Arhivă

Arhivă pentru iulie, 2014

DON’T CRY FOR… YOU ARGENTINA! Ai terminat Mondialul frumos și demn!

iulie 14, 2014 1 comentariu

…S-a încheiat și Mondo-Samba! „Mașina de fotbal” a nemților a adus Germaniei al patrulea titlu mondial, după cele din 1954 (4 iulie, Berna: 3-2 cu Ungaria marelui Pușkas care, în grupe, spulberase Panzerele cu 8-3!!!), 1974 (2-1, la Munchen, cu Olanda) și 1990 (1-0, la Roma, cu…Argentina, prin penalty-ul transformat de Brehme în min. 85). Acum, triumf greu, muncit, cu noroc, cu un 1-0 venit izbăvitor abia în min. 113, când mai erau șapte minute până la loteria penaltyurilor. Golul mondial, splendid (preluare pe piept și șut de maestru, cu stângul, pe unghi închis) a fost opera giuvaierului Mario Goetze, de 22 de ani, de la Bayern Munchen, plecat pe cărările gloriei la Școala de fotbal a lui Marcel Răducanu! Titlul mondial decis în prelungiri, ca și la ediția sud-africană, când Spania a ajuns la epoleții de aur, în min. 116, prin golul lui Iniesta în poarta olandeză…

…Germania era marea favorită în finala XX, în special după demonstrația de forță și fotbal-total din semifinale, acel halucinant, extraterestru 7-1 (5-0) cu Brazilia!?! Argentina, învingătoarea nemților în finala din 1986, în Mexic, (3-2), avea șansa a doua, dar îl avea pe Messi și venea după eliminarea Olandei, la penaltyuri. Nemții au fost vizibil incomodați, nemaigăsindu-și traseele și raidurile nimicitoare în hățișul bine gândit, întins ca un abil strateg de Sabella, cu energicul Mascherano, comandantul unei redute bine păzită. Mai mult, sud-americanii aveau să survoleze de mai multe ori careul german, ba au și scuturat plasa porții lui Neuer, o dată (min. 29), prin Higuain, însă a fost ofsaid. Favorita finalei s-a văzut abia în ultimul sfert de oră al timpului clasic (90 de minute), iar salvarea de la ghilotina penalty-urilor a adus-o noul copil minune al fotbalului german, Mario Goetze, inspirat introdus de Low, în min. 88, în locul respectabilului veteran de fotbal Klose (golgeterul all time al Mondialelor, cu 16 goluri!), cam “mână moartă” în partida de azi-noapte. Germania n-a mai impresionat ca altădată, însă a câștigat și are argumentele ei solide pentru acest triumf!

…Prin succesul Germaniei, Europa reușește întâiul titlu mondial într-un turneu final disputat în America de Sud (Uruguay, Brazilia, Chile, Argentina), Centrală (Mexic) și de Nord (SUA). Era și timpul! După ce Bătrânul Continent a pregătit cruciade de fotbaliști sud-americani în campionatele tari din Anglia, Franța, Germania, Italia, Spania!…

…”Don’t Cry for Me Argentina” (“Nu plânge pentru mine Argentina”), sună titlul acelei melodii celebre a lui Llyod Webber din musicalul “Evita” (1978) și filmul cu același nume, din 1996, în care Madonna a cântat și pentru Maradona și pentru viitorul star Messi. Astăzi, titlul melodiei trebuie schimbat în “Don’t Cry for… You Argentina”, căci trupa lui Sabella a încheiat frumos și demn Mondialul, fără a fi ajutată de arbitri (dimpotrivă!) și de Miss Fortuna (vezi accidentarea “motorului” Di Maria –absent în semifinale și finală-și forma modestă a lui Messi în faza eliminatorie). Naționala “pumelor” poate cânta mândră această melodie celebră, întărind acel vers “The truth is I never left you” (“Adevărul e că nu te-am părăsit niciodată”). Argentina nu și-a trădat publicul, milioanele de fani, n-a părăsit nici Fotbalul!

…Am fost fan Europa în această finală. Nu mă interesa că e Germania sau Olanda, singurele emisare de top venite la acest Mondo-Samba de pe Bătrânul Continent. Căci Anglia, Franța, Italia și Spania-campioana mondială din 2010 au dezamăgit crunt. Fan al Europei trebuie să recunosc că învingătoarea mea n-a făcut un meci deosebit, semănând, oarecum, cu acela împotriva Ghanei (2-2, în grupe). „Mașina de fotbal” a lui Low s-a gripat în fața unui adversar matur, echilibrat, experimentat, ba a avut și mai mult noroc la două ocazii uriașe ale argentinienilor, cea a lui Palacio (min. 97) putând arunca “zarurile finale”. N-a fost așa, dar, la impresia artistică, Argentina iese cu capul sus! Jucând ca o Echipă, nu doar cu Messi, minunatul meu Lionel care a dezamăgit rău în prima lui finală de Mondial, poate și datorită stării de sănătate (a vomat, așa cum o făcuse la în amicalul de la București, 0-0, pe Arena Națională!)…

…Culmea e că modestul Messi a fost desemnat de FIFA drept “Balonul de aur” al Mondialului brazilian, ceea ce denotă că falanga lui Blatter-blat-bla-bla-bla nu mai are pic de rușine! Când statisticile îi sunt total defavorabile acestui jucător de geniu (dar într-un moment nefast al carierei!), când golgeterul competiției, cu 6 goluri, este uluitorul columbian James Rodriguez, marea revelație a turneului, când la “pase” până și portarul german Neuer (ales, corect, cel mai bun goalkeeper al competiției) i-a fost superior „decarului” sud-american, chiar și la…dribliguri, când la “kilometri alergați” suferindul Messi s-a situat ultimul dintre jucătorii de câmp, când a disărut după cele trei meciuri din grupe, unde a marcat patru goluri, a-l alege Jucătorul Cupei Mondiale 2014 este încă o compromitere a forului mondial! Nu mă interesează cu sponsorul jucătorului este și al imperiului FIFA!

…Prima mare compromitere a FIFA-ei (fieful lui Blatter-blat-bla-bla) la acest turneu au reprezentat-o arbitrii. Chiar și la finală, unde, aplicându-se directivele boss-ului pătat (mai puține cartonașe galbene!), cele 36 de faulturi sanționate: (20-16 în favoarea nemților!”) au fost puține! Revoltătoare atitudinea fluierașului italian Rizzoli în cele două faze, după primul sfert de oră, când neamțul Kraer a fost făcut KO de Garray în careul argentinian, și cea dinspre finele celor 90 de minute, când bravul portarul german Neuer a ieșit să respingă, la limita careului mare, lovindu-l ca un tanc pe Higuain! Nici măcar un cartonaș galben, ce să mai vorbim despre penaltyurile care se impuneau! Așa încât tam-tam-ul făcut, astăzi, de presa de la Buenos Aires (“Am fost furați de arbitru, ca și la Roma, în 1990!”) ar trebui să țină cont și de faza cu neferictul Kramer care cred că se numără și acum!…Inutil să mai amintesc de sângele țâșnind din fața spartă a lui Schwelnsteiger, fază de thriller pentru care agresorul (lovitură de K1), ginerele lui Maradona, Aguero, trebuia ridicat de secția de Poliție…
… Aceasta a fost maniera blatistă de la FIFA care nu poate decât distruge fotbalul și fotbaliștii!

…Mă  bucur pentru titlul Europei obținut printr-o uzină de fotbal, ușor gripată în finală. Dar recunosc și valoarea Argentinei care, împreună că tânăra și minunata reprezentativă a Columbiei, au reprezentat cu brio fotbalul sud-american (nici Chile n-a dezamăgit!), a cărui mare decepție s-a numit Brazilia, cea împinsă  inutil prin toate manevrele de culise de Blatter-blat-bla-bla-bla…

…Despre acest atât de frumos Mondo-Samba vom discuta mult de acum înainte! Nu de alta, dar, reîntorcându-ne pe iarba ofilită de acasă, vom avea dor de fotbal adevărat, spectaculos, gândit, iubit. “Umbrele nu sunt decât fiicele luminii” spunea marele poet și filozof  Lucian Blaga.
…Să rămânem cu tot ce a fost Frumos, încântător la această Sărbătoare Mondo-Samba!

…Diseară nu mai avem meci! Mi-e dor de nopțile albe ale Mondialului XX!

BRAZILIA NU S-A PREZENTAT să cumpere „Lalele”…

iulie 13, 2014 Comments off

…”Meciul răniților” sau “finala mică”  m-a prins la mare, cu frumoșii mei copii din România, Mircea-Robert și Maria (la Miami, minunata mea nepoțică Genevieve, fata lui Ducu, împlinește, astăzi, 9 luni!). Azi-noapte, am fost fericit, la Casa Scriitorilor, din Neptun, cu livada ei minunată suspendată deasupra mării. Chiar dacă au plecat de mult între ceruri, au fost cu mine, azi noapte, la penultimul bal-mascat al Mondialului brazilian, minunații Fănuș Neagu, Teodor Mazilu, Guță Băieșu (fiul lui, Radu, este cu familia, aici!), Laurențiu Ulici, Marius Tupan, și nea Vanea Chirilă, condeie de elită care au înnobilat prin decenii și fotbalul.  Am fost împreună, ca de atâtea ori, fermecați de metafore sfinte și de magia zeilor pământeni, în vacanțe, în acest lăcaș mirific..

…”Meciul răniților” sau “finala mică”, m-a prins la mare, cu frumoșii mei copii din România, Mircea-Robert și Maria. În noapte, la Casa Scriitorilor, din Neptun, cu livada ei minunată suspendată deasupra mării. Chiar dacă au plecat de mult între cerururi, au fost cu mine, azi noapte, la penultimul bal-mascat al Mondialului brazilian, minunații Fănuș Neagu, Teodor Mazilu, Guță Băieșu (fiul lui, Radu, este cu familia aici!), Laurențiu Ulici, Marius Tupan, și nea Vanea Chirilă, condeie de elită care au înnobilat prin decenii fotbalul. Cum ne-am întâlnit de atâtea ori, în vacanțe, în acest lăcaș minunat…

…Doream supremația Europei, adică o victorie a Olandei, însă mă temeam de orgoliul rănit al Braziliei, Pentacampeon, de 5 ori regina lumii, răzvrătirea ei după inimaginabilul, zdrobitorului 1-7 în fața nemților, mai ales că tragicomicul antrenor, bădăranul Scolari, promisese Revanșa față de propriul public și, de ce nu, față de guvernul mafiot ajuns pe pragul prăpastiei. Aiureli!… Mini-Selecao nu s-a prezentat la acest meci al spălării păcatelor, deși a fost în teren, cu terminatorul Thiago Silva cu tot, cu modificări degeaba, într-un lot în care se pot numi fotbaliști de Mondial doar Oscar și David Luiz (pentru faza ofensivă, nu pentru “sweițerul” servit în apărare!). Așa încât, acest nou 0-3, sau 3-0 pentru “allele”, este efectul logic al acelui 1-7. Bine că se termină Mondo-Samba pentru gazed, brazilienii cei trufași și gălăgioși nedansând nici măcar tangolul de altădată..,.

…Olanda cea întinerită, cu perspectivă, s-a distrat, Robben a zburdat, fără plămâni, faultat cât pentru cinci meciuri (a și scos penalty-ul care a mișcat tabela întâia oară, în min. 2, a mai avut unul, neacordat de un algerian care a uitat cu fluierul acasă!), cu alte zece faze în care echipa de maidan, submediocrii sub-sub-mediocrului Scolari au fost făcuți șah-mat (asta înesamnă “Regele moare”, în limba inventatorilor șahului, mi-a zis feciorul meu cel mic, Mircea-Robert!). Din nefericire pentru “lalelele” reînflorite ale lui Van Gaal (care a demonstrat că nu poate fi…Haal, după zbârca dată în semifinala cu Argentina!), numai două au fixat scorul final, de neprezentare, de dispariție pentru regina de altădată a fotbalului mondial, Brazilia! Păcat, mediocritatea și tupeul gazdelor trebuiau pedepsite cu același 1-7!…

…Oricum, și așa, Selecao a primit 10 (zece) goluri în ultimele două meciuri, cele de Adio ale unei reprezentative care a trișat fotbalul. Și marea Brazilia a stabilit recordul celei mai slabe defensive din acest campionat: 19 (nouăsprezece) goluri încasate pe bandă rulantă! Ceea ce n-a mai izbuitit (!) nicio altă țară organizatoare a Mondialului!

…Am urmărit, la mare, finala mică, la Casa Scriitorilor, cu doi internaționali români (nu le dau numele, erau într-o mică vacanță de două zile, iar generația mea de gazetari respectă viața intimă a fotbaliștilor!), unul ajuns, mai nou, la Chiajna, altul la Brașov. Unul dintre ei a avut o idee excelentă: “Acum, dacă vrea să-și refacă fotbalul, Brazilia trebuie să legitimize jucători și antrenori din Europa!”… Completare la idea mea (afirmată, pe acest blog, la începutul Mondialului) că, oricine ar câștiga al 20-lea turneu final, tot Europa va triumfa. Pentru că absolut toate reprezentativele din mult lăudata America de Sud (și de Nord, și Centrală!) și-au pregătit talentele în campionatele puternice ale Europei. Brazilia, cu nu mai puțin de 18 (optsprezece) jucători “europeni” în lotul de 23 prezentat la acest Mondo-Samba, iar Argentina nu mai puțin de 19 (nouăsprezece)…

…După această penibilă demonstrație de neputință, de non-valoare, cu două înfrângeri umilitoare ce pun în umbră o Istorie de aur a fotbalului brazilian, măscăriciul de Scolari, “Șapte ochi între cărți”, cum ar fi spus, inegalabil, mucalitul Valentin Stănescu) vine și susține, azi-noapte, după 0-3 (0-2) cu Olanda, consecuție la 1-7 (0-5) cu Germania: “Sunt mulțumit de rezultate”!?! Omul acesta ori a fost mușcat de musca țețe, ori e cinstit până la obsesie și recunoaște că, față de mizerabila reprezentativă selecționată de el, ajungerea în semifinale și “finala mică” reprezintă un mare Succes! Este dramatic, însă, ce ne-au oferit la acest Mondial recordmenii turneului final, cu 5 titluri în cont. Mai mai mult decît o rușine, un cataclism. Amin, Selecao!…

…Unul dintre cei doi internaționali, colegi al Mondialului nostru de-acasă, din fața micului ecran, azi-noapte la Casa Scriitorilor din Neptun,  care nu mai fac parte dintre “tricolorii” de astăzi ai fotbalului nostru, a făcut o remarcă interesantă: “Cum a jucat Brazilia la acest Mondial, cred că o bătea și selecționata lui Pițurcă!”… Și, uite așa, îmi amintesc că, dacă, acum 20 de ani, n-am fi avut ghinion sau nu ne-am fi pierdut mintea-limpede, dacă am fi schimbat și noi portarul înainte de seria penalty-urilor (cum a făcut Van Gaal la “sfertul” împotriva revelației Costa Rica!), am fi trecut de Suedia și am fi jucat în semifinale cu o Brazilia ce avea să cucerească al 5-lea titlu mondial. La Centrul de presă de la San Francisco, după acel meci pierdut dramatic de noi, Pele declara: “Numai România putea încurca Brazilia”!… Sunt convins, și astăzi ,că „Generația de aur” a lui Hagi ar fi învins Brazilia cea mare de la Wold Cup ‘94!

