Arhivă

Arhivă pentru iunie, 2011

Că e fotbal, că e teatru sau politică, tot un circ se cheamă!

iunie 22, 2011 1 comentariu

…Chiar dacă căldurile n-au sărit (încă!) de 32 de grade Celsius, la București, la umbră, mulți umblă, vorbesc și, mai ales, iau decizii de parcă ar fi leșinați, ca să nu zic beți. În fotbal, în dramaturgie, în politică, dar, unde, în România de azi, nu-i boala haosului devastator?…

…În fotbal, Timișoara, leagăn al sportului-rege din România, e batjocorită de mai-marii FRF și LPF. Sigur că se plătesc polițe grele pentru „lecțiile” mereu moralistului Iancu, sigur că legea trebuie respectată. Dar totul se cere făcut clar, la lumina zilei, fără șovăieli, polițe și piruete de oameni debusolați de incompetență sau de răutate.

…Luni 20 iunie, dimineața, spre exemplu, Timișoara (vicecampioana țării!) și Bistrița (care nu retrogradase!) erau în Divizia B, F.C. Bihor, care promovase, după clasamentul seriei a II-a, rămăsese tot în eșalonul secund. La prânz, însă, prima „bombiță”! Comitetul Executiv al FRF, stârnit, zice-se, de Mitică Dragomir, a decis să supună la vot soarta celor trei echipe. Și, cu 9 voturi pentru, 2 abțineri și 2 contra (M.Stan-Oțelul și D.Costin-Sindicat), s-a decis că Timișoara, Bistrița și Oradea vor juca pe prima scenă! Numai că, nici n-a apucat guralivul Iancu să amenințe pe toată lumea potrivnică lui, că a și început circul, mai ales că prin jur se afla și un emisar venit de la UEFA. Bossul federal, Mircea Sandu, alias Nașul, a ieșit din sală înaintea votării (diplomat, nu glumă!). Ceea ce i-a permis să considere nul votul Executivului său, care nu ar fi avut dreptul la o asemenea manevră. Întrebarea e de ce șeful FRF a lăsat 13 oameni să voteze, dacă știa că n-au niciun drept?… Cum, necum, s-a ajuns la mâna TAS-ului, unicul în stare să realizeze ce nu reușiseră Nașul și camarila. Oricum, Poli Timișoara nu va juca în Liga Campionilor!… Și cum juriștii Tribunalului Sportiv de la Lausanne intră într-o vacanță de vreo două luni, e de așteptat să aflăm dacă Timișoara, Bistrița și Oradea vor juca pe prima scenă pe la finele lui august, când Liga I își va fi disputat… 5 etape! Iar ca TAS, pas, impas, să nu însemne decât de 25 de cenți speranță, Nașul a anunțat, miercuri 22 iunie, că se va da un baraj între Săgeata Năvodari (locul 3 în seria I a diviziei secunde) și Voința Sibiu (locul 4 în seria a II-a) pentru, ocuparea ultimului loc în Liga I. Unde nu vor mai fi Poli, Gloria și F.C. Bihor (Dacia Mioveni în locul orădenilor!), dar va rămâne Sportul studențesc, ultima clasată, prima retrogradată din ediția trecutp, care nu și-a îndeplinit nici barajul!?!… În 1973, Sportul studențesc și U Cluj au terminat campionatul de 16 echipe pe ultimele două locuri, dar nu au retrogradat, pentru că Nicu Ceaușescu, suporterul nr. 1 al echipei din Regie a decretat mărirea peste noapte a Diviziei A de la 16 echipe la 18!… Acum, s-ar fi putut reveni la formula mai bună cu 16 echipe, dar federalii și lepefiștii au uitat că au promis de mai multe ori așa ceva. Care să fie misterul?… Cum de se invocă principiile licențierii, când Săgeata Năvodari a fost înștiințată la mijlocul cursei (nu la început, cum se cuvenea!) că nu are drept de promovare, ca, acum, să fie trimisă la barajul pentru promovare?! Unde e haos, nu poți găsi logică, etică și bun simț elementar, aceasta este singura concluzie…

***

…Circ și la Uniunea Scriitorilor din România (USR). Pentru al doilea an consecutiv, nu s-a acordat Premiul Uniunii pentru dramaturgie!?! Nu mă interesează că unii leagă acest „record” mondial de neagrearea genului de către președintele USR, criticul literar Nicolae Manolescu. Mă doare că, alături de unii directori de teatru și regizori apare, acum, și USR pe post de gropar al dramaturgiei autohtone. Știu că dramaturgia se scrie foarte greu și se citește și mai greu. Mai bine zis dramaturgia română nu prea se citește, nici măcar de regizori, directori de teatru și… juriile chemate să răsplătească eforturile unor literați. Dincolo de lipsa de respect față de confrați, marea dramă este că la USR nu s-a aflat că nu există o literatură națională serioasă fără dramaturgie. Iar dramaturgie română există! O spun cu argumente. Am citit peste 200 de piese în ultimul an, există un evantai de concursuri de dramaturgie (UNITER, Timișoara, Rm.Vâlcea, festCo, Giurgiu, Galați), ba Uniunea Scriitorilor finanțează și un Club al Dramaturgilor, unde se susțin 10 spectacole-lectură în fiecare an. Și, atunci, de ce este marginalizată dramaturgia autohtonă? Din comoditate, răutate și ignoranță, ce să ne mai ascundem după cireș…

***

…Triplu salt mortal și în circul politicii românești. „Piratul din Caraibe”, scuzați, din Cotroceni, vrea să mute țara din 41 de județe, plus Bucureștiul cu Ilfovul lipit, în numai opt regiuni, capitalele urmând să fie la Iași, Cluj, Timișoara, Ploiești, Craiova, Constanța, Sibiu sau Brașov și București. Vrea vrânceanul, să zicem, să rezolve o problemă serioasă la centru, apoi se duce el până la Constanța, nu vara, la mare, ci iarna pe viscol greu… Vrea un giurgiuvean să afle dreptatea, ia drumul Ploieștiului ș.a.m.d. Comanduirea susține că e o manevră pentru economii, Opoziția vede susbstrat politic legat de viitoarele alegeri. Cert este că acest triplu salt mortal (se află și UDMR-ul în reprezentație, cu pretenții aberante), fără plasă de siguranță, anunță vremuri grele pentru milioanele de defavorizați ai sorții…

…Și dacă Puterea vorbește despre viitoare posibile economii (circa 100.000 de milioane euro) prin regionalizare, presa scrie că datoria externă a României a depășit… 93 (nouăzecișitrei) de miliarde euro!?!… Grecia e în haos mortal, la doi pași de noi. Doamne ferește!…

„Generația de aur” de la Guadalajara ’70 și figuranții de la Sao Paulo 2011…

iunie 8, 2011 1 comentariu

…10 iunie ’70. Miez de noapte bucureșteană. Ne ține treji un meci superb de pe „Jalisco”, plin ochi. Ultimul duel în grupă, din „groapa cu lei” de la Guadalajara, în Mundialul mexican. Falnica Brazilia, cu Pele la apogeu, față în față cu o mână de necunoscuți români, care chinuiseră Anglia (0-1), învinseseră Cehoslovacia (2-1), dar care și-au cumpărat singuri, din bazar, tricourile pentru jocul vieții lor. După vreo douăzeci de minute, brazilienii conduc cu 2-0, Pele și Jairzinho marcând în numai trei minute (18’ și 21’), făcându-ne muți în fața televizoarelor alb-negru. Lupta pare încheiată, se anunță un scor-fluviu, numai că anonimii renasc din talentul lor neștiut, nebănuit de granzii fotbalului de la Gala aztecă. Și „Corsarul roib”, metafora lui Fănuș Neagu pentru minunatul Dumitrache, cel care îi amețise printr-o triplă fentă pe englezii Cooper și Moore (campioni mondiali en-titre la ora meciului!), dată în reluare de 26 de ori de televiziunea mexicană (!), Florică al nostru hipnotizează cu magia lui și cuplul Brito-Fontana. E 2-1, în minutul 34. Meciul acesta oarecare devine brusc spectacol. Puștiul Liță Dumitru (la doar al 6-lea joc lui în Națională) îl agasează prin marcaj imposibil pe Regele Pele, „Mopsul” slalomează uluitor pentru tribune, Dembo și Mircea Lucescu fac raliuri elegante pe flancuri, Capellino din Giulești, Sandu Neagu, rămâne ghimpe în reduta cariocas, iar, între buturi, Rică vrea să-l convingă pe nea Angelo că trebuia să-i dea o șansă mai devreme decât ultimele 62 de minute de la acest Mundial. Fascinată, dar și speriată de incredibila replică română, trupa lui Mario Zagalo se ambalează, forțează, nu vrea să riște. Și Pele arată cine este bossul, în 66’, când duce scorul la 3-1. „Tricolorii” din Est nu cedează, dimpotrivă, au replica lor demnă, elegantă, de fotbaliști autentici. Jocul e fermecător, „Jalisco” freamătă de bucurie, înscrie Dembo, în ’83, e 3-2, e Fiestă în tribune. Brazilia încasează incredibil două goluri, prima și ultima oară în acest Mundial mexican, câștigat de ea, după acel zdrobitor 4-1 cu Italia, în finală! Ce meci, ăsta cu noi! Cum să-l uiți?! Cum să nu știu pe de rost, după 41 de ani, acea formație de vis, întâia „Generație de aur” din fotbalul românesc, cum nobil a numit-o Hagi?! Deci…

Stere Adamache (28’ Rică Răducanu)- Lajos Sătmăreanu, Culai Lupescu, Cornel Dinu, Mihai Mocanu- Liță Dumitru, Radu Nunweiller-Sandu Neagu, Emerich Dembrovschi, Florea Dumitrache (71’ Gigi Tătaru), Mircea Lucescu. Antrenor: Angelo Niculescu.
…Câțiva dintre ei au plecat în Rai: Adamache, Mocanu, Neagu, Dumitrache, Tătaru II. Cu ei și Prințul Dobrin, care ar fi vrut să joace măcar în meciul cu Brazilia, marea durere a vieții lui. Nu ca băieții ăștia plini de fițe și de milioane, cu Mutu în capul listei…

***

…După 41 de ani fără 3 zile. 7 iunie 2011. În Brazilia. La Sao Paulo, acolo unde, în 17 aprilie ’74, România pierdea, cu 0-2 (goluri: Leivinha-9’, Edu-20’), amicalul cu celebra echipă a lui Mario Zagalo, în fața a 80.000 de oameni. Acum, Stadionul Pacaembu, 40.000 de spectatori. La București, e 8 iunie, zorile se leapădă de întuneric. E 4 dimineața. Meciul de retragere a lