Arhivă

Arhivă pentru ‘„Jurnal” pe sărite’ Categoria

Jurnal de iarnă (3). BISERICOSUL NU-I DECÂT UN ATEU TRAVESTIT CARE A DISTRUS STEAUA!

decembrie 13, 2016 Comments off

…Nu scapă prilejul, la stadion sau la televiziuni, să facă o cruce mare, până-n pământ, și să ne vorbească, repetat, cât de Omul lui Dumnezeu este el. În realitate, tot mai des apare ca acel individ care, intrând la examenul de ateism, face o cruce mare și zice: „Ajută-mă, Doamne, să te combat!”… Așa și cu personajul nostru. Bunul Dumnezeu ne învață, prin Sfânta Scriptură, să ne respectăm semenii, apropiații, să-i ajutăm, să nu pizmuim, să avem echilibru și să nu devenim sclavii banilor, păcatelor. Numai că, dacă pe plan social a făcut acte caritabile de laudă, în fotbal (unde a investit, însă a scos înzecit, plus Imaginea creată ce nu se poate plăti!), bisericosul nostru dintr-o tristă secvență de iarnă viscolită, face cam totul pe invers. Își jignește la foc continuu semenii, nu mai pune frâu pohtei nemărginite de bani, bani și iar bani, călcând pe cadavre să-ți atingă scopurile, aparent nobile! Numai că Dumnezeu nu doarme!…

…Se face, nu de ieri, ca ateul nostru travestit să fi devenit patronul celei mai iubite echipe de fotbal din România. Singura care a câștigat, în 7 mai 1986, la Sevilla, Cupa Campionilor Europeni, după un 2-0, la penalty-uri (goluri semnate de Balint și Lăcătuș), cu celebra Barcelona!… Stea de Istorie pe care patronul ei n-a respectat-o cu adevărat niciodată, poate din prea multă vanitate, ba pe mulți dintre aurarii acelui succes istoric, irepetabil pentru noi, susțin, avea să-i jignească, batjocorească, deși, habar n-avea formația din „Noaptea Generalilor” de la Sevilla!…Chiar dacă, fără acea echipă de a cărei imagine a știut, abil, să profite, n-ar fi ajuns pe cai (milioane) mari, mari de tot!

…Sfdidând pe toată lumea, în umbra milioanelor sale, a ajuns să piardă Steaua! Tribunale, parole, parole, jigniri, toată lumea-i proastă, după el, dar, de ieri, Steaua a redevenit Steaua, chiar dacă o va lua din Liga a IV-a, având director tehnic, spre cinstea lui, un port-drapel al fotbalului stelist-Marius Lăcătuș, în jurul căruia au venit, imediat, alte două Legende steliste-Gabi Balint și Tudorel Stoica. Și sunt sigur că vor mai veni mulți alți jucători, inclusiv zecile de mii de suporteri pe care gălăgiosul ateu travestit i-a alungat din jurul unei Echipe de Poveste. Lovit de Bunul Dumnezeu sub centură, bisericosul a început din nou să turuie jigniri, să cânte, de pe acum. prohodul vechii-noii Steaua- și implicit zecilor de mii de suporteri din lumea-ntreagă-, căci, vezi Doamne, noua Echipă n-ar avea bani. Banii lui, nu-i așa, milioanele lui pohtite pe care nu le-ar fi făcut fără a sta, șiret, la pândă, în adăpostul super-imaginii Stelei de la Sevilla ’86!…

…Nu-i singura palmă pe care Bunul Dumnezeu i-a dat-o în ultimul an bisericosului din fotbal travestit în ateu de pohta fără de margini a banilor. A ratat titlul, în fața Astrei Giurgiu!… Acum, în toamna ce abia a trecut, după ce a cumpărat cam tot ce se putea lua pe bani puțini, din țară, nu din campionate tari, după ce a subțiat Viitorul și Astra, luându-le câte un plămân, dar și înregimentând, după ureche, jucători modești de pe la Iași, Timișoara, Cluj, F.C. Voluntari etc. n-a reușit să ajungă în primăvara europeană. Tocmai el, care, anul trecut pe vremea asta se lăuda peste măsură (alt stil neagreat de Cel de Sus!) că va face din echipa lui o rivală a Barcelonei (Sic!)… Culmea-culmilor este că a ajuns, spectaculos, în „16”-mile Europei Leaque, Astra, echipa căreia îi luase trei jucători (Enache, De Amorim, Boldrin) și cu Alibec patru!… Iar liderul de toamnă al campionatului intern este…Viitorul Constanța, tezaurul lui Hagi, la care tot atentează, după ce i-a luat un tânăr de aur (Tănase)!

…A cumpărat și va mai cumpăra nababul, marfă de la iarmaroc, uitând, însă, el, patronul, antrenorul, scouterul, PR-ul, să cumpere și ceva idei. Una, două, măcar!… Așa ar fi aflat că, în orice afacere (cum a devenit și fotbalul!), se cere un timp minimal de șase luni pentru asamblare, rodare, că niciodată ÎNTREGUL (=Echipa) nu poate fi egal cu simpla sumă a părților!… Completând că subțiind campionatul, și-a tăiat craca perspectivei idilice promise, trupa de la Palat nemaiavând adversari, ca atare, și așa într-o Ligă mediocră, care să o stimuleze, prezentându-se nepregătită prin meciuri. S-a văzut în tot acest tur de campionat (înfrângeri la Chiajna și Giurgiu; acasă în fața CFR-ului Cluj și Gaz Metan-ului Mediaș etc.), iar pe plan european, în eșecul de pe terenul unor ieniceri neștiuți (0-2 la Osmanlispor Istanbul!) sau lipsa unei singure victorii cu o echipă elvețiană de ligă secundă, fie ea și F.C. Zurich!… Această toamnă ratată lua startul cu un 0-5 de pus de Bunul Dumnezeu la butoniera de ateu travestit, la București, cu Manchester City!

…Acum, omul nostru din Pipera anunță, după ce l-a mai îngenunchair o dată, Astra lui Șumudică, alte și alte achiziții pe bandă rulantă: patru de la Viitorul, doi-trei (alții?!) de la Astra, doi de la revelația Gaz Metan, doi de la Dinamo, a mai pus ochii (sau urechile?) pe alți doi jucători de la CFR, UTA Bătrâna Doamnă, angajată la promovare, va mai pierde un om de bază, după Man, Pandurii sunt pe cracă, trebuie să salte unul-doi, pe bani puțini, și de la echipa gorjeană, la fel stau lucrurile și cu ASA Tg.Mureș, e un puști înalt și tehnic la Chiajna, altul la Voluntari, din Bănie… Ei, nu, juveții nu dau nimic,nu se cumpără chiar totul, mai există și tineri cu personalitate, ca Andrei Ivan, care a avut tăria să-l refuze pe bancher!… Lotul guralivului patron va fi supraaglomerat, densitate mare, mon cher, și se va călca pe picioare, din pregătirea de iarnă, încât e greu de crezut că se vor putea face…nemaipomenitele însămânțări de primăvară promise!
…Cinstit, dacă tot e dispus să arunce cu zeci de milioane pe coclauri, de ce nu-și întemeiază o Academie de Fotbal (gen Gică Hagi!), din care va scoate mai mult. Da, dar așa ceva e mai greu, iar patronul pohtește țechinii imediat, el n-are răbdare să aștepte!

