Cum a devenit Marx comentator sportiv – Scena 4

Cum a devenit Marx comentator sportiv

Comedioară antipolitică

Personaje
MARX
VECINUL
BALERINA
MASCATUL
MASCATA
DIACONUL

Scena 4. [pentru scena 3, apăsați aici]

…Același cadru. Cei patru civili sunt legați. Balerina este întinsă în pat, Marx, Vecinul și Diaconul stau în fotolii. Mascații, cu cagulele pe cap, se plimbă nervoși prin cameră.

MASCATUL: Bă, până vine șeful meu, spuneți unde-i bossul! Că mă enervez sută la sută și nu vă văd bine, dacă-mi scot cagula!

DIACONUL: Las-o aco… acolo, că ară… arăți mai bine așa.

MASCATA: Să știi că lovește foarte tare. E vice-campion la K1!

VECINUL: Dacă nu-i campion, nu mi-e teamă.

MASCATUL (vine, îl strânge sub bărbie): Ești șmecher, da?!

VECINUL: Sunt Napoleon. Regele șmecherilor, nu ți-ai dat seama?

MASCATA (arătând spre Marx): Iar el e Marx, colega! (Ironică.) Ce șansă pe noi să ne întâlnim cu asemenea personalități.

MARX: Pe bune că mă numesc Marx!

MASCATUL: Ia dă, mă, buletinul!

MARX: Cartea mea de identitate se află în rucsacul de lângă birou. (Mascatul scotocește prin rucsac, scoate o carte de identitate. Citește.)

MASCATUL: Family name (Silabisește.) Cor-co-duș…

BALERINA (râzând): Acuș, acuș, vine de sub duș băiatul cu priviri de pluș…

MASCATUL (se uită atent în buletinul de identitate): Prenume: Marx Freud! (Balerina se prăpădește de râs.)

MASCATA: Și Marx și Freud?

MARX: Tata m-a botezat Marx, că el era profesor de filozofie la Academia Ștefan Gheorghiu…

BALERINA (zeflemitor): Iar mama te-a botezat Freud…

MARX: Exact așa!

VECINUL: Virilule!

MARX (explicativ): Mama nu credea în teoria marxistă și a vrut să-l pedepsească pe tata. Ea era fată de preot. (Balerina și Vecinul râd. Diaconul moțăie în fotoliu.)

MASCATUL: Tata-marxist, mama-fiică de preot, tu, probabil, ateu!

MARX:  De la chestia asta cu prenumele meu au și divorțat. Nepotrivire de ideologie, a susținut tata, și, deși era foarte greu, că se întâmpla înainte de ’89, instanța i-a despărțit imediat.

BALERINA: Cu cine ai crescut? Cu… Marx sau cu Freud?

MARX: Cu bunicii. Bunicul tatii și bunicul mamei, că ambele bunice s-au prăpădit…

MASCATUL: Acum, cu ce te ocupi, tinere?

MARX: Sunt gropar.

MASCATA: Gropar?!

BALERINA: Cui sapi groapa?!

MARX: Nimănui. Sunt gropar-gropar, la cimitirul din orășelul meu.

VECINUL: De când ești gropar, domnule Marx?

MARX: De când am terminat facultatea, de acum doi ani.

MASCATUL: Facultate?!

MARX: Da, filozofia!

BALERINA: Ce fericiți trebuie să fi fost morții tăi. I-a îngropat un filozof… Care le-a vorbit, în timp ce coșciugul luneca în groapă,  despre Hegel, „ființa în sine și ființa pentru sine”.

MASCATA (spre Mascat): ~știa vorbesc cifrat, colega. E clar!

MARX (uitându-se la Balerină): Mă iei la mișto, blondel, da?! Dacă aveam silicoanele tale, probabil că găseam ceva de muncă în învățământ, la  mine-n oraș…

MASCATA (bășcălioasă): Lasă, că e mai bine-n cimitir, decât șomer la Intercontinental. Printre morminte, te obișnuiești cu moartea…

MARX: Orășelul meu are o rată a mortalității foarte scăzută…

MASCATUL: Asta vrea să ne sugereze că nu prea aveți înmormântări?

MARX: Avem destul de puține. Dacă-s două-trei sute pe săptămână… (Zâmbește.) Glumeam. Am două-trei înmormântări pe săptămână.

BALERINA: Ce paradox cinic! Să te rogi să moară mai mulți, ca să supraviețuiești mai bine…

MASCATUL: Te cam plictisești ca gropar, nu?!…

MARX: Cum să ne plictisim, dacă jucăm fotbal de dimineață până noaptea, când aprindem lumânări…

VECINUL: Fotbal în cimitir?!