…În noaptea aceasta, ultimul bal, meci de Carnaval: Germania-Argentina! Visez întâia victorie a unei echipe europene la un Mondial disputat în America de Sud. Dar am ceva emoții, Messi, minunea de jucător-spectacol, dansează, doar, întâia dată, într-o finală mondială! Oricine ar câștiga însă (Hai Germania!), tot triumful Europei va fi!

SEMIFINALĂ URÂTĂ, ca o babă slută, iar Argentina ajunge în Finala cu Super-Germania!

iulie 10, 2014 Comments off

…N-am crezut, vreodată, că voi vedea o semifinală de Mondial atât de urâtă, de slabă, de penibilă pe alocuri, cu atâtea pase aiurea și atâția figuranți de lux, cu intrări dure nesancționate de un arbitru turc instruit anapoda de Blatter, cu niciun șut pe poartă din partea batavilor în 90 de minute (!?!), nu se poate să fi existat la un asemenea nivel -bătălie pentru finală!- o parodie mai jenantă decât acest meci Olanda-Argentina, a doua semifinală. După cum au jucat cele două visătoare la titlul suprem, în noaptea asta, niciuna n-ar fi meritat să aibe dreptul de a accede la ultimul duel. În box, ambii concurenți ar fi fost descalificați pentru lipsă de combativitate. La fotbal nu se poate așa ceva, dar, din păcate, cele două echipe s-au descalificat, sub ploaia de la Sao Paulo și în fața a miliarde de telespectatori!

…Olanda și Argentina, de nerecunoscut! Un meci-chin, ca un Tango fără muzică. O umbră neașteptată, având în vedere numele și palmaresul celor două team-uri. Fiecare se preocupa numai de apărare, împingând prudența la plictisul absolut, poate din teama de a nu avea soarta Braziliei, masacrată, umilită, în prima semifinală, de panzere! Fiecare echipă fugea, parcă, de Finală, acolo unde le aștepta Tancul german, cel care a zdrobit, ieri-noapte, Selecao.

…Prelungirile de 30 de minute au fost ceva mai animate, cu un Robben reușind întâiul șut pe poarta sud-americană în min. 95 (!?!), Robben, figurantul care n-avusese suflu în min. 90, să marcheze din 6 metri, unde l-a deposedat Mascherano. Ca Palacio să aibe și el șansa de a alunga “loteria penaltyurilor” la vama spre Finală, în min. 115, însă Victoria nu a vrut să mai aleagă niciun nume din teren, spre a nu se compromite!

…Ambele aveau experiență în materie! Argentina a eliminat Elveția în prelungiri, în “optimi”, Olanda a suferit și ea 120 de minute, ba s-a trezit cu respirația tăiată sub ghilotina penalty-urilor, unde a eliminat, până la urmă, cu 4-3, ambițioasa, Costa Rica! Acum…

…Au venit penalty-urilor, și la Sao Paulo, în această noapte, pentru a patra oară la Mondo-Samba. Van Gaal și-a anulat singur șansa să-l trimită în ultimele secunde, între buturi, pe eroul din partida împotriva costaricanilor, rezerva Krul, care parase două lovituri de departajare, pentru că, azi, a sacrificat (neinspirat!) toate înlocuirile înainte de apropierea „ghilotinei”. L-a trimis în arenă , în min. 96, pe Huntelaar, în locul figurantului Van Persie (recordman al ofsaidurilor!), mizând să nu mai ajungă la loviturile de la 11 m. Numai că și Huntelaar a făcut figurație. Iar greșelile se plătesc, marele Van Gaal trecând, în câteva zeci de ore, de la extaz la agonie!… Argentina a transformat impecabil cele patru lovituri (a cincea nu mai era necesară!), căci Cillessen n-a putut para nicio lovitură din cele executate de Messi, Garay, Aguero și Rodriguez… În timp ce olandezii au ratat de două ori, la început, prin Vlaar, și a treia lovitură prin lamentabilul Sneijder,.. Putem spune că a apărat cele două lovituri de la 11 m. excelentul portar Romero, venit la Mondo-Samba de la Monaco, unde l-a împrumutat Sampdoria, dar, nu demult, în Olanda, unde a câștigat un titlu, cu AZ Alkmaar, care-l avea antrenor pe…Van Gaal!?! Așa, ca încă un subiect de piesă de teatru, de roman sau film… Au transformat pentru batavi Robben și Kuyt. Prea puțin! Și Argentina obține viza pentru finală, cu 4-2.

…A 5-a finală Mondială pentru “pume”. Întâia din cariera extraterestrului Messi, într-o eclipsă de formă, azi. Trecătoare, sper, după această calificare la ruleta norocului.

… Germania-Argentina, Finala de duminică! Motiv de revanșă pentru ambele echipe. Nemții -învinși de „pume” la Mundialul mexican din 1986, argentinienii bătuți la limită, la Roma,.de „panzere”, în finala de la Coppa del Mondo 1990.

…Cea mai urâtă semifinală a Cupei Mondiale a intrat în istorie. Ne pregătim pentru o Finală de Gală. După prestațiile din semifinale, Germania ar trebui să zdrobească și Argentina, de nerecunoscut, în noaptea aceasta. Numai că în fotbal niciun meci nu seamănă cu altul… Finala se joacă!

…Sâmbătă, finala mică sau meciul răniților: Brazilia-Olanda! Dacă pierde și acest meci, Selecao nu mai iese din stadion… Chiar dacă va da piept cu Olanda care a umilit, cu 5-1, Spania, campioana din 2010!…

Fabulos! Istoric! „Uraganul Germania” a devastat Brazilia: 7-1 (5-0)!?!?

iulie 9, 2014 4 comentarii

…Incredibil! Halucinant! Ireal! S.F.!… Germania a surclasat, a umilit, a măturat gazonul cu campioana-campioanelor, brazilia (nu-i greșelă, a fost, cândva, Brazilia, în fotbal!), chiar la ea acasă, la Belo Horizonte: 7-1 (5-0)!!!??? Pare o greșeală de tipar, o glumă de 1 Aprilie, dar este realitate! Nemții au predat o lecție de fotbal-total, fotbal-computer, anulând toate manevrele necurate ale maestrului de șmecherii Blatter-bla-bla-bla (inclusiv ultimul arbitru, de la acest meci, mexicanul pătat care a trimis Italia acasă, neeliminându-l pe canibalul Suarez!), ale unui guvern corupt, care a tras sfori ordinare pentru Selecao, să câștige al 6-lea titlu, ca să-l salveze de cele 40 de miliarde de dolari furați din afacerea Mondialului XX!

…Germania a repus Fotbalul în cadrul lui corect, demn, anulând hoțiile arbitrilor (vezi meciurile gazdelor în fața Croației, mai ales, și Columbiei), aiurelile preoților Woodoo și ale bișnițarilor de iluzii, mitocăniile antrenorului Scolari, care, supărat pe presă, care semnala slăbiciunile celei mai modeste selecționate “aurieverde”, o trimitea la dracu’! Cine zice, meștere, ăla e!

…11, 23, 24, 26, 29, 69, 79, 90! Par numere de la o extragere Loto de milioane de euro! Sunt minutele în care nemții și-au înșirat adversarii pe tabelă, ca mărgelele sau ca popicele, “Panzerele” iscusitului antrenor Joachim Low (coach-ul cu cel mai bun procentaj din istoria Cupei Mondiale, 75% înaintea acestui meci istoric). Marcatorii, în ordinea…numerelor de Loto de mai sus: Thomas Muller, cel care a deschis balul, coșmarul Braziliei; Klose-devenit,la 36 de ani, recodmanul Mondialelor, cu 16 goluri marcate, devansându-l pe adevăratul Ronaldo, „dințosul” (Cristiano, lusitanul, a plecat după grupă acasă!); “dubla” lui Toni Kroos, noul star al nemților, Khedira, care a ânchis uluiala primei reprize; “dubla” lui Schuerlle, introdus după pauză! Nemții au ratat un 8-0, îm min. 89, din poziție ideală, prin Ozil, singurul departe de forma orchestrei care a interpretat magnific “Oda Bucuriei”; ca echipa gazdă să nimerească un gol (nu-i pot spune de onoare, de consolare!) în ultimul minut, prin Oscar! Este cea mai devastatoare înfrângere din istoria fotbalului brazilian, cel mai strălucit triumf din vitrina Germaniei!…

…Unii vor încerca să explice acest cataclism, devastator dezastru din istoria fotbalului brazilian prin absența lui Neymar (accidentat) și Thiago Silva (suspendat). Aiureli!… Regret că n-au fost în teren! N-ar fi putut opri Cutremurul de gradul 7,1 din istoria Braziliei! Peste acel 1-2 din 1950, când Selecao a pierdut, acasă, pe „Maracana”, finala cu Uruguay. Atunci, a fost o înfrângere grea. Acum a fost o Umilință, un Dezastru, un Carnagiu! Cum n-a mai fost de la acel 0-6, în fața Uruguayului, în urmă acu aproape un secol (1920!) Acest 1-7 al marilor favoriți de carton, un rezultat care a demonstrat că Dumnezeu n-a dormit, dimpotrivă, s-a revoltat și el față de toate fărădelegile care au însoțit această pseudo-reprezentativă a Braziliei, cea mai slabă din toate timpurile! În contrast cu miliardele cu care sunt plătiți jucătorii unei echipe de maidan în noaptea asta…

…Am deschis ochii pe fotbal, fascinat de Fortbalul-Artă al magicienilor brazilieni. Pele, Garrincha, Tostao, Rivelinho, Zico, Romario, Ronaldo, Bebeto, Ronaldinho etc. Artiști ai balonului, ai sportului-rege. Astăzi, îmi plânge sufetul după acea fascinație a Fotbalului. De la primul meci al noii Selecao, am simțit că amintirile de aur îmi sunt trădate, rănite. Fotbaliștii actualei naționale “aurieverde” nu au nimic din bucuria de a juca a generațiilor trecute. Este o echipă de rupători, de ciomăgari, de cerșători de penalty-uri, o echipă încrâncenată, disperată, dezumanizată, cu jucători venind, parcă, din Amazonia, să sperie, nu să înnobileze fotbalul! Nu mai puteam iubi o asemenea echipă, doar de dragul unui trecut încântător…

…Să primești trei goluri în trei minute, sau patru în șase minute, la Mondial, nu în campionatul uzinei, spune totul despre non-valoarea unei echipe. Nu-I vorba despre Metalurgistul Cugir (formula pentru neputință a regretatului Eftimie Ionescu, unul dintre profesorii mei!), Damila Măciuca, Inter Clinceni, Petrolul Roata de Jos, ci de recordmana titlurilor mondiale 5 (cinci)! Astăzi, în a 26-a zi a Mondialului XX, Brazilia și-a depășit recordul de umilință (0-6 cu Uruguay) și drama din 1950! Cu șansă, pentru că la non-valoarea acestei generații, Selecao nu avea ce căuta în semifinale!

…Mannschaft a făcut un meci de Istorie! Poate irepetabil! Incredibil! Nu doar că s-a revanșat, “cum laudae”, pentru eșecul (0-2) din finala de la Mondialul Asiatic (2002), dar a pățit “en fanfare” în cea de a 8-a ei finală de Cupă Mondială. După cum a jucat Germania în această noapte, perfect, cu minte, angajament și tehnică braziliană, normal ar fi ca ei să i se acorde al 20-lea titlu! În noaptea ce urmează vom avea și cealaltă semifinală (Olanda-Argentina), dar, după ce s-a întâmplat la Belo Horizonte, de la această incredibilă demonstrație de forță, într-un gest de fair-play, “portocala mecanica” a lui Van Gaal și “pumele” lui Messi ar trebui să joace doar “inala mică”…

…După acest dezastru, execuție în direct în fața unei Brazilii înnebunite de un nou titlu și devastate de dezastrul de la Belo Horizonte, Selecao n-ar mai trebui să iasă luni bune din casă. Rușinea e prea mare, dezastrul inimaginabil. Luptele de stradă care au prefațat acest Mondo-Samba continuă violent după acest Cutremur de 7-1, transmit agențiile de presă. Reapariția paiațelor lui Scolari într-un nou meci, fie și pntru locul 3, ar spori riscul unor drame sociale incomensurabile!

… Germania a scris cea mai spectaculoasă pagină din istoria Cupei Mondiale! Ca încă un semn că Fotbalul s-a născur în Europa, acolo unde s-au pregătit, la mari echipe de club, și 18 jucători din actualul lot brazilian, care au mimat sportul-rege, la acest Mondo XX, nu doar în noaptea albă a Braziliei desfigurate!

…Am vrut de la bun început și cred că vom avea întâia Finală-europeană la un Mondil disputat în America (de Sud și de Nord). Germania lui Low ar urma să-și treacă al 4-lea titlu în cont! Dacă Olanda nu va câștiga lupta cu destinul, potrivnic de atâtea ori în ultimul duel,. Cât despere Argentina, doar o minune o poate salva de umilința Braziliei din această noapte a Fotbalului European! Noapte, nopți de priiveghi pentru aroganții brazilieni, înecați într-o mediocritate, mai corect umilință istorică!
…Viva Europa!

,De ce „Diavolii roșii” n-au ajuns Sfinți, iar „Lalelele” înfrumusețează semifinalele…

iulie 6, 2014 Comments off

…Belgia -sau “Diavolii roșii” cum i se mai spune echipei- a venit la acest Mondo-Samba cu mari ambiții, alimentate de un marș triumfal în preliminariile europene, într-o grupă tare cu Serbia și Croația. A urmat, apoi, sprintul din Grupa H a Mondialului brazilian, cu victorii în toate cele trei dispute (2-1 cu Algeria; 1-0 cu Rusia; 1-0 în ultimul joc, în fața Coreei de Sud) și, în special, superba evoluție din “optimile” cu SUA (2-1, după prelungirile de 120 de minute). Ca multă lume bună să creadă că tânăra și plina de nestemate trupă a lui fostului atacant, antrenorul de azi Vilmots va da „lovitura”. Chiar în “sfertul” cu Argentina! Numai că “Diavolii roșii” n-au putut deveni Sfinți, încât să urce în premieră în careul de ași al fotbalului mondial, deși Argentina n-a impresionat până acum în mod deosebit…

…Belgia avea de depășit un complex al tradiției în fața “pumelor” conduse, acum, de extraterestrul Messi. Patru dueluri, unul singur câștigat, la Mondialul din ‘82, cu 1-0! În rest, trei eșecuri în fața sud-americanilor, unul cu 0-2 (două goluri Maradona!) la Mundialul mexican din vara lui ‘86, câștigat de argentinieni. Astăzi, la Brasil, pe stadionul cu nume de Legendă (Garrincha), Belgia se afla în fața revanșei cu Destinul. Numai că n-a mai fost echipa din cele patru meciuri ale acestui turneu final…

…Timorată, cu subconștientul greu de gloria adversarului, de mirosul semifinalelor care ar fi fost istorice pentru Belgia. O altitudine prea mare pentru tânăra reprezentativă din Benelux! Atât de mare, încât “11”-le lui Wilmots a intrat în teren cu frâna de mână trasă și, parcă, legată la ochi. Când și-a dat seama că a început meciul vieții, era 1-0 pentru “pume”: Angel di Maria (omul care a tranșat și meciul din “optimi”, cu Elveția!) a centrat, mingea a fost deviată involuntar de apărătorul european cu nr. 5 (Vertonghen, de la Tottenham), a ajuns la Higuain, nemarcat la 15 metri, un cross cu sete al lui Gonzalo de la Napoli, spre stâlpul porții din dreapta goalkeeperului, și… 1-0! Era minutul 8! Ieri, Germania marca singurul gol în bătălia cu francezii în min.13!…

…A fost ultimul gol și al primei dispute din ultima zi a “sferturilor”. Pentru că nici argentinienii nu s-au mai omorât cu firea, nici Messi nu s-a aflat într-o zi deosebită, iar “motorul” băieților din Buenos Aires, Angel din Maria, s-a autoaccidentat, în min. 33, și a părăsit arena. De cealaltă parte, belgienii n-aveau busolă, timonierul lor, Hazard, a făcut figurație, iar șuturile tot întârziau. Până la urmă, raportul șuturilor pe poartă a fost de numai 7-4, în contul sud-americanilor, care au avut și posesia balonului de partea lor: 51%-49% !

…Echipa lui Sabella a calculat perfect poziția belgienilor în spațiul de joc și a aruncat năvod abil de pase și pressing la mijloc, anulând în fașă contraatacurile ucigătoare ale unei echipe care expediase până astăzi cele mai multe șuturi spre buturile adverse. Așa că, într-un meci neașteptat de slab, lent, în care favoriții au mai avut două ocazii bune (Angel di Maria-min.28 Messi-min. 39), “diavolii roșii” s-au agitat ca într-un cazan cu smoală, de unde au scos capul, anemic, o dată, în min. 36, la ”bomba” lui DeBruyne (de la Bayern Minchen), întâiul șut pe poarta sud-americană, parat de Romero, portarul din Principatul european, de la Monaco, și apoi în min. 42, când “englezul” Minallas (Everton) a trimis un “cap” la o palmă de buturi. Și a mai fost “transversala” ștearsă de Higuain, în min. 55, ca o rază de soare într-un joc cenușiu. Mult așteptatul ultim sfert de oră, în care begienii și-au sufocat adversarii la acest Mondial XX, n-a fost decât un zbucium ceva mai accelerat al europenilor, dar fără o “minte limpede” și șuturi la țintă, cu energica rezervă Lukaku greșit jucat ca vârf, el nedând în minge, fiind gata-gata să-i ajute argentinanul Garray (de la Benfica) la doi pași de a înscrie al 6-lea gol al turneului final!

…Pe contraatac, în min. 94, Messi a fost blocat incredibil, în 14 metri, de “coșmarul” lui din campionatul spaniol, portarul Courtois, de la Atletico Madrid, pe care nu l-a învins în ultimele lor șase dueluri. Important este, însă, că remarcabilul Courtois a fost îngenungheat de “pume”, rămase, acolo, sus, între “Sfinții” fotbalului mondial, careul de ași care se va bate pentru podium. Unde n-au putut urca “Diavolii roșii”, oricât de tineri și de talentați sunt ei…

… Pentru ultimele meciuri, au rămas în cursă nume grele (în ordinea câștigării vizei pentru semifinale), anticipate de mai toată lumea: Germania, Brazilia, Argentina și… La ora când vreau să postez acest material, este pauză în ultimul “sfert”, la Salvador, și e un scor-“bombă”: Olanda-Costa Rica 0-0!!!!!! „Olandezii zburători” au luat cu asalt careu costarican, s-a jucat la o singură poartă, dar între buturile echipei-surpriză se află un Superman, Navas (de la Lervante), absolut uluitor în 5 (cinci) situații când s-a trezit singur în fața artileriei grele a baravilor. Și, culmea, în min. 33, Van Persie a salvat echipa lui de un gol, ceea ce ar fi avut efectul unei bombe atomice. Mai sunt, însă, 45 de minute…

… A patra semifinalistă, aflată, la 2 noaptea sau duminică spre dansul zorilor, ora Bucureștiului, este Olanda! Așteptată la Festin de la începutul turneului și, în special, după acel incredibil 5-1 (!!!!!) cu Spania. Numai că, în ultimul meci din sferturi, „Portocala mecanică” s-a chinuit ca niciodată până acum, cu Destinul și cu revelația acestei ediții a Mondialului, uluitoarea reprezentativă Costa Rica! Olanda, cu un antrenor de antologie, s-a calificat, abia la panalty-uri, după 120 de minute de joc, după un incredibil 0-0, într-meci de infarct și de extaz!

…La seria loviturilor de departajare, Olanda s-a impus cu 4-3 (au transformat: van Persie, Robben, Sneijder, și Kuyt, pentru costaricani au punctat Borges, Gonzales și Bolanos, ratând, în schimb, Ruiz și Umana). Putem spune că „loteria penaltyurilor” a fost câștigată de marele antrenor olandez Louis van Gaal, cel care, în ultimele secunde din minutul 120, l-a scos din poartă pe titularul Cillessen (care a respins miraculos, în min. 116, unicul șut pe poartă al outsiderilor!) și l-a înlocuit cu Tim Krul (Newcastle), care nu a jucat un minut la acest Mondial, dar avea să apere două penaltyuri de departajare, calificând Naționala dintre lalele în semifinala cu Argentina, de miercuri 9 iulie, la Sao Paulo. Luois van Gaal (63 de ani) a mutat pe tabela Destinului, decisiv, ca un șahist ultraversat. Părea o statuie pe bancă, sub trecerea timpului ce ardea. O statuie care a gândit, însă, genial cel mai greu (pentru el) „Final de partidă”, cum sună superba piesă, din teatrul absurdului, a lui Beckett!… Acum, merită să i se ridice Statuie în Olanda, după acest meci al absurdului! Înainte să preia pe Manchester United…

…Meciul acesta -ultimul din sferturi- a fost absolut halucinant, cu un asediu permanent al olandezilor, însă cu un portar, Navas, senzațional, el făcând pur și simplu minuni, s-a mai opus și bara de TREI ori în calea europenilor, și un car de ghinion pentru batavi, ca, pe rarele contraatacuri, costaricanii să solicite de două ori penalty, la incursiunile lui Campbell (min.50) și Urena (min. 116).

…Olanda s-a calificat pe merit, însă Costa Rica a scris o pagină memorabilă la această ediție. Frumoasa echipă, antrenată de columbianul Pinto, a învins două campioane mondiale (Uruguay și Italia, în grupe), a trimis acasă și o a treia (0-0, cu Anglia) și o fostă campioană europeană, Grecia, pe care a eliminat-o în „optimi”, la penalty-uri, cu 5-3, după 1-1, în cele 120 de minute de joc! Costa Rica, cântecul de viață al celor mici la Mondo-Samba…

…Marți și miercuri, la Belo Horizonte și Sao Paulo, semifinalele: Brazilia-Germania și Olanda-Argentina. Duelul dintre America de Sud și Europa se află în echilibru perfect! Deocamdată…

UNDE-I BRAZILIA, Regina copilăriei mele?!

iulie 5, 2014 Comments off

…Prima zi de “sferturi”, primele decepții. Sigur, odată ce Mondo-Samba a ajuns în faza eliminatorie, toată lumea din teren se gândește numai la tabelă, ignorând spectacolul. Așa și acum, Germania și Brazilia s-au calificat, la un gol diferență, în dauna Franței și Columbiei, însă meciurile au suferit, nu doar de căldură și chiar dacă au diferit între ele. A fost vinerea fundașilor centrali, golurile învingătorilor fiind opera a trei apărători: Hummels (pentru nemți), Thiago Silva și David .Luiz (pentru brazilieni), fapt divers ce spune multe.

…Ultima impresie a acestei Zile-Sărbătoare și pentru mine (4 Iulie), runda din arenele Mondialului XX, pe care o iau cu mine spre somnul dinspre zori, este una amară: nemții au jucat modest, francezii submediocru, în timp ce brazilienii, după un prim sfert de oră ca plecați din pușcă, și-au etalat condiția unei trupe terne, cea mai slabă Selecao de șase decenii de când am deschis ochii pe fotbal. Iar încântătorii columbieni din grupe și “optimi” au crezut prea târziu că pot da “lovitura” în fața unei echipe împinse de toți factorii în culise…

…Echipa de astăzi a lui Scolari înseamnă o deziluzie în comparație cu Falnica Brazilie de altădată, mai bine zis din ultima jumătate de veac-spectacol, dominată de campioana Fotbalului-Artă, Pentacampeon, generațiile de la Pele la Romario care au fascinat miliarde de oameni de pe Mapamond, îndrăgostite de magia balonului rotund. Îl și aud pe Scolari, replicând ziariștilor nemulțumiți de jocul brazilienilor, ca ultimul derbedeu al fotbalului: „Dacă nu vă place, duceți-vă dracului!”…

…Selecționata braziliană de astăzi a terminat, la Fortaleza, meciul în corzi, cu mingi trimise în plopii fără soț dinspre Ocean, care s-a pretat la circării ieftine, care a protestat și a faultat cât Germania și Franța împreună. Sigur, a fost ajutată în startul ei lansat de patima unui popor întreg care vrea al șaselea titlu mondial, dar și de brigada spaniolă, cu Velasco purtând fluierul sfințit de Blatter-bla-bla-bla. Nu de alta, dar, la un moment dat, am avut impresia că mă aflu la Scornicești, pe vremuri, când gazdele își luau adversarii cu fulgi cu tot, fără ca fluierașii și Acarii Păuni să schițeze vreo atitudine. Marcelo, Hulk, Malcon, Thiago Silva trebuiau “îngălbeniți”, ba chiar “înroșiți”. Cele două cartonașe galbene arătate gazdelor, numai două, la egalitate cu ale columbienilor. Numai că raportul faulturilor brazilienilor dictate cu greu a fost 30-22! Uns cu alifiile samsarilor de elită, don Velasco a dictat columbienilor un penalty, pe final de meci, în min. 78, la 2-0 pentru țara organizatoare! James Rodriguez a transformat sec, s-a distanțat în top-ul golgeterilor, cu 6 reușite, s-a făcut 2-1 pentru ai casei (care au deschis scorul, în min. 7, prin Thiago Silva, gol cu pulpa piciorului; a marcat și celălalt fundaș central, David Luiz-min. 69, cu un șut uluitor, de la 30 de metri, din lovitura liberă acordată la un fault al lui Rodriguez, sub cel puțin zece din cele comise de brazilieni, însă nesancționate!). Și finalul a devenit un chin pentru cariocas, la fel ca și în meciul din “optimi” cu alt rival sud-american, Chile, trimisă acasă de bara salvatoare de două ori pentru brazilieni (în ultimul minut al prelungirilor și la penalty-uri!)…

…Dacă mai notăm că frumoasa trupă a lui Pekerman (antrenor argentinian) a marcat, la 0-1, un gol, în min. 67, dar tușierul a văzut ceea ce destui n-au reușit nici pe reluări: nu a marcat, din meleul creat, jucătorul aflat inițial în ofsaid, ci altul, venit din spate! Vă dați seama ce ar fi însemnat validarea egalității în acel minut, când Brazilia nu mai avea combustibil, iar Neymar, deloc întâmplător, sărea coarda și răcnea nervos la arbitri (n-a fost singurul!). Noroc cu lovitura liberă acordată peste UN minut, cu un fluier de găzdar sadea, care a făcut 2-0 (repet, gol de senzație!). În fond, Selecao a fost ajutată pe față de un neica-nimeni japonez la meciul de debut, cu ambițioșii croați (penalty inventat la 1-1!), ajutată și în noaptea aceasta (ora Bucureștiului) de un “expert”. Dincolo de revolta față de acest sprijin pe care Regina fotbalului mondial nu l-a primit niciodată în trecut, rămâne concluzia amară: Regele este gol!

…Brazilia de astăzi, chiar dacă va câștiga al șaselea titlu mondial (pentru care trag, se vede, toată echipa lui Blatter și guvernul țării gazdă, acuzat de fraude de miliarde!), Selecao, este imaginea schimonosită dintr-o oglindă care poartă efigiile lui Pele, Djalma Santos, Garrincha, Rivelinho, Tostao, Romario, Ronaldo etc., etc.

…O vorbă în plus despre frumoasa națională a Columbiei, prezentă pentru a cincea oară la un turneu final. La două dintre ele, World Cup ‘94 și Coupe du Monde ‘98, a învins-o Naționala română. Astăzi, când Los Cafeteros s-au calificat în premieră în “sferturi”, ne-ar fi învins la pas. Ei și-au refăcut înțelept Naționala, noi am rămas cu minunatele amintiri ale “Generației de aur”. Dar, generațiile se schimbă, după cum se vede. Columbia, Belgia, Olanda au venit cu Echipe întinerite, de reală perspectivă. La polul opus, Grecia, Spania, Italia, Brazilia… Cât despre noi, tot cu televizorul, care în continuare aiurește poporul…

…Deschiderea “:sferturilor”, la Rio, pe celebrul “Maracana”, a oferit un fotbal destul de chinuit, în care “pantzerele” n-au avuit emoții cu adevărat decât la ultima fază, când francezul Benzema și-a adus aminte că joacă la Mondial. Era nedrept ca “guguștiucii galici” (despre clasicii “cocoși” nu poate fi vorba, exceptând “piticul atomic” Valbuena!), dar ar fi fost o lecție pentru nemți, care, după golul rapid al fundașului central Mats Hummels, din min. 13, au jucat mai mult să treacă timpul. Pe final, axați numai pe contraatac, stimulați și de gafele de județ ale francezilor și de blocajul psihic al antrenorului Deschamps (care a schimbat ceva în atacul impotent cu doar 5 minute înainte de final!?), garnitura lui Low putea câștiga cu 2-0 sau 3-0, scor ce ar fi fost mai aproape de adevăr. Mă întreb, însă, cum s-ar fi scris istoria acestui 1-0 (1-0), dacă, în min. 62, arbitrul argentinian Nestor Pitana (zice-se și actor de telenovele, nu demult!) l-ar fi eliminat absolut logic pe Schweinsteiger, care a intrat ca un tanc în micuțul Valbuena (cel mai bun francez!)? Dați-mi voie să afirm că acest Mondial, atât de lăudat pentru furtuna de surprize, de goluri, de fotbal ofensiv (uităm această primă zi a “sferturilor”!), a etalat și cele mai multe și mai mari greșeli de arbitraj! Peștele de la cap se impute, parcă așa zice o veche vorbă românească…

…Sâmbăta Mondială va începe la Brasilia (ora 19, ora României), cu un neașteptat duel sud-amercian-european, Argentina-Belgia. Dacă “diavolii roșii” vor repeta excelentul meci cu yankeii, atunci îi văd în semifinale. Dacă… În celălalt “sfert”, la Salvador (de la ora 23), Olanda-Costa Rica, meci în care numai europenii au de pierdut…

LA MULȚI ANI, AMERICA! Plâng pentru tine, America, plâng de tine, România…

iulie 4, 2014 Comments off

…Este 4 Iulie! Ziua Americii! Happy Birthday, America! La Mulți Ani, scumpa mea America!…
…La București, când scriu cu litere crescute-n suflet, zorile se chinuie în întuneric, sub rafalele de ploaie ce bat geamurile. Timpul se apropie de ora 3, în noapte udă… Acum 28 de ani, pe 4 Iulie 1986, exact la ora asta, m-am trezit și n-am mai putut să dorm. Era tot într-o vineri, eram tot o Emoție. Peste câteva ceasuri urma să plec, ca turist, de unul singur, la un control medical, în Italia, lângă Florența. Porneam în marea aventură a Vieții, cu Dacia mea (nr. 4-B-167), și hotel și restaurant, și nu m-am mai oprit decât în…New York!