…Cea din urmă palmă dată de Cel de Sus a fost eșecul (0-1), de duminică seară, cu Astra, echipa pe care o prădase, ba și fără Alibec, pe care Șumudică l-a lăsat, acasă, să nu-l expună răutăților, ba și pentru a-i demonstra cumpărătorului en gros că el, Antrenorul Anului 2016, a creat campioana și că îl poate bate și fără cele patru piese de muzeu cumpărate de nabab!

…Aseară, așteptând meciul Fiorentinei, am dat peste colecționarul de fotbaliști, pe un post românesc. Se lăuda, iarăși, în pohta lui nestăvilită, că va cumpăra mai tot ce-i bun în campionatul intern, că nu-l interesează titlul de campioană (!?!), ci doar…milioanele din cupele europene!… Și -deși nu mai era nevoie-, și-a mai demonstrat o dată filozofia de Anti-Christ, când Radu Naum l-a întrebat, absolut logic, dacă n-ar fi mai bine să nu se mai atingă de jucătorii Astrei, până după meciul cu Genk, a râs cu bucurie cinică, dacă nu chiar cu o furie nedisimulată, turuind că nu e cazul. Pentru că Astra va piede cu 0-5!… Coane, 0-5 e scris pe trupa- creția dumitale- la începutul sezonului european de toamnă terminat într-un naufragiu dureros! Crezi că pentru mârlănia asta, scăpată de unul care se laudă că-i român-român, Bunul Dumnezeu te va ierta?! Mai vorbim…

…Până atunci, Hai Steaua! Cu Lăcătuș director tehnic, cu Balint, Tudorel Stoica și alte glorii de la Sevilla în jur, cu zecile de mii de suporteri înlăturați care cred sincer în STEAUA! Și în Bunul Dumnezeu…

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.
Impact – 27 de persoane

Jurnal de iarnă (1). ASTRA LUI ȘUMI A FERICIT ROMÂNII!(Dar Antrenorul nr.1 al anului 2016 a decis să plece de la echipă, în Turcia, nemaisuportând „vânzările” Patronului!)…

decembrie 9, 2016 Comments off

…Calificare de senzație, unica românească, de altfel, a Astreu Giurgiu, în Primăvara Europeană, după acest 0-0, cu Roma, pe Arena Națională din București! Spre fericirea suporterilor români, spre tristețea unor frustați, care uită că echipa contestatului Șumudică, și așa subțiată de Don Jiji (Enache, Amorim, Boldrin, ba, cu un pas și Alibec încorporați de banii și pohtele oierului!), Astra Giurgiu, spuneam, a învins la Londra (2-1 cu West Ham), la Plzen (2-1) și Viena (2-1 cu Austria)! ASTRA GIURGIU, unica echipă românească în stare să meargă mai departe în Europa fotbalistică, demonstrează că, atunci când Dumnezeu se uită la mizeriile de pe pământ, nu-i lasă din brațe pe cei nedreptățiți.
…Lăsată din brațe și de patronul ei (cel mai bogat om din România, se spune!), care a achitat plățile abia în ajunul meciului cât o istorie cu Roma, la București!… ASTRA GIURGIU n-a beneficiat două luni nici de valorosul ei antrenor Marius Șumudică, pe care o Federație incompetentă, nedreaptă, l-a suspendat pentru că a jucat la pariuri, deși prin alte țări pedeapsa era de 2-3 etape, iar televiziunile, ziarele sunt inundate de reclame pentru a atrage pariorii!……Acum, în primele clipe după o CALIFICARE ISTORICĂ, aud, stupefiat, un așa-zis comentator TV considerând că Astra s-a calificat datorită victoriei, senzaționale, e drept, a Victoriei Plzen, acasă, 3-2 cu Austria Viena, după ce austriecii au condus cu 2-0! De acord, luăm în calcul și…jocul rezultatelor, dar nimic despre CAUZA-CAUZELOR, cele TREI VICTORII în deplasare, despre jocul avântat cu Roma, venită nu cu rezevele, ci cu marele Totti căpitan de echipaj, și împinsă vizibil de un caraghios fluieraș turc!
…Contraversatul, marginalizatul MARIUS ȘUMUDICĂ și-a arătat VALOAREA, bazată pe muncă, inspirație, nebunie și tact pedagogic, în această toamnă europeană, într-o grupă de elită, cu Roma, Austria Viena și chiar Victoria Plzen, cu destule meciuri europene. O Grupă peste cea a Stelei (cu Villareal, FC Zurich și necunoscuta Osmanlispor), în care fanfaronada lui Don Jiji și Reghe cel fără de idei au făcut ca vicecampioana să termine pe ultimul loc…

…Am văzut doar repriza secundă a Stelei. În prima repriză eram cu trupul în cabinetul oncologului (ultimele analizele n-au ieșit prea bune, dar nu-i încă RĂU!), iar cu visul și la o calificare a Stelei. Pentru că Villareal mi se pare cea mai slabă echipă spaniolă văzută în cupele europene în ultimii cinci ani! Numai că Steaua n-a jucat mai nimic, mai ales după ce a egalat și a pierdut cu 1-2! Căci Zeița aceea numită Fortuna nu-i ajută decât pe cutezători… Supărat (în primul rând ar trebui să fie necăjit pe el!), patronul din Pipera a amenințat că mai dă afară 8 (opt) jucători. Și, desigur, va mai cumpăra alții și alții! Asta-i boala care l-a împiedicat pe Becali să aibă o performanță ca lumea: a subțiat Astra, a cumpărat și amanetat jucători din multe echipe românești, slăbind campionatul și, implicit, condițiile de pregătire într-o competiție tare. Cumpără, coane, întreaga echipă a Astrei, cu Șumudică în primul rând, și nu te mai chinui! Restul e gargară, parole, parole…

…MĂ DOARE sufletul că acest excelent antrenor MARIUS ȘUMUDICĂ ar putea semna, zilele următoare, cu o echipă (Gaziantep) de locul 15 din Turcia! Lacrimile lui din ultimele minute ale meciului de calificare istorică și, mai ales, de la Conferința de presă m-au făcut să plâng și eu! Excelentul Șumi a anunțat că a fost ultimul lui meci pe banca Astrei!?! I-au fost vânduți cei mai buni șase jucători (și urmează alți doi-trei!). Și, totuși, a făcut o performanță pentru istoria fotbalului românesc!… În loc să plângă de Fericire pentru o calificare istorică, de-a fericit Românii din lumea-ntreagă, lacrimile i-au tăiat sufletul că se desparte de Eroii lui!.. C-așa-i la noi, la Români! Nu ești apreciat, respectat în propria ta Țară!……Patronul Astrei Giurgiu, nababul Ioan Niculae, care a jucat, totuși, fotbal, ar trebui să intre serios în scenă și să-l oprească pe Șumi alături de valorile Astrei, la Giurgiu! Pentru că, din câte am înțeles, el este VINOVATUL NR. 1 al deciziei lui Șumudică de a pleca. Pentru că, îl citez pe Marius Șumudică: „Patronul a fost prietenul meu! Acum, n-am vorbe cu el!”…Avem exemplul trist al unor campioane-surpriză, Unirea Urziceni, Oțelul Galați, care s-au desființat curând după triumf! Asta vrea patronul Astrei?!…ACEASTĂ PERFORMANȚĂ ISTORICĂ a ASTRI GIURGIU merită infinit mai MULTĂ ATENȚIE din partea TUTUROR! De la Ioan Niculae, în primul rând, la Liga Națională și la Federația Română de Fotbal!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.
Impact – 118 persoane

Jurnal de toamnă (5). CÂND DON JIJI VEDE FILME TURCEȘTI, ANDO DANSEAZĂ SIRTAKI ÎN CAREUL STELEI…

decembrie 4, 2016 Comments off

…N-am reușit să văd derby-ul Dinamo-Steaua!… Când am ajuns cu taxiul la Gara din Bistrița, să urc în vagonul de dormit nr.11, pentru București, era 1-0 pentru Steaua!… Trenul a plecat la 21:45. Vagonul de dormit, frigider… Au fost ceva probleme, într-o jumătate de oră vom avea căldură, sună “tragedia optimistă”. Așa să fie!… Conductorul, dinamovist, recunoaște în mine comentatorul sportiv, nu dramaturgul fost la un excelent Festival Internațional de Teatru și Literatură “Liviu Rebreanu”, la Bistrița, și mă informează că, în derby, e 1-1. E dinamovist și-mi dă pronisticul lui: “Îi batem, o să vedeți!”… Stau în cușeta mea în palton, cu pălăria pe cap. Trenul pleacă. Ies pe culoar, parcă e mai cald. Suntem doar trei oameni în tot vagonul de dormit… Pe culoar, un bistrițean de vreo 35-40 de ani, îmi confirmă că la București e 1-1. A citit pe Internet. E stelist și a jucat la pariuri “Total goluri 3+”! Unde ești Șumi?!…

…În cușetă, singur, dârdâind, încerc și eu Internetul. Da, e 1-1, la București!… Sună celălat telefon. Un prieten de suflet, stelist, m-a sunat să-mi…minutul și scorul! “Da, știu, e 1-1!”, îl întâmpin. “Nu, e 2-1!”, replică sec. “Bravo!”… “E 2-1 pentru dinamoviști! Nu jucăm nimic! Reghe nu-i antrenor, antrenează nevastă-sa!”…Ies pe culoar:.. La București, e 2-1 pentru câinii roșii… “Îi batem cu 3-1!”, zice mândru conductorul, care are chef de vorbă…”E 3-1!”, iese din cușeta sa și jubilaeză stelistul care a pariat pe patru goluri marcate!… I-a ieșit pronosticul, nu-l mai interesează Steaua. “Jiji a adunat tot campionatul la Steaua și nu joacă nimic!… Bine că mi-a ieșit pronosticul!”… “Nu s-a terminat!”, replic, punând gaz pe foc și întristându-l… Când intru în cușeta mea, tot în palton și cu pălăria pe cap, accesez Internetul. E 3-1 pentru Dinamo. E min. 83 și semnalul dispare. Trenul traversează munții… Cam o oră nu mai pot intra pe Internet…Bine că a început să se încălzească, încet, cușeta…

… Încerc să ațipesc, măcar o jumătate de oră, așa, în palton. Aud o bătaie în ușă. E conductorul. “V-am spus că-i batem cu 3-1!… Vreți un cogniac?!”… E fericit!… Nu beau cogniac de vreo 45 de ani… Caloriferul s-a dezmorțit… Hai să fur o oră de somn…
…E 5 în zori, când mă trezesc în glasul roților de tren. Incredibil, trenul este în grafic. La ducere, sâmbăta trecută, am avut o întârziere de o oră și 40 de minute!… Am trecut de Sinaia. Nu văd zăpadă în jur, nici viscol, cum suna Codul galben, aseară… Accesez Internetul. Începe ora veselă…

…Jiji Becali declară caraghios că, la 2-1 pentru Dinamo, nu l-a mai interesat meciul și s-a uitat la un film turcesc!?! Avem și filme românești excelente, coane!… I-aș recomanda “Înghițitorul de săbii”, de Alexa Visarion, cu un fabulous Mircea Albulescu… Pe Don Jiji nu-l interesează, însă, decât banii. Milioanele. Peste noapte. N-are nici răbdare, nici tutun… De aceea Steaua, mulținatională, multi-Liga I, nu joacă nimic!… Dacă ar fi privit și repriza secundă, ar fi văzut ce Sirtaki le-a tras Ando fantomelor lui Reghe, fantoma-șef!… Ando cel contestat de unii… Este clar, scriu tot mai mulți, Steaua nu are antrenor,.. Chiar dacă acest caraghios Reghe declară penibil că nu-l interesează cine-i suflă în ceafă!?!… Steaua n-are antrenor, n-are patron… Are doar o colecție de jucători. Dar Don Jiji n-a învățat încă –și mă tem că nu va pricepe vreodată!- că Întregul-Echipa, nu-i niciodată egală cu simpla sumă a părților!…

…Don Jiji amenință că va mai cumpăra alți jucători în iarnă!… Ia, domnule, toată echipa Astrei, că mai ai doi-trei de adus, după Enache, Amorin, Boldrin și Alibec, cumpără și ce mai e pe la Cluj, pe la Craiova, Mediaș, Pandurii, Voluntari, Chiajna, ASA, Timișoara, UTA, desființează Liga I (eventual și pe a II-a!), și fă, în curtea vilei din Pipera, un campionat cu mini-echipele cumpărate!… Eii, uite de asta, din grandomania oierului ajuns latifundiar, Steaua nu va ajunge niciodată la Cota Sevilla-86! Restul e tăcere!… E Hamlet, nume necunoscut lui Don Jiji…

…Citesc, tot pe Internet, în tren, și o declarație caraghioasă a lui Mutu, noul Cal Troian de la Dinamo: “Asta vreau de la Ando!”… Cu ce drept încearcă “regale drogurilor” londoneze să se considere superiorul seriosului Andone?!… Mutu, prin structură, nu poate fi decât sămânță de scandal. N-a venit la Dinamo decât să-l “lucreze” pe sub masă pe Andone, să aducă un “om” de-al lui, cu, firește nu fără un comisionul de rigoare…

…La șapte fără un sfert, primul meu gând în Gara de Nord este să cumpăr ziarul de sport, „Gazeta” astăzi, ca pe vremuri, când veneam, ca ziarist, din deplasările prin țară. Citesc în drum spre taxi, titlurile, văd că, la Botoșani, unul dintre comicii vestiți ai fluierului, Piticul cu talonetă, cum i-a zis, inspirat, un ziarist, Avram cel mic, s-a jucat de-a cartonașele roșii, dând patru, câte jumătate de rație pentru fiecare echipă, dintre care trei pentru…trageri de tricou!?! Probabil că i-a fost frig fluierașului a pagubă și l-a mai încălzit, oleacă, prin nordul Moldovei, culoarea roșie. Asta este, cu siguranță, ascensiunea arbitrajului românesc, despre care a trâmbițat, mai ieri, arogantul, penibilul boss al fluierașilor și acarilor cu steag de la noi, grecul Vassaras, când, în fapt. se află la pământ sau…sub pământ SRL!

…După un somn lung, în patul de acasă (“Casă, dulce casă!”), văd la TV, meciul de la Giurgiu, Astra-CFR Cluj. Am făcut și eu, în seara asta, două bilete de doi lei, la pariuri. Am luat CFR solist și… ambele echipe marchează. Așa a fost, numai că golul al doilea, din penalty, al clujenilor (singurii care ar putea trage la titlu, în dauna fantomei lui Jiji, pe care au învins-o la București!) a fost un cadou al pungașului cu fluier zis Colțescu („autocritică” pentru ajutorul dat Astrei, în campionatul trecut, în meciul cu Steaua?), care trebuia de mult pus la colț, cu genunchii pe coji de nucă. Cu vreo două secunde înainte ca Nascimento să fie faultat clar în careu, tot în faza respectivă, fundașul giurgiuvenilor, Gerardo, a fost pus la pămând de un adversar sub ochii abulici ai altui caraghios fluieraș pe care arogantul grec Vassaras nu-l trece pe linie moartă, unde ar trebui să meargă și elenul!… N-a văzut nici comentatorul TV al partidei de la Giurgiu, cum să vadă, când el se încorda să țipe Goooooooooooooool, visând, inutil, să-l imite pe inimitabilul Ilie Dobre. Cum să vadă faultul asupra lui Gerardo, când, după ce clujenii au transformat penalty-ul, ne-a informat academic că este 2-1 pentru…trupa lui Șumudică?! (Sic!) Din câte știm, a fost 2-1, final, pentru clujeni…

…Sincer, dacă n-ar fi fost giuvaierul de gol egalizator al lui Alibec, aș fi zis că am fost mai câștigat urmârind pe Internet un meci, unul oarecare din Liga I, de i se tot zice, într-un surplus de metaforă, Derby!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.
Impact – 669 de persoane

Jurnal de toamnă (2). AM PLECAT DIN ARAD CU AVIONUL, DECOLÂND, PRIN AMINTIRI, DIN…TIMIȘOARA!

noiembrie 19, 2016 Comments off

…Cum am ajuns la Arad,vinerea trecută, petrecând noaptea la vagon de dormit, pentru Festivalul Internațional de Teatru Clasic, ospitalierele gazde m-au întrebat cu ce vreau să mă întorc, tot cu trenul sau cu avionul?… Firesc, calea aerului, căci m-am săturat de tranca-tranca și întârzierile, de pe acum clasice, din orarul CFR!… Avionul la care mi s-a găsit un loc pentru vineri 18 noiembrie pleca, însă, la 7:15, de cum se spălau zorile de întuneric.Dar ajungeam devreme acasă, salvam o zi de lucru, de rezolvat probleme… Surpriza a apărut, când mi s-a spus că va veni o mașină să mă ia de la Hotel Leon, pe la 4:30 (!), ca să ajung în timp la… Timișoara! Aeroportul din Arad nu mai funcționează!?!…

…Și câte aterizări și decolări n-am trăit pe aeroportul din Arad!… Cum să uit și întâlnirea pe acest aeroport cu Feyenoord, în septembrie ‘70, la trei săptămâni după ce tulipanii cuceriseră Cupa Intercontinentală. Pe micuțul aeroport de pe Mureș, vestitul antrenor Happel făcea, cu 48 de ore înaintea returului cu UTA (1-1, la Rotterdam!), celebra afirmație: “Dacă UTA se califică mâine, la Arad se va scrie A 8-a minune a Lumii!”… Și ea s-a scris, după un 0-0 eroic, în 30 septembrie 1970, când “Bătrâna Doamnă” a eliminat Titanul Feyenoord și a intrat în Cartea cu Legende a fotbalului!… Azi, UTA-Bătrâna Doamnă se chinuie prin liga secundă, nu mai are nici stadion, joacă prin noroaiele din…Aradul Nou, acolo unde se află “Motorul”, un teren ca de județ!…

…Vineri, la 4:30 fix, mă lua o Dacie 1300, din fața hotelului, gonind 40 de minute, pe autostradă, spre Timișoara. Aș fi preferat să mai stau până la finele Festivalului (duminică 20 neiembrie) dîn Orașul frumoaselor mele amintiri, din fotbal și din teatru (aici am debutat, doar, pe scenă, în 13 mai 1979, cu o comedioară “Centrul înaintaș s-a născut la miezul nopții”; cu doi dintre interpreții de atunci, deveniți prieteni de suflet, actorii Doru Nica și Dan Antoci, m-am întâlnit și în săptămâna petrecută, atât de frumos, la Arad!). N-am mai rămas pe Mureș, căci promisesem să onorez invitația pentru sâmbătă seara, în 19 noiembrie, la Petroșani, să văd unul dintre spectacolele de excepție, “Strigoii”, ale fascinantului regizor Alexander Hausvater. Numai că, nepermis, n-a mai venit niciun telefon din Valea Jiului, să anunțe suspendarea spectacolului! Adio, să văd “Strigoii”, sâmbătă seara…Așa am ajuns să mă odihnesc mai mult!

…Am ajuns, în zorii zilei de vineri, la Timișoara, pe micul aeroport cu atâtea curse nu doar spre București, ci și spre Franța, Germania, Italia, Anglia… La 6:50, mă înbarcam în cursa Ryanair, cu plecare la 7:15. Locul 30A, lângă fereastră, de unde aveam să mă întâlnesc, privind pe geam, cu atâtea amintiri de preț trăite și pe Bega. Nu mai zburasem cu avionul de la Timișoara de pe vremea când eram comentator sportiv și veneam cam de două ori pe lună în Orașul florilor și al unor minunați prieteni, regretatul medic Surdan, Bungău, arbitrul Nelu Igna, inteligentul antrenor Jackye Ionescu, excelentul coleg de breaslă comentatorul radio de excepție Nikse Secoșan…

…Clădirea Aeroportului privită de afară e dezolantă. Pare o magazine, o baracă, pe alocuri cu ziduri gata să se desfacă, dar în față cu două steaguri ale României ce încadrează unul al UE. Când privești clădirea aeroportului, de cum decolează pasărea metalică, înțelegi că Uniunea Europeană înseamnă mai mult o metaforă…
…Zbor lin, sub soare, după 13 minute văd primele creste purtând zăpadă, furtuna albă adunându-se pe văile din jur, unde, parcă, s-a întins o plajă de nea… În avion, deși 90% dintre pasageri mi se par români, se vorbește, la microfon, numai în engleză!?! Cu o excepție, când se anunță ce se poate cumpăra, consuma în timpul zborului. Atunci, afli că ești în…România!… Privesc fascinat (oare pentru a câta oară?!) peisajul survolat, nu mai e pic de zăpadă, parcă am pluti peste un deșert brun, selenar, văd câteva mici lacuri, un râu ce șerpuiește, încerc să refac geometria din memorie, îmi zic că este Argeșul, ar fi fost, însă, necesar să ne anunțe cineva, din echipaj (fie și în engleză!), ce locuri survolăm, cum se întâmpla pe vremuri…
…După 43 de minute de zbor, aeronava Ryanair a aterizat la capătul pistei de la Otopeni. Într-un sfert de oră eram în fața Benzii 6, de unde, în numai nouă minute, mi-ar ridicat bagajul predat la cală… De la Aeroportul Otopeni aveam să ajung acasă, la „Polivalentă”, după…o oră și douăzeci de minute! Capitală, bine te-am regăsit!