MARX: Exact!…

MASCATA: Printre morminte?

MARX: Pe alei. Avem un cimitir foarte frumos. Spațios, cu vedere spre muntele înzăpezit…

DIACONUL (trezit brusc): Da… da… ga… ga… galerie aveți?

MARX: Avem și comentator radio de două luni!

VECINUL: Ce spui, Franz?

MARX: Marx era Karl!…

BALERINA: Fotbalul e un joc universal, de ce să nu se bucure și morții de el…

MARX (mândru): Eu am transmis meciurile din cimitir, în ultimele șase săptămâni, de când m-am accidentat la tendonul lui Ahile.

DIACONUL: Parcă erai Marx…

MARX (ușor jenat): Toți au fost atât de încântați de cum am transmis miuțele lor, cu o țeastă în loc de minge, încât aproape că m-au obligat să vin la acest Concurs de comentatori anunțat de presă.

MASCATUL (îl dezleagă): Marx, tu nu poți fii bossul! Ești liber, dar îmbracă-te, până nu vine șefu’!

BALERINA: Îmbrăcat să strige goooool?! (Marx se ridică, pornește spre baie, cu prosopul în jurul brâului.)

DIACONUL(îl conduce pe Marx cu privirea): Dacă numai ci…ci…cimitirul stă în spa… spa… spatele tău,  n-ai ni… ni… nicio șansă la con… concurs! (Își freacă mâinile bucuros.)

VECINUL(către Marx): Tinere, chiar nu ești…bossul? (Marx intră în baie. Mascatul tresare.)

MASCATA: Nu-i, dom’ Napoleon, ce mama naibii, ne pricepem și noi la gropari…

VECINUL (cu voce tare, să fie auzit în baie): Domnule Marx, sincer să fiu, mă cam tem că dumneata ne vei îngropa pe toți. La acest concurs de comentatori…

BALERINA: Mai sunt și eu, domnilor!

MARX (reapare din baie): Păi, dumneata, oricât de frumoasă ai fi, habar  n-ai de fotbal…

DIACONUL: Toc… toc… tocmai asta-i ma… ma… marea ei șansă!

MARX: Dacă vrei să apari pe sticlă, lady Madonna, vezi-ți de tarlaua dumitale. Caută o emisiune de balet, de dansuri, gem televiziunile particulare de dulcegării din-astea. Sau, fă-te majoretă, se poartă și la noi, acum… Ce-ți trebuie comentatoare de fotbal?!

BALERINA: Fotbalul este, azi, o mare afacere, mister Marx! E … (Cu aluzie la opera fundamentală a lui Marx.) „Capitalul” acestor vremuri. Apari de două ori pe sticlă la un meci de fotbal și automat ți se deschid uși pe care nu le puteai crăpa nici cu dinamita. Lolita a studiat „fenomenul” în amănunt, în ultimii doi ani, de când e impresară și a devenit nababă…

MASCATA: Serios tu?!

MASCATUL (notând ceva): Cine ești, de unde vii și încotro te îndrepți, miss? (Marx dispare în baie.)

BALERINA (ofuscată): Da’, cine ești tu, mă, Stalone de la Moldova Nouă, să mă chestionezi pe mine?!

MASCATUL: Voiam să te dezleg…

BALERINA: Atunci, sunt Linda. O tipă de 22 de ani. Mulțumit?

MASCATA: Damă de companie?!

BALERINA (o privește; calmă): Damă de companie a fost bunică-ta! (Către Mascat). Domnule, eu doar cu dumneata discut. Nu cu tipa asta condamnată pentru delict să umble mascată toată viața! (Mascata face un gest obscen, arătându-i degetul mijlociu.)

MASCATUL: CV-ul cât mai pe scurt, că ne apropiem de ora închiderii…

BALERINA: Am terminat Școala de balet. Am dansat patru stagiuni la Operă. Se plătea foarte puțin, să nu zic mizerabil, chiar dacă mai ciupeam lunar și din patru spectacole la circ.

DIACONUL: M-am sătu… sătu… rat de circ! Zilnic, la noi, e ci… circ.

BALERINA (neacuzând întreruperea): De fapt, arta este astăzi o continuă grevă a foamei. Cel puțin la noi. Așa că am plecat „afară”. Nu la căpșuni și măsline. Mă rog, am stat pe picior mare, șase luni în Franța, șase în Italia. (Marx pleacă în baie. Se aud fraze neinteligibile, transmite un meci.)

DIACONUL: Da’ proa… proa… (Nu termină voit cuvântul „proastă”.) ai fost că te-ai… te-ai în… întors.

VECINUL: Poți trăi pe picior mare și aici, nu?

BALERINA: Asta e, că vreau să trăiesc doar pe picioarele mele.

DIACONUL: O bale… o bale… o balerină nu poate tră… trăi în mâini, gentle… gentleman!

MARX (apare din baie): Și Lolita?! (Dispare.)

DIACONUL: Lo…Lo… lita?!

BALERINA: E o poveste…

MASCATUL: Eu am văzut filmul, pe HBO!

BALERINA: Problema e că nici Lolita nu mă înțelege. (Oftează.) Nu pot să visez decât aici, în țigănia mea, cum mi-au zis unii. Condamnându-mă că m-am întors. (Entuziastă.) Visez să lucrez în televiziune, să rămân în arena succesului…

MASCATUL: Cu silicoanele tale, aș visa și eu…

DIACONUL (uitându-se la Balerină): Fra… fraților, eu cred că noi, mas… mas… culii din această încă… încă… pere suntem de decor!

MARX (din baie):Măcar elemente din scenografie să fim și noi, la Intercontinental…

DIACONUL (cu ochii pe Balerină): Pentru miss s-a re… re… regizat con… con…

BALERINA: Cursul Apelor Dunării! (Îl sărută pe creștet pe Diacon.)

DIACONUL: Dunărea Giurgiu, locul II, în Di… di… vizia B, după etapa de ieri…

BALERINA: Domnule diacon, de ce nu-ți pui silicoane, dacă astea-s cheia succesului?

DIACONUL: Dacă se ca… ca… ută co… co…

BALERINA: CO2!

DIACONUL (lezat): Co… menta… menta… toare…

MARX: Ce se întâmplă dacă se caută comentatoare?!

DIACONUL: Mă voi travesti!

MASCATA: Ce haios ești, dom’le diacon!

MASCATUL: Și cu vocea cum rămâne?

MARX: Cu vocile întunericului?…

DIACONUL: Vocea nu mai con… con… tează, azi! (Merge lângă Balerină.) De ce te-ai mai în…în… tors, lady?! Să te ia la miș… mișto toți baga… baga… bonzii? (Mascatul o dezleagă pe Balerină.)

MASCATUL: Nici dumneata nu ești bossul! (Balerina merge la mini-bar, își toarnă un whisky.)

VECINUL: Și dacă este?! Uităm de Mata Hari?…

MASCATUL (scoate o lupă, o studiază atent pe Balerină; îi cercetează nările, urechile): Nu e, domnule! (Agitat.) Unde a dispărut, ladies and gentlemen, bossul de la apartamentul 13?

DIACONUL (Mascatul vine lângă el): Nu mă emo…emo…ționa, că-mi pierd dic…dic…dicția.

MASCATUL (clocotind, îl ia de bărbie, îl strânge): Până să te las fără dicție, care-i ultimul tău mesaj?

DIACONUL: Nici eu nu-s bo… bo… boss…

MASCATUL (dezlegându-l): Sigur că nu ești, unde-ai văzut „boși” bâlbâiți!

BALERINA (bea): Oho!…

DIACONUL: Să ve… ve… vezi că am să câș… câștig con… con… concursul! (Ia o sticlă din mini-bar.)

MASCATA: Trăiască Conul Jorj!

DIACONUL: Tră… tră… iască!… Pă ei, pă ei, pă mama lor!

VECINUL: Înseamnă că numai eu pot fi bossul din apartamentul 13…

MASCATA: Ai vrea, dumneata!

MASCATUL: Chiar așa, cine ești dumneata?

VECINUL: Napoleon.

MASCATUL: Napoleon, pe bune? (Vecinul aprobă din cap.) Și ce profesie are domnul Napoleon?

DIACONUL: Îm…împărat!

VECINUL: Turist. Cu dublă cetățenie.

DIACONUL (șocat): Joci la do…două ca…capete?

MASCATA: Turist, nu terorist, sper!

VECINUL: Sper să particip la concursul de comentatori…

MASCATUL: Și dumneata?!

VECINUL: Eu întreb de ce ne țineți prizonieri și nu ne lăsați să repetăm pentru concurs?

MASCATUL: Să fiu sincer cu dumneata?

VECINUL: Poate fi sincer un mascat?

DIACONUL: Dă… dă-ți, frate, mas… masca jos, dacă te dai ma… mare!

MASCATUL: Domnule Napoleon, aștept din clipă în clipă să mă sune șeful meu și să-mi prezinte CV-ul fiecăruia dintre voi. Că am trimis la minister amprentele verbale din această cameră. E pista care va rezolva lucrurile.

