSM Reșița, dar și peste hotare, în Israel, Siria și Kuweit. A cunoscut și ca antrenor mari bucurii, câștigând Cupa Siriei și, mai ales, Cupa Asiei, în ’94, cu Al Jaish. Ba, a ajuns și pe banca Naționalei, ca secund al fostului coechipier de la Steaua, generalul Anghel Iordănescu.

…Astăzi, cu gândul la remizele istorice de pe Wembley, la acea echipă de Legendă, Craiova-Maxima, și la cariera lui de excepție, lui Costică Ștefănescu nu-i putem ura decât… Sănătate-Maximă și toate bucuriile vieții pe care le merită din plin!

…Tot astăzi 26 martie, un buchet de gânduri însorite și sentimente pure pentru cel mai mare comentator sportiv de televiziune din România, inegalabilul Cristian Țopescu, ca și pentru Violeta Beclea-Szekely, una dintre marile doamne ale atletismului românesc!