…M-am despărțit cu greu de Arad și de frumoasul Festival Internațional de Teatru Scurt, ediția a XXII-a! Despre el voi scrie o scurtă tableta în revista “Taifasuri” de joia care vine, în 24 noiembrie… Am plecat bogat sufletește de la acest Festival, cu prea puține “umbre”, pur și simplu încântat de spectacolul “Romeo și Julieta”, prezentat de Naționalul clujean, în regia tânărului Tudor Lucanu (cândva, fost actor la Arad!), și cu o fascinantă Sânziana Tarța în rolul Julietei. Și fascinat de non-verbalul ”Solo Goya”, realizat de alchimistul-profesor Miklos Bacs cu încă una dintre generațiile de actori pe care le zămislește cu atâta har artistic și pedagogic la Cluj… Păcat că valorosul Festival de la Arad nu-i cu Premii! Cine știe, într-un viitor nu prera îndepărtat… Oricum, Premiul meu de suflet revine, anul acesta, organizatorilor, directorului Teatrului Clasic “Ioan Slavici” din Arad (director-actorul Bogdan Costea) și harnicei, caldei sale echipe!…

…Din atâtea multe, cât am trăit în ultima săptămână la Arad, în puține rânduri, în viitoarele episoade din acest “Jurnal de toamnă!” ținut pe blog…

AM SCĂPAT DE NAVETA LA GIURGIU, AM TIMP SĂ FAC ZILNIC CĂLĂTORII ÎN JURUL LUMII ȘI AL SUFLETULUI MEU!

octombrie 27, 2016 Comments off

O FOTOGRAFIE din Atelierul meu de cuvinte, ca să nu zic Literatură, în care, zilnic, când privesc în fața mea, mă trezesc, brusc…

…La Vârșeț, în Serbia, la Premiera „Celui mai bun spectacol din Balcani” (Premiu obținut la Festivalul Teatrelor de studio, Pitești, noiembrie 2015) și este vorba despre „Animalul acest om ciudat” (carte ce a primit Premiul Uniunii Scriitorilor. Filiala Dramaturgie, București, în 2013), de privesc afișul excelentului spectacol realizat de regizorul Iulian Ursulescu din Novi Sad, student de marcă al legendarei Cătălina Buzoianu…

…Ajung și prin Los Angeles, privind o fotografie cu minunata nepoțică Genevieve… Și mă plimb, rapid, prin New York, my Love, unde, acum două ierni, faceam o fotografie, la Noul Obelisc (WOW) ridicat peste cenușa „Gemenilor”…
…Alături, un ceas de colecție, lăsat de minunatul meu tătic, care ne-a crescut, pe mine și pe surioara Mona, cu lupa de ceasornicar la ochi. Lângă ceas, tur sentimental, o fotografie cu Genevieve, Ducu și Karina (Happy Birthday, pentru mâine, 26 octombrie!Un buchet de gânduri în floare de Primăvară și de la București, scumpă noră!)…

…În fața prețioasei fotografii din La Grande Famiglia, una dintre cele mai rare disctincții pe care le-am primit! Scrie, textual, cu litere care înnobilează marmora și pe mine:
„Premiu de Excelență
Din partea Familiei
Domnului Mircea M.Ionescu,
Jurnalistul, Cronicarul sportiv, Dramaturgul, Omul”…
Mi l-a înmânat minunata nepoată Sorana Alina, fata lui Mona și Alin, doctor în științe juridice, la 31 de ani, (primul din La Grande Famiglia!), anul trecut, pe când băteam pe muchia Vieții 70 de stagiuni! Sigur că lăcrimez, când văd ce Familie sublimă am!

…Mă revăd și în Cetatea Banilor, nu alături de Fenomenul Craiova Maxima, ci, afișul o susține, la spectacolul-lectură de la Naționalul craiovean, din 10 decembrie 2014, când Mircea Cornișteanu a realizat o seară superbă cu textul meu ” America de-Acasă”, avându-l în distribuție, printre alții, pe uluitorul Ilie Gheorghe…

…Revăd World Cup ’94, prin volumul scris la cald, atunci, în fascinanta vară californiană, „Columb a descoperit America, Hagi a cucerit-o”, îmi salut și „Ambasadorii mei din Olimp” care și-au petrecut întâia noapte în casa mea, înconjurați de alte 28 de volume publicate (în 3 limbi) și afișe de la 32 de premiere, în 5 țări…

… Revăd Premiul pentru Cea mai bună Piesă scurtă („Bazuka lui Cehov”) de la minunatul Festival de Teatru Scurt Oradea-2016 și aștept să o văd pe scenă…
…Urc din nou in yellow cab, privind volumul de memorialistică „Taximetrist de noapte la New York” și mă bucur că, la Naționalul din Chișinău, se reiau repetițiile piesei cu același nume, după ce experimentatul regizor Petru Hadârcă a dat o fugă prin Babilon să simtă piesa la fata locului (dacă-mi spunea din timp, mergeam să-i fiu eu taxi-driver, și așa m-a prins un dor nebun de New York!)…

… Sub Statuia Libertății și cea a lui Don Quijote (de câte ori nu am fost asemănat cu ilustrul personaj al lui Cervantes!?), caietul-program de la ultima mea „Pușlama” (a 10-a!), cea de la Chișinău-Teatrul National „Satiricus-I.L.Caragiale”…

…Va dați seama ce trafic de amintiri, imagini, destinații și sentimente este Zilnic în viața mea, nu doar în căminul în care nu mă pot simți singur, chiar dacă Femeia (Femeia, femeia, cu ea să nu te pui, căci, chiar dacă-i bisericoasă, e data…Freud-ului!) a crezut că mă poate intrista prin trădarea cu un… Animal, acest om ciudat!…
… Sunt atât de fericit și bogat în micul meu Paradis!
…Mulțumesc, Bunule Dumnezeu!

“Curat, murdar.” (17) COANE JIJI, PE DUMNEZEU NU-L POȚI CUMPĂRA!

octombrie 17, 2016 Comments off

…Grandomania lui Gigi Becali, oier ajuns latinfundiar, se reduce la două dintre ultimele lui fraze… savante: „Am bani să cumpăr pe cine vreau și cât vreau, care-i problema?!”…”Ce să fac cu pietroiul ăla de Cumințenia Pământului, cu care au vrut unii să mă păcălească?!”…

…Și Conul Jiji a cumpărat tot ce-a vrut. De la Viitorul Constanța (Fl.Tănase și, în fapt, Mitrea; îi mai vrea pe Benzar, Răzvan Marin și Țîru!), de la Iași (Golubovici), CFR Cluj (Jakolis), UTA (Man), Timișoara (Popescu), Pandurii (Momcilovici), ca să dea lovitura finală campioanei Astra Giurgiu, pe care, practic, a desființat-o, lăsând-o fără patru piese de rezistență: Enache, De Amorim, Boldrin și, mai nou, giuvaierul Alibec. Mutări prin care omul cu Palat, care a stat și după gratii, a căutat, în primul rând, să-și termine candidații la lupta pentru titlu. Care luptă nu mai există! Campionatul a fost dezechilibrat, ba, ca paza bună să treacă vremea rea, zice-se (nu bag mâna-n foc, dar nu sunt surd!) că Don Becali a aranjat și ceva fluierași, și una-două piese din tabăra adversă… Așa că, la ora actuală, Liga I e o cursă cu un singur concurent, cum și-a dorit Conul Jiji, cu Steaua campioana-campioanelor. Sigur, într-un piesă din teatrul absurdului, n-ar fi o surpriză ca Steaua să alerge de una singură și să termine cursa pe locul secund!?! Cum așa?!

…Așa, bine de tot! Cu mare inflație de jucători, antrenorul Reghecampf (destul de bulversat, ca să nu zic confuz!) nu prezintă de ceva vreme o formație tip, căci trebuie să joace toți cei racolați, pe bani, nu pe zâmbete, de patronul plin de pohte. Și, atunci, devine logic ca Steaua-Astra 2, cum plastic a numit-o Șumudică, să joace cenușiu, de fapt să nu joace mai nimic, și să o învingă, acasă, nesupusa trupă de anonimi ambițioși a lui Pustai, Gaz metan Mediaș.
…Cum campionatul a fost devalorizat de nababul din Pipera, Steaua-Astra 2-Viitorul nu se poate pregăti, pentru că în lipsă de adversari, cu titlul amanetat, joacă un fel de sârba în căruță, în dorul lelii și a unui patron caraghios care nu scapă un eșec fără să nu debiteaze tâmpenii…savante („Fotbalul nu se joacă din talent, ci din muncă”! La muncă, tovarăși…), firește, toate încheiate cu o cruce mare până la pământ!

…Neavând adversari în campionatul nostru de trei parale, „ghiveciul” lui Jiji a rămas și fără bruma de public care să-i susțină moralul, după această campanie de cumpărare a tot ce e mai bun priun țară (am ajuns să vedem Arena Națională goală pușcă la un meci al Stelei, cel de duminică seara, cu Mediașul, unde au venit- a scris Gazeta- 1.500 (una mie cinci sute!) de spectatori!? Și, atunci, cum să se pregătească Steaua pentru meciurile adevărate, din cupele europene, unde sunt și echipe, nu surugate, și un public activ ce va deveni, automat, un element nou pentru…viitoarea campioană a României?!

…Mai nou, Conul Jiji a început să se plângă și de ghinion. Este un ghinion planificat, Coane, căci Bunul Dumnezeu nu poate fi cumpărat!
…În loc de concluzie, cred că bogătașul, dar săracul patron al celei mai titrate, iubite echipe românești de club și-ar păstra ceva bănuți, și ar fi mai liniștit, dacă ar reduce campionatul intern la un lung duel, de vreo 24 de manșe, între Steaua I și Steaua II, care ar putea avea loc pe peluza de la Palat sau în curtea Vilei din Pipera. Că la Arena Națională nu mai vine nimeni! A reușit gălăgiosul, atot-știutorul, grandomanul, cinicul conducător să distrugă campionatul și să-i lase pe fanii mâhniți în casele lor, butonând televizorul pe meciuri adevărate, din campionate echilibrate!

Jurnal în singurătate (5). MI-A TRECUT PNEUMONIA PE LA URECHE!

octombrie 6, 2016 Comments off

…Miercuri 5 octombrie 2016. Mă scol cu noaptea pe umeri, zdruncinat de reprizele de tuse dinspre dimineață, de parcă m-ar fi lovit Tyson, că tot vorbește mass-media română de vizita lui de afaceri în România. La prima oră eram la doctorul de familie, la doi pași de casă. Auzindu-mă cum bat toba la două voci, primul verdict a venit cumplit: “Suspect de pneumonie!”… Asta-mi mai lipsea!… Imediat bilet de trimitere la fostul spital Filaret, azi Insititutul Național de Pneumoftiziologie “Marius Nasta’, undeva pe Str.Viilor. Drumul, scurt, cu un taximetrist microb de fotbal, care m-a recunoscut după voce și m-a însoțit la despărțire cu un tonic: “Sunteți încă tânăr, nu vă faceți griji”!… Mulțumesc de încurajare, tinere, în ultima zi de octombrie fac 71 de ani, dar nu-i simt încă povară… Cu siguranță taximetristul meu a adus mulți ofticoși, aici, visând la salvare. Sper și eu, orbecăind să aflu la ce ușă să bat mai întâi…

…În cazurile astea limită, memoria devine povară. Îmi amintesc că era să pierd ultima clasă de liceu din cauza unui infiltrat pulmonar subclavicular stâng… Îmi revine în minte bruma de cunoștiințe din domeniu medicinii și-mi reamintesc că aparent banala pneumonie reprezintă infecţia micilor saci aerieni de la nivelul plămânilor (alveolele) şi a ţesutului din jurul acestora. Ba, mai citisem că, în Statele Unite, aproximativ două milioane de persoane fac pneumonie în fiecare an, iar între 45.000 şi 70.000 dintre acestea decedează. Dacă în State, cu aparatura lor de ultimă generație, darămite la noi, unde sărăcia sugrumă spitalele… Fugi, diavole, gând negru!

…Încă sper, moral nu mă simt doborât, chiar dacă sunt gata să mă întind în fața clădirii unde am fost trimis să mă consulte cineva, ca după aceea să mi se facă radiografia-ghilotină sau rază de lumină… Numai că nu mă poate vedea un medic specialist decât…vineri 7 octombrie, la ora 10, doar atunci mai e un loc la programări, aflu de la o fătucă rătăcită la ghișeul programări… Rămâne să vin vineri, ce să fac?!… Dau să ies din clădirea ponosită, o rafală de tuse mă îndoaie și mai-mai să cad, noroc cu o bancă antică din jur… Un domn mă ajută să mă întind și tot el îmi dă soluția: “Mergeți la camera de gardă, să nu leșinați pe aici!”…

…La Camera de Gardă, oameni minunați! M-au luat imediat, m-au dus direct la radiografie, un domn doctor a recunoscut și dânsul comentatorul sportiv în persoana mea (nu dramaturgul abia venit cu un Mare Premiu de la Oradea, ăsta e paradoxul vieții mele și nu-l regret!) și, psiholog rasat, mi-a alungat imediat coșmarul: “Plămânii sunt OK! Nu e pneumonie!”… Am dat un chiot scurt, Dumnezeu nu mă părăsise… Am mers la o domnișoară doctor, specialistul în materie, primise radiografia pe computer, m-a liniștit și dânsa: “Nu-i pneumonie!… O viroză rebelă v-a prins și v-a chinuit”… Într-un gest admirabil, domnișoara doctor a terminat de discutat în detalii cu o bătrânică mai catolică decât papa, a sunat și o altă colegă să o consulte pe sărmana femeie și, abia apoi, mi-a completat in detalii fișa medicală, după ce am făcut inventarul bolilor mele și scurta istorie a ultimelor zece zile de când mă lupt cu tusea, durerile de cap și de gât, crampele musculare, deranjamentul stomacal…
…Important este că nu am fost lovit de banala-cumplita pneumonie!…

…Alt tratament, mult mai sumar, un antibiotic, din șase în șase ore, o pastilă, la 12 ore, pentru expectorat, hidratare în exces, ceaiuri și lichide, odihnă multă, multă, hrănire diversă, intensă, ferirea de curent, de schimbăriule bruște de temeratură… Cinci zile în casă!… Dacă nu-mi revin, să revin la dânșii!… Nu-mi venea să cred că mă aflu într-un spital din România! Mai există și oameni de omenie, admirabili medici-oameni și în țara mea natală, sărmana de ea!

…Cinci zile, până lunea viitoare, sechestrat în apartamentul meu cu vedere spre Parc. Adio, spectacolul lui Marius Bodochi, “Ursul”, la care am fost invitat, duminică, la Constanța, adio, întâlnirea din Bulgaria, pentru un viitor spectacol. Vin altă dată, prieteni, am timp, sunt doar sănătos, nu am pneumonie, am scăpat de obsesii, de gânduri negre, care și-au găsit loc în optimismul meu tonic după zece zile de chin, de o tuse ce m-a ostoit, m-a zdruncinat până la prăbușire! Un virus, care o fi fost el, m-a mai pus o data în cumpănă! Gata, am abandonat memoria, istoria… Carpe diem!

…Sunt bine, Doamne, și îți mulțumesc!… Miercuri 13 octombrie 2016, minunata mea nepoțică Genevieve împlinește 3 ani! Bunicul este sănătos, sublimă Prințesă!Vom vorbi la telefon, ne vom vedea pe Skype…
…SUNT FERICIT!

Am primit Premiul, la Oradea, și am chemat Salvarea, la București!

octombrie 4, 2016 Comments off

…Story de piesă scurtă, acest ultim Premiu al meu, câștigat, la Oradea, în cadrul valorosului Festivalul de Teatru Scurt (ediția XXII), pentru Cea mai bună Piesă Scurtă („Bazuka lui Cehov”). Am ajuns pe Crișul Repede, vineri dimineață, în ultima zi de septembrie, după o noapte coșmar în vagonul de dormit, unde am tușit cât pentru un an. O rebelă răceală m-a întors pe drum, tusea-mitralieră, gâtul-rană deschisă, vocea ce nu mai era a mea, amețeli, crampe musculare de-mi lau nervii foc, timp cumplit… Bucuria Premiului m-a ținut, totuși, pe picioare, încât sâmbătă seară, în prima zi din luna ce se încheie cu ziua mea de naștere, am putut urca pe scena superbului Teatru „Regina Maria” din Oradea, pentru a mi se decerna Premiul pentru cea mai bună Piesă Scurtă de către distinsa doamnă Victoria Balint (directorul artistic al Teatrului orădean, membru în Juriul Concursului de Creație Dramatică, frumoasă, onorantă denumire!). Am putut rosti și un scurt speech, dar, lângă mine, parcă vorbea altcineva…

…Și, totuși, am udat Premiul, cu un vin ecologic de Adamclisi, găsit întâmplător într-un mic magazin, ca un canton părăsit, din oraș. Veritabil colocviu în foaierul Teatrului, cu vestiți oameni de teatru (eminentul regizor de teatru și de film Alexa Visarion), cronicari dramatici (Ion Parhon, Zeno Fodor, Ion Cocora, Doru Mareș, Mircea Morariu etc.) actori orădeni și cei din trupa petroșăneană ce abia terminase spectacolul „Nastasia-Poveste de cartier”, în regia lui Victor Ioan Frunză).N-am stat mult, totul se-nvâtrea în jurul meu. Noroc că am dormit bine…

…Duminica a trecut ușor, până la plecarea trenului de București (18:39). M-a dus în splendoarea de pe colina numită Ciupercă, de unde se vedea, sub soare, falnica Oradea, o veche și aleasă prietenă, Geta Pop, cu care, timp de două luni, am scos, în iarna lui ’94, și la Oradea, ziarul „Lumea Noastră-Lumea Sporturilor” ce-l editam la New York (Doamne, ce frumoasă aventură, pe care o voi povesti altădată!)…

…Am plecat ținându-mă pe picioarele mele spre casă. Tăind o nouă noapte de chin, la vagon-lits, tușind, cutremurându-mă, pe două voci, golind două sticle mici cu apă plată, o sticluță de Coughend sirop, inutil. Am legat vreo trei ore de somn, trenul a întârziat și el, și la 8:45… Când am zărit peronul Gării de Nord, am simțit cum mă topesc și m-am trezit întins pe jos, singur în cușetă. Norocul meu că ușa cușetei era deschisă și însoțitorul de tren m-a descoperit repede, am refuzat să cheme Primul Ajutor al Gării.. M-a ajutat să ajung până la coborârea din vagonul 11, mă clătinam pe peron de parcă aș fi coborât din ringul de box, după un meci cu Doroftei. Cu greu am ajuns la stația de taxi, numai că trăim în România și samsarii lăsați în voie la ieșirea din Gara De Nord să jecmănească oamenii, nu luau clienți care nu mergeau departe… M-am luptat cu mine și cu realitățile patriei plină de haimanale, m-a ajutat și o doamnă în vârstă, care a vrut să cheme Salvarea, m-a luat în cele de urmă un taximetrist, dar, văzându-mă mai mult groggy decât viu, m-a ocolit într-o tragică veselie până la Tineretului. Când am realizat că sunt prin altă parte a Bucureștiului, l-am întrebat, cu greu, de ce nu a ținut drumul drept. Atâta mi-a trebuit, „Așa mi-a trebuit, nu trebuia să te las, acolo, la gară, să aștepți până acum?!”. Bine că nu mi-a ars una… Ia să fii făcut așa ceva, samsare, ca taximetrist, la New York, ce mai amendă păpai și mai stăteai și șase luni fără licence, așa, să numeri avioanele, mizerabilule!

…Se făcea o oră și zece minute de când a ajuns trenul de Oradea, cu întârziere cu tot. Un vecin m-a ajutat să urc scările spre intrarea în bloc, am intrat în apartamentul meu și am simțit cum amețesc, m-am trezit, singur cuc, pe gresia din holul spre camere, ud leoarcă.
…Am sunat cu greu la Salvare. Explicații, întrebări repetate dacă sufăr cu inima… În nici o jumătate de oră a venit un doctor în vârstă, cumsecade, competent, m-a întins pe canapea, tensiune, consult la plămâni și inimă (totul O.K!), tusera mea a devenit furtună, s-a speriat și domnul doctor, gata-gata să mai leșin o dată, nu mai eram însă singur… E o bronșită cronică, alt tratament, odihnă multă, hrană ușoară, puțină și în mai multe reprize, un pomelnic de medicamente, compensate toate, numai dacă mă duc la medicul de familie, care trebuie să-mi dea și o recomandare pentru o radiografie pulmonară. Numai că medicul meu de familie își încheie ziua în câteva zeci de minute, revine marți după-amiază, acum e luni spre prânz… Am coborât ținând pereții, am plătit vreo sută de lei la Farmacie, am plecat cu o pungă de medicamente, gata, câteva zile la pat!…

…Am venit, însă, de la Oradea, cu Premiul pentru cea mai bună Piesă Scurtă, primit, în superbissima sală a teatrului orădean, pe scena în care se mai afla decorul de la „Nastasia-Poveste de cartier”…
…Am avut și eu Poveste mea cu acest al 4-lea Premiu câștigat la un Concurs Național de Creație Dramatică!
…Mulțumesc, Bunule Dumnezeu, că mă ții în Viață! Că mă lași să caut refugiul în scris și îmi mai colorezi traiul și cu Premiere și Premii…
…Mă fac eu bine și mai scriu o piesă! Scurtă, trăită la Oradea și București..

“Curat, murdar” (16). CONU JIJI CREDE CĂ JOACĂ LEAPȘA CU BUNUL DUMNEZEU!

septembrie 16, 2016 Comments off

Motto: Astra- Austria Viena 2-3

Osmanlispor-Steaua 2-0

…Altfel spus, și în Orient și în Occident, suntem nuli! Nu-i nicio mirare! Rezultatele sunt în grafic! Ciudat este altceva. Reghecampf, antrenorul steliștilor, ne-a liniștit după pseudo-meciul echipei sale, că “în prima repriză, trupa a jucat foarte bine”!?! Și, mai ales, că “nu e cazul să dramatizăm”. Ei, asta, cum să dramatizăm!?!… Aceeași placă de patefon învechit am auzit-o, doar, și imediat după Euro 2016… Și după egalul cu Muntenegru, debutul neamțului Daum la Naționala română… Sigur, mi se va replica, suntem un popor tolerant…

…Pentru mine, drama nu o reprezintă eșecul Astrei, cu o echipă subțiată de steliști, cu doi fundași centrali de județ, cel puțin într-o primă repriză catastrofală, și obligată la exilul în București de neatenția patronului Nicolae și a oamenilor lui. Echipa lui Șumudică (în sfârșit lăsat să-și facă meseria!) a avut o frumoasă revenire pe final de meci, la 1-3, și dacă vikingul pirat cu fluier stricat ar fi indicat penalty-ul de drept la faultul asupra lui Alibec, în min.84, scorul putea fi egal. (Paranteză. Nu înțeleg comentatorii care ezită neprofesional să se exprime, căci un penalty este or ba! Nu mă interesează că putea fi, că a cerut Alibec sau bruma de public!?!).

…Drama cea mare o reprezintă jocul Stelei, care mi-a (ne-a) stricat seara! Și înainte de eliminarea belicosului Enache (încurajat, glumea cineva, de… nervii de pe banca Stelei!) și după. N-am văzut niciodată Steaua, în ultimul deceniu, jucând… nimic, ca joi seara, la Ankara, de m-am întrebat, la un moment dat, dacă bucureștenilor nu le-a fost frică să-și dea drumul la clasicele șarje ofensive din cauza tensiunii din Turcia!… Mă tem că acest joc haotic, la întâmplare, anemic, fără valoare, va deveni stilul campionatului intern. Care, la ora aceasta, are o singură echipă ce a luat cam tot ce era mai bun din Arad, Cluj, Timișoara, Iași, Constanța, Voluntari și încă racolarea (sau târgul) nu s-a terminat. Conul Jiji se fălește că a cumpărat pe cine a vrut, mai puțin pe Alibec de la Astra (după Enache, Boldrin și Amorim) și juvetele Ivan! În virtutea logicii elementare, Steaua a slăbit toată Liga pentru a nu mai avea adversari pentru titlu. Punct ochit!E campioană de pe acum… Numai că Liga lui Becali fiind fără de echipe, selecționata Steaua nu prea va avea adversari să joace și, implicit, să se pregătească pentru meciurile europene, chiar dacă ele sunt importante pentru guralivul patron numai ca să aducă milioane de țechini. La acest bumerang se putea gândi Federația, Liga, căci ele răspund de starea deplorabilă și de viitorul cam gri al Fotbalului Românesc!…

…Don Jiji nu se gândește decât la țechinii lui și falsele cruci până la pământ, după ce-și spurcă adversarii, ba și servitorii, ceea nu prea face sens Bunul Dumnezeu, cel atât de des invocat. Nici gândul de mărire pe cadavrele adversarilor nu ține de sfânta scriptură, se vede un fel de joacă pentru milionarul Becali, atotproclamat bisericos. Și, dacă nu a învățat dintr-o lecție nu prea îndepărtată pe care i-a dat-o Dumnezeu, este grav! Urmează, sunt sigur, alta. Mai dură. Cu Bunul Dumnezeu nu joci leapșa pentru bani-ochii Dracului și distrugerea partenerului de competiție! Nu uita acest element fundamental, Coane Jiji.
…Milioane de români de rând, cu Bunul Dumnezeu sincer în suflet și în cuget, care nu fac din cruce un circ mediatic, așteaptă ca Steaua și celelalte echipe să facă României cinste și nopțile noastre fericite, nu să umple buzunarele latifundiarului!

„Curat, murdar” (13). FOTBALUL LUI PAPURĂ VODĂ ȘI JIJI MILIONARUL…

septembrie 1, 2016 Comments off

…Bună, rea, Naționala de fotbal ne reprezință și ținem la ea. Și vrem, logic, revanșă în preliminariile Mondialului-Kazaciok, nu pentru Habarnam, ci pentru tristețea noastră de la Euro 2016. Aducerea neamțului Daum la cârma Naționalei, cu luminile și umbrele lui, ne-a…resetat entuziasmul. Duminică e prima bătălie, cu muntenegrenii, la Cluj. O vrem câștigată, ca un start lansat. Din păcate, vechi obiceiuri de la porțile Orientului dau târcoale lotului reprezentativ, amenințându-I armonia.

…Un titular de preț, portarul Tătărușanu, s-a accidentat în meciul de campionat al Fiorentinei și este “out”. Daum s-a gândit imediat la Niță, excelent și la acel 0-5 de toată rușinea al Stelei cu Manchester City! Numai că Niță a aflat, pe când își făcea bagajele pentru Mogoșoaia, că Steaua nu-i dă drumul, pentru că are nevoie de el pentru restanța cu Iașul, din moment ce Cojocaru era convocat la Lotul de tineret și antrenorul lui, Dulca, s-a opus să-l lase pentru o zi la echipa de club, barându-l, practic, pe Niță la lotul reprezentativ A!?! Gândire meschină, de parcă lotul de tineret n-ar trebui să fie anti-camera Naționalei mari!… O Federație cu personalitate, care se gândește la viitorul primei reprezentative, ale cărei succese ar relansa întregul nostru fotbal, ar fi decis ea!… Numai că Federația a tăcut, cum a închis ochii și la infiltrarea unui impresar în intimitatea Naționalei din cantonamentul de la Mogoșoaia, întâmplător, să vedeți poveste, soția lui Reghecampf, așa, doar să ceară o învoire de-o zi pentru Stanciu, plecat pe bani grei la Anderlecht!… Degeaba a adus Daum un aer de profesionalism, dacă la noi Fotbalul continuă să fie al lui Papură Vodă…

…Întâmplător sau nu, antrenorul Stelei, Reghecampf, a început un război de om frustat și cu Daum. După cele cu Pițurcă și Iordănescu!… La început, a replicat total nesărat, prea-plin, că el “nu-i prieten” cu Daum, care-l felicitase pe “prietenul Șumudică”, după eliminarea de senzație a lui West Ham! Adevărul e că nici nu putea primi asemenea felicitări Reghe, după acel 0-6 roud trip cu “Cetățenii” lui Guardiola… Apoi, aere de domnișoară, mofturi cu Niță, că trebuia convocat din timp, că nu i s-a făcut niciun favor cu reprogramarea meciului cu ieșenii, deși, la vremea respectivă, a cerut amânarea!… Ca să devină tranșant, dintr-un vizibil complex (de care, oare?!) “Daum s-o lase pe Steaua în pace și să-și vadă de treaba lui, fiindcă noi ne descurcăm bine”. Cum nu se răcorise cu asemenea ieșire de frustat 100%, fără a mai întreba dacă în ultimele cuvinte (“noi ne descurcăm bine”) a inclus și meciul tur cu englezii la București, un 0-5 prea mic după ce am văzut în teren!?…Ba, lup moralist, Reghe, anunță că “se întorc vechile mentalități la națională”, uitând că el este printre primii care readuce balcanismul… Și asta în timp ce Conul Jiji tace, preocupat să cumpere tot ce vrea de pe-acasă, mai greu cu second-hand-ul din străinătate. Logic, Conul Jiji, care întoarce banii cu lopata, ar trebui să se gândească și la liniștea Naționalei, să-l potolească puțin pe Reghe, care nu poate uita, se vede și din satelit, că n-a ajuns antrenor la prima reprezentativă, unde nu mai decid țechinii Conului Jiji. Dar, după acea declarație ticăloasă dinaintea meciului Astrei la Londra (“Vreau să câștige West Ham!”), tare mă bate gândul că latifundiarul din Pipera ar vrea să piardă și Naționala, duminică!?! Poate, așa, va fi schimbat Daum și va fi instalat, în sfârșit, Reghe la cârma “tricolorilor”, acolo, unde, ca jucător, a apărut o dată, jenant, într-un 2-5, cu Danemarca, pe…plaja de la Bariera Vergului din București, în 2003.

…Iartă-i, Doamne, pe oamenii orgolioși, aroganți, fără scrupule, cu două fețe și niciun obraz din Țara lui Papură Vodă! Oricum, eu mă voi bucura cu sufletul plin de rezultatele pozitive ale Naționalei, ale Stelei și Astrei în cupele europene!…