MASCATA: Științific…

DIACONUL: Vezi că sunt și vo… vocile de la televizor… Le-ai luat am…am… amprentele vocale? Poate ăla de la desene ani… animate e bo… bo… bossul.

MASCATUL (mânios): Bă, voi chiar mă luați la mișto în grup?!…  Gropar, balerină, bâlbâit, ăsta fără nădragi, țăcănit… (Vulcanic.) Nici bebenacii   n-ar crede, bă, că voi ați venit să susțineți un concurs de comentatori! Nu vedeți ce amărășteni sunteți?… (Apare Marx, cu prosopul legat în jurul șoldului; ia o poziție de gigolo care se vrea admirat.)

MARX: Amărășteni?!

VECINUL: Acum, depinde ce „telefon” are fiecare dintre noi, amărăștenii, și care „sună” mai tare, acolo, sus! Nu?!

MARX: Corect! Știți, doar, că, astăzi, concursurile și premiile se câștigă în funcție de telefoane, tromboane, obligații, combinații, prietenii, antipatii, contraservicii…

DIACONUL: Contra…

VECINUL: Și dacă-i Chivu?

DIACONUL: În fun… fun… cție de contra… spionaj…

MARX: În funcție de „culori”, de apartenența la haite… Cum cumplit de adevărat a scris în „Istoria risipită” Viorel Cacoveanu,  un excelent, și de aceea ținut la distanță, dramaturg din Cluj.

MASCATUL: Asta e vrăjeala celor fără valoare…

MARX (scârbit): Dacă nu aveam un văr la garda financiară…

MASCATA (îl întrerupe): ‘R-ar ai dracului ăia de la financiară! Și de la morți vor comisioane…

MARX: Fără garda financiară, nici concursul de gropar nu-l treceam.

MASCATUL: Vrăjeală de filozof ratat!

MARX: Vai, dar ce valoare incomprehensibilă aveți domnule mascat!

MASCATA: Bă, da’ tu ai îngropat numai morți doctori docenți, bag seamă…

DIACONUL: Să înceapă Con… con… cursul, odată! Că a… a… (Strănută.) dormim în dis… discuțiile astea con… con… contempo… rane.

BALERINA: Până începe, să ascultăm puțin (Se adresează plasmei.) Ceaikovski. Swan Lake! (Se aud acorduri din „Lacul Lebedelor”.)

MASCATUL: Ce-i asta, domnișoară?

BALERINA: Gimnastică pentru suflet…(La televizor, baletul „Lacul Lebedelor”. Balerina dansează.)

MARX (din ușă): Iată și o lebădă blondă! (Dispare.)

VECINUL (începe să danseze și el): Dincolo de culori, muzica ne face mai tineri……

DIACONUL: Trom… tromboane.

VECINUL: Eu am copilărit cu Piotr Ilici Ceaikovski!

MASCATUL (bășcălios): Nu cu Mozart?!

VECINUL: Părinții mă voiau pianist, trei ani m-au chinuit cu asta, din grupa mică de la grădiniță. Eu, însă, nu știam cum să mă dau lovit, să o zbughesc la fotbal. Că maidanul era în capul străzii, lângă șine, aproape de Piața Chibrit, unde nimeni nu prea știa de Simfonia în sol minor. Mie   nu-mi trebuia niciun „Vis de iarnă”, visul meu era fotbalul, ce se juca din primăvară până-n toamnă …

MASCATA (serioasă): Există și Piața Brichetă?

VECINUL: Poate exista și Piața… Chiștoc. Trebuie doar propusă la Primărie, cu o lună-două înainte de alegeri…

MASCATUL: Go… go… gol…Gooool!

MASCATA: Gol, goluț!

VECINUL: Domnilor, mă duc să-mi iau sacoul din apartamentul alăturat. Nu pot apărea în fața voastră gol. (Iese.) Gooooool!

MARX (iese din baie): Nu e gol, e pauză! (Dansează și el. Se uită la Mascată.) Nu dansați, domnișoară? Nu mă gândeam că o să ajung, astă-seară, la un bal mascat… (Către Mascată, care se uită la televizor, la parada modei.) Meditați la moartea lebedelor?… Voiam să vă înștiințez că maestrul Ceaikovski a compus și Frumoasa din Pădurea Adormită, însă   m-am răzgândit pe drumul dintre stadionul din (Arată spre baie.) baie și „Lacul Lebedelor”. (Tot mai tare se aud acordurile celebrului balet. Balerina și Marx dansează. Întuneric.)

[Sfârșit scena 4] [continuați la scena 5]