…După cinci luni și jumătate de teroare și speranță pentrecute în Italia, două săptămâni în Lagărul de la Latina (20 de săptămâni în Pensiunea „Claudia” din Roma), unde mă culcam, cu ciocanul sub pernă, într-o baracă fără uși, cu geamurile înlocuite de foi din plastic. Ploaua și atunci, la Latina, între zgomot de sticle sparte și țipete de femei îngrozite de câțiva albanezi violenți care n-aveau mamă, n-aveau tată, când le cădea cu tronc o femeie, o brățară sau un ceas mai acătării purtate de „profughi”. Două săptămâni la Latina, timp în care mi s-au întins atâtea curse… Într-o zi, m-am trezit că am un cumnat în Italia, ceea ce nu putea fi adevărat, ce bine ar fi fost. Generos, invizibilul cumnat ar fi cerut conducerii Lagărului să fiu mutat din baraca tuturor cerșetorilor de libertate la unul dintre hotelurile de pe malul mării!?! Acolo, unde puteam fi făcut dispărut pe vecie în valurile mării…

…N-a ținut cursa cu inventatul cumnat, că, la două zile, m-am trezit în așa-zisa cameră a grajdului cu un trimis al Bucureștiului. El venea din Lugoj, era un oarecare, muncitor, chipurile,  tip scund, îl chema Adorjan, dar românii din Lagăr, unși cu toate poveștile vieții, l-au mirosit imediat și m-au chemat la ei. Eu le povesteam despre Gicu Dobrin, Rică Răducanu, Hagi și Steaua, cu care fusesem la Sevilla, în acel istoric 7 mai ’86 (și n-am rămas, atunci, cum au circulat legende!), ei mă apărau de toate relele. Eram idolul lor, se mândreau cu mine și mă fereau de atâtea chinuri. „Nea Mircea, ăsta e omul Securității! Ferește-te, câteva ore, de el, că după miezul nopții, îl lichidăm, cârtiță nenorocită ce e!”, m-au pus ei în temă… I-am rugat, aproape că am plâns cerându-le să nu facă o asemenea ticăloșie, că nu mal plecăm din Lagăr, nu-l mai văd eu pe Ducu al meu pentru viitorul căruia am renunțat la glorie, la cariera din gazetărie și teatru, în Infernul uitării de la Capua ni se vor îngropa anii și oasele… M-au trimis la culcare, promițându-mi că va fi o noapte liniștită… Pe la 10, în întuneric, am auzit, afară, vocea baritonală a lui Calu, băiatul din Satu Mare care se ducea, la o săptămână, ascuns în podul vagoanelor de tren, să se plimbe două zile prin Suedia și se întorcea: „Bă, vierme de balegă, tu vii de la Ambasadă, crezi că n-am aflat!”… Cred că i-au dat câteva scatoalce lui Adorjan, atât, bine că n-a fost o noapte însângerată…

…Băiatul din Lugoj a intrat agitat în spațiul cu patru paturi, fără geamuri la ferestre, cu tavanul din carton ce se ondulse ca valurile mării de atâta ploaie, cu un placaj ce scârția în locul ușii. M-am făcut că dorm. A venit în vârful picioarelor cu chipul lui hidos deasupra mea, m-a studiat și s-a întors spre un pat, să se întindă. „Vrei să-mi spui ceva?!”, l-am fulgerat din spate, în timp ce mâna-mi prinsese ciocanul de sub pernă… „Domnul Mircea, cum puteți rezista în jungla asta?! Eu nu pot trăi aici! Aici nu-i pentru oameni! Dumneavoastră sunteți cineva!… Haideți să plecăm de aici!”, a sunat monologul lui, tremurând în întuneric… Am tăcut câteva clipe, creierii îmi sfârâiau, inima alerga ca într-o cursă de sprint… „Nu mai pot da înapoi, Adorjane!”… Iarăși tăcere grea ca lespedea cimitirului… „Se poate, vă garantez eu! Și nu veți avea niciun necaz”, și-a argumentat el prezența în cămăruța mea cu vedere spre… Statuia Libertății!…”Eu am cerut azil politic, Adorjane!”, au fost ultimele mele cuvinte către el. A fugit în noapte. Nu știu unde… Gândesc și astăzi că, fără să fi fost un cunoscut comentator sportiv, mai mult ca sigur eram omorât în Lagărul din Latina…

…Acum 28 de ani, la ora asta, așteptam să cobor pe trotuarul din fața blocului din Bucureștiul natal, la Polivalentă, și să îndes ultimele bagaje în Dacia 1300. Printre care pliantul și textul piesei „Aventura unei femei cuminți”, care se jucase la Teatrul Bacovia, de 287 de ori, dar s-a interzis în turneul de la Naționalul bucureștean, în 10 mai 1983, și s-au anulat cele două spectacole pentru care s-au vândut toate biletele, iar eu și directorul teatrului moldav ne-am pomenit chemați la ordine! Făcuți cu ouă și oțet, imaturi politic, eu numit japiță, pui de năpârcă, înjurat, pentru că „Tovarășa a fost mereu o femeie cuminte, nenorocitule!”… Pliantul acela era argumentul meu pentru cererea de Libertate depusă în Lagărul din Latina. Nimeni, absolut nimeni, nici soția, nici tata, nici sora n-au știut că vreau să ajung cu Dacia mea până-n America!…

…Și am ajuns, în 19 decembrie 1986! După ce am vândut, plângând, hotelul-restaurant pe patru roți, la Roma, cu o mie de dolari, și am mai făcut o altă mie, spălând pizzerii, vase, curățând grădini, cărând mobilă, acoperind, cu geamuri, la trei metri înălțime, o seră… Am cumpărat de o mie de dolari două clasoare cu timbre, cărți cu mai toate orașele italiene, un Anuar Il Calcio, câteva atenții pentru rudele mele necunoscute, care urmau să mă aștepte… Am mai rămas cu o mie de dolari, ca să nu spună cineva că am trecut Atlanticul cu mâna goală. Am aterizat la New York, în noapte, cu inima plină, visând să-i văd cât mai repede lângă mine pe Ducu și Cornelia. Capul îmi bubuia de planuri, ajunsesem la Pământul Făgăduinței, gata să fac un ziar în limba română, un teatru, o echipă românească de fotbal! La Latina și la New York, am înțeles că sunt un „Condamnat la Libertate”, cum tot anunț de câțiva ani că se va numi cartea mea de amintiri pe care o amân și iar amân să o scriu, dar, care, în această noapte tăiată de 4 Iulie 2014, când aștern rânduri pentru blog, o simt fixată în minte și în suflet… La masa de scris, MMI-ului, trebuie să scoți cartea asta în 2014!…

…4 Iulie 2014! La Mulți Ani, scumpa mea America! M-ai făcut om, întărindu-mă nebănuit moral, învățându-mă să muncesc pe brânci, să-mi sară capacele, ziua cocoșat pe volanul taxiului, cu moartea în spate, de la 10 dimineața până la prânz trudind la o masă, în subsolul minunatei mele verișoare mele Tory (Dumnezeu să o odihnească în pace!), la scoaterea de unul singur a primului ziar românesc de sport din afara României, „Lumea Sporturilor”, devenit după mai 1989, „Lumea Noastră-Lumea Sporturilor”, trecând, dincolo de sport, la cultură și politică, din moment ce adia a vânt de Libertate dincolo de Cortina de Fier! Am avut și pistolul la tâmplă, am fost și bătut de m-am trezit o grămadă de carne, oase rupte și sânge, taximetria mi-a ros trei vertrebe (nu le-am înlocuit nici astăzi, exista un risc, după operația cu implantarea unei tije, să pierd piciorul drept!), dar i-am avut pasageri pe Anthony Quinn, Greta Garbo și fata lui Fidel Castro, viața de driver am prins-o în cartea vieții mele „Taximetrist de noapte la New York”…

…Mulțumesc mult, America, mi-ai pus flăcăul cel mare, Ducu, pe o pistă spre Fericire, iar mie mi-ai permis să-mi iau Diploma de onoare la cea mai mare Universitate a Vieții-inegalabilul Babilon New York! Mi-ai dat o fabuloasă experiență de viață și un moral fără de care, după cele două operații de cancer și atâtea trădări (inclusiv de la așa-ziși „bisericoși”, farisei, slugi la câțiva lei și plăceri trecătoare!), n-aș mai fi fost astăzi decât o amintire…

…Pe 4 Iulie 1986, la București, într-o noapte cu soare, visam să descopăr America. Pe 4 Iulie 2014, la București, mi-e sufletul greu de trădările trăite, în țara natală, de visele îngropate prematur de atâția bișnițari de cuvinte și sentimente… Am scris, acum 15 ani, o piesă de teatru, „New York-București, reîntoarcerea niciunde” (nu s-a jucat, deși regretatul om de teatru Mircea Ghițulescu a considerat-o „Cea mai bună piesă din dramaturegia exilului românesc din 1990 încoace!”), am una așternută, primăvara ce abia a trecut, pe coală de lacrimă, tradusă în bulgară, „America de-acasă”. M-am reîntors, naiv, gândind, irecuperabil, cu sufletul, pentru o miză mai mare decât scrisul, Viața!

…La Mulți Ani, USA! Today și totdeauna… Happy Birthday, America!… Respect America pe Viață, iubesc România până la moarte…

…Plâng, acum, când scriu, de dor de tine America, țara care m-a ajutat să descopăr fațetelor Libertății, ale Demnității, astăzi, casa lui Ducu, a Corneliei, Karinei  și a fermecătoarei Genevieve, nepoțica mea care, pe 13 iulie, în ziua finalei Mondialului XX, va împlini 9 luni…
…Plâng de tine, de chinurile și lipsa ta de perspectivă clară, de minciuna și hoția care te sugrumă, draga mea România, unde venisem să fac America de-acasă!

P.S. 4 Iulie 1994! La ora aceasta (ora New York-ului, 4:30 AM) mă aflu într-un avion ce merge de la Los Angeles spre Zgârie Nori. Cu 13 ore în urmă, în 3 iulie 1944, la Pasadena, Naționala de fotbal a Româniai scria în filigran cea mai frumoasă pagină din istoria ei: 3-2 (2-1), cu Argentina, prin golurile lui Ilie Dumitrescu (2) și Hagi! La vreo două ore de la finele meciului, am mers, la Arcadia, unde erau cazați „tricolorii”, cu marele regizor de teatru Florin Fătulescu, ambii beți de fericire, ca toți românii,de acasă și din USA, Canada și Europa, să pornim Fiesta noastră românească, să ne bucurăm chiuind de această victorie colosală,de cel mai frumos meci la World Cup ’94, să petrecem cum o făcusem și după acel răsunător 3-1 (2-1), în fața Columbiei. După vreo două ceasuri de extaz, Florin m-a repezit la aeroportul din L.A., să prind Ziua Americii în avion!
…4 Iulie, mon amour!

“Diavolii roșii” și Yankeii au făcut din fotbal o Simfonie a Vieții

iulie 2, 2014 4 comentarii

…S-au terminat “optimile”, în plină noapte bucureșteană, cu un meci parcă de pe altă planetă: Belgia-SUA 2-1, în prelungiri, după 0-0, la capătul clasicelor 90 de minute! Un duel nebun, nebun, cu cele mai multe ocazii din acest turneu final, cu un ritm sufocant, la finale celor 120 de minute de luptă epuizantă, cu un portar american (Tim Howard) absolut fantastic, de parcă urmăream un film de la Hollywood cu Superman, având nu mai puțin de 16 parade salvatoare (record în istoria Cupei Mondiale!?!), cu incredibile (astăzi!) scene de fair-play, în care antrenorii Wilmots (54 de ani) și Klinsmann (49 de ani) discutau îmbrățișați, prietenește, în min. 80, la 0-0, când tensiunea stăpânea arena din Salvador, cu un jucător american ajutând un adversar să se ridice, în preajma careului asediat de “diavolii roșii”, ca, în replică, un belgian să-și ceară scuze pentru o minge șutată în fața lui Jones, cu cei doi coaches înlocuind inspirat, când timpul ardea, trimițându-i pe Lukaku și, respectiv, junele Green, cu incredibila renaștere americană, la 0-2, lipsind atât de puțin să se ajungă la penalty-urile departajării!…

…Un asemenea meci, de calificare, nu pare din lumea fotbalului actual!… Cel cu durități, ritm scăzut, golănii, răutate, joc tern, de uzură, la mica ciupeală, cu puține faze de poartă! Nu, în noaptea aceasta, Belgia și SUA au fost magnifice, înnobilând Fotbalul, chiar în Țara Fotbalului-Spectacol, într-o Simfonie, ca o nemuritoare Odă a Bucuriei, raritate în lumea sportului de astăzi în care ochiul-dracului, banul, a sacrificat principii, norme, sensul uman al întrecerii din arenă!

…Belgia merge mai departe, meritat, pentru că a dominat jocul și a avut un car de ocazii (raportul șuturilor: 38-14, dintre care 27-9 pe spațiul porții; cornere: 19-4!!!), în timpul clasic și în prelungiri, până a făcut 2-0. Golurile au fost opera lui DeBruyne-min.93, la faza creată de abia introdusul Lukaku, “tancul” de 21 de ani de la Everton (unde e coechipier cu uluitorul Tim Howard!), cel care a făcut ravagii în defensiva americană, punctând și el în min. 105! În acel minut, cu un sfert de oră înaintea acordului final, la acel scor, 2-0, liniștitor pentru cei mai mulți, imposibil pentru majoritatea tele-spectatorilor și oamenilor de fotbal, zarurile păreau aruncate. Yankeii ar fi trebuit să fie la pământ, numai că băieții din Țara Unchiului Sam au renăscut, absolut miraculos, inegalabilul spirit american și totul a devenit un scenariu SF, poveste adevărată! Reprezentativa antrenată de Klinsmann și-a revenit, de parcă ar fi fost alimentată cu apa vieții sau cu jăratecul din basmele copilăriei, meciul a luat foc, yankeii au marcat, în min. 107, prin Julian Green (19 ani, de la Bayern!), ca peste două minute Jones să rateze la “mustață” o halucinantă egalare! În noaptea aceasta n-a fost un meci de fotbal, a fost o minunată Poveste despre Viață, la cel mai frumos Mondial, care nu voiam să se mai termine. Un story despre Frumosul uman!

…Superba echipă a ”Diavolilor roșii” merge în “sferturi”, însă naționala SUA este și ea câștigătoarea Premiului neacordat (ce păcat!) “Cel mai frumos meci”!… În “sferturi”, atât de tânăra și valoroasa reprezentativă a Belgiei, ultima echipă europeană calificată (după Olanda, Franța și Germania), va duela, sâmbătă, tot la Salvador, cu Argentina, calificată și ea după prelungiri.

…“Pumele” lui Messi erau, însă, gata-gata să se sinucidă între Cantoanele unei Elveții fermecătoare prin tinerețea ei și noul star Shaqiri. Argentinienii au dominat, dar n-au strălucit, ba, după golul lui Di Maria, în min. 108 (la pasa excelentă a lui Messi-unica lui fază de maestru, ieri!), au avut noroc cât Oceanul Atlantic, în min. 119, penultimul, când BARA s-a opus loteriei penalty-urilor, la șutul lui Dzemaili! Deși eliminată, aplauze și speranțe în trupa atât de tânără și talentată din Țara Cantoanelor, antrenată de un expert în materie, germanul Ottmar Hitzfeld (care, după meci, și-a anunțat retragerea de la Naționala helvetă!).

…Și au rămas doar opt visători la Coroana Lumii, care se vor înfrunta astfel: Franța-Germania, Brazilia-Columbia (vineri 4 iulie, orele 19, respectiv 23, ora Bucureștiului); Argentina-Belgia, Olanda-Costa Rica (sâmbătă 5 iulie, orele 19 și 23). Altfel spus, 4 echipe europene, 3 sud-americane și marea surpriză, Costa Rica, din America Centrală! Pe cine mizați?!…
…Eu visez întâia victorie finală Europeană la un Mondial disputat în America (de Sud și de Nord). Visez, după această partidă de Legendă…