Acasă > Lumea Sporturilor > J.O. Ziua 11. “Aurul” Cătălinei Ponor și blestemul ultimei secunde!

J.O. Ziua 11. “Aurul” Cătălinei Ponor și blestemul ultimei secunde!

august 7, 2012

…Marți 7 august. A 11-a Zi de medalii. Nu cred, nici acum, la vreo patru ore după ce s-a tras cortina în Templul gimnasticii, că n-a fost o zi de aur pentru noi. Am participat la ultimele două aparate (bârnă și la sol) în concursul feminin, cu trei speranțe, mezina Larisa Iordache și două Regine din istoria olimpice Olimpiadei. Văd și acum triumful, vis destrămat dureros, la sol, unde aurul a avut străluciri românești la ultimele două ediții: Cătălina Ponor-Atena 2004; Sandra Izbașa -Beijing 2008. Trei sportive în concurs, la două aparate și numai o singură medalie, Argint pentru Cătălina Ponor, la sol!

…Cătălina a avut un exercițiu excelent la sol, ca o revanșă pentru retragerea medaliei de bronz după câteva minute, în urma contestației depusă pentru americanca Alexandra Raisman de antrenorul ei…  românul Mihai Breștean, azi în stafful yankeilor! Contestație pentru că arbitrii n-au luat în calcul modificarea notei de plecare a Alexandrei Raisman. Contestație acceptată, ceea ce a făcut ca americanca să fie la egalitate cu sportiva noastră Cătălina Ponor. Ajunși în acest moment, arbitrii au făcut departajarea după nota pentru execuție, care a avantajat-o pe reprezentanta SUA! Nedrept, aș spune, descalificant pentru arbitrii care n-au văzut că nota de plecare era schimbată! Cred că lucrul cel mai corect era un bronz pentru ambele minunate gimnaste: Cătălina Ponor și Alexandra Raisman…

…”Bronzul” acesta, retras de arbitrii, a însemnat pentru Cătălina Ponor, cea care urma să câștige Arginul la sol, o medalie de…Aur. Aur moral pe care nu-l pot cuceri și purta decât sportivii de Legendă. Iar Cătălina Ponor este un asemenea mesager al Zeilor printre noi, muritorii avizi de autodepășire. Când a fost întrebată de ziariști cum comentează retragerea medaliei de bronz în urma contestației, Cătălina Ponor a răspuns simplu, sincer: “Nu pot eu comenta acest lucru. Eu trebuia să-mi fac mai bine exercițiul pe bârnă!”. Superbă atitudine!…

…Finala de la bârnă am urmărit-o la radio. Dimineața, în cea mai arzătoare zi din România, am plecat din răcoarea de la Cota 1400 într-un mini-turneu sentimental, trecând pe la Pârâul Rece (ultima vacanță de student), Bran (arhiplin de turiști), Predeluț (unde mi-am văzut cei peste 40 de brăduții sădiți, în urmă cu 6-7, ani sprijinind, acum, falnici, cerul!), Poiana Brașov (unde am făcut atâtea reportaje cu Naționala de fotbal). N-am mai ajuns în timp la București, să-mi iau locul în loja de telespectator fericit, așa încât am prins bătălia de pe “bârnă” pe când eram la Săftica. Mi s-a strâns sufletul când Mihai Junea, gazetar competent și corect, a zis pe post, din sala de concurs de la Londra: “Americanca Raisman a avut un exercițiu curat și n-ar fi exclus să o depășească pe Cătălina Ponor pe treapta a treia a podiumului”… Am chiuit de bucurie, peste câteva clipe, la volan, când Mihai Junea a strigat din tot sufletul, de la fața locului: “Medalie de bronz pentru Cătălina Ponor!”… Ca, după trei-patru minute de extaz, să primesc măciuca în moalele capului: contestația americancei a fost acceptată și bronzul i-a fost retras Cătălinei Ponor! O asemenea dramă am mai trăit noi în gimnastică. La Syndey, când sublimei Andreea Răducan i-a fost retrasă medalia de aur, pentru un blestemat de nurofen…

…Povestea bronzului de la bârna londoneză a făcut din Cătălina Ponor o campioană olimpică a fair-play-ului. Ea a recunoscut că trebuia să-și facă mai bine exercițiul, era conștientă de cele două ezitări și pasul mare de la aterizare, cum au zis specialiștii! Câți dintre cei care au dat cu pietre imediat în arbitrii au avut o asemenea tărie de caracter?!… În acest context, laude și pentru verticalitatea confratelui Mihai Junea…

…După Aurul moral câștigat de extraordinara Cătălina Ponor (triplă campioană olimpică la Atena, dublă la Londra; îi priește, se vede, Europa!) pentru retragerea Bronzului la bârna câștigată de o chinezoaică, a venit Argintul la sol. Unde marea rivală nu i-a fost, cum ne așteptam cei mai mulți, Sandra Izbașa, ci tot americanca Alexandra Raisman, care, la exercițiul ei a primit 15,600. Când zborul măiastru al Cătălinei (cu mai multă grație, mai feminină, mai spectaculoasă!) a fost notat cu doar 15,200, sala a huiduit! Ea vibrase sub fascinația Frumosului!…

…”Solul” l-am prins la televizor. Am crezut până la ultima concurentă că vom avea două medalii la acest aparat. Căci ultima sportivă era Sandra Izbașa, cea care, tot ca închizătoare de concurs, a descoperit aurul la sărituri. Sandra a dansat încântător pe covorul fermecat, frumoasă și grațioasă, numai că a venit ultima secundă, și visul s-a convertit subit în coșmar, minunata Sandra și-a lovit genunchii de covorul suferințelor, tălpile i-au tremurat, ca pescărușii uciși, dincolo de spațiul admis, și totul s-a năruit, și ne-a trimis în lacrimi. Lacrimi de tristețe, de neînțelegere. N-a înțeles ce s-a întâmplat nici Octavian Belu, a cărui voce o aud și acum: “N-ai mai avut energie?”. Și răspunsul Sandrei, transfigurată de înfrângere, de cădere din loja de aur pe ultimul loc al finalei: “Nu știu!”… Știu că, tot la Londra, a mai existat pentru noi o ultimă secundă cumplită, nefericită, inexplicabilă, pentru judokana Andreea Chițu, care ne-a depărtat de un aur ca și pus în vitrină. Există, se vede, un blestem al ultimei secunde, în fapt o infimă abatere de la concentrarea totală, legea necesară pentru a cuceri piscurile…

…Gimnastica feminină și-a făcut datoria pentru România: o medalie de aur-Sandra Izbașa, la sărituri; una de argint-Cătălina Ponor, la sol; una de bronz-în concursul pe Echipe. Să nu dăm cu pietre în nestematele coroanei gimnasticii noastre, cu 25 de medalii de aur, 21 de argint și 26 de bronz în istoria Olimpiadei!

…Sunt siderat, citind pe internet tot felul de bișnițari ai cuvintelor aruncând titluri șchioape –fără acoperire- doar pentru a fi citiți. După Argintul cu străluciri de aur al Cătălinei Ponor, mă șochează câteva cuvinte aruncate bolnav în pagină cu litere de-o șchioapă: “Scandalos! Nadia a apărat-o pe Cătălina Ponor la bârnă, dar ne șochează după sol!”. Ce spusese Nadia Comăneci, Regina absolută a gimnasticii mondiale? Citez declarația ei, după concursul de bârnă: “Ar fi trebuit să se acorde medalia de bronz ambelor sportive, Cătălina Ponor și Alexandra Raisman!” Absolut correct, nu doar sentimental… Și după concursul de la sol: “Degeaba ne supărăm, per total, americancele au avut evoluții mai bune decât româncele”! Am reținut eleganța Nadiei: “per total”. Pentru că performanțelor americancelor reprezintă un argument indubitabil: titlul olimpic la echipe; medalie de aur la individual compus-Gabrielle Douglas; medalie de aur la sol-Alexandra Raisman. Lăsam medaliile de argint și bronz… Și, atunci, cum își permit niște neica-nimeni să dea cu mucava în Nadia Comăneci, gimnasta care a uimit lumea-ntreagă?!…

…Mă încearcă un gust amar. Nu știm să ne bucurăm nici la succesele adevărate, într-o țară săracă, înecată în minciună. Unii vor, văd, cu orice preț, scandal (și) la lotul de gimnastică, insinuând tot felul de năzbâtii. Descalificant!

…La București, se topește lumea de arșiță, la 42 de grade Celsius, și de ură! La Londra, plouă. În rafale, pe stadioane, cu medalii în fiecare zi. Cu Argintul Cătălinei Ponor, de astăzi, România a depășit numărul de medalii culese la ultima Olimpiadă: 8! Avem, la această oră (engleză) nouă medalii, dar numai două de aur (4-la Beijing!). Patru de argint (una în China 2008) și două de bronz (3, acum patru ani). Zestre care ne găsește pe locul 21, în clasamentul celor 71 de națiuni care au izbutit medalii. Deocamdată!… În frunte, “sindromul China” a ajuns la 34 de medalii de aur (americanii, numai la 31, sunt pe locul II; pe poziția a III-a, spectaculos, Marea Britanie, cu 22 de victorii!). Zarurile n-au fost încă aruncate. Până duminică 12 august se mai pot întâmpla multe surprize. De nu ne-ar ocoli cele plăcute, că de deziluzii nu ducem lipsă…

Comentariile sunt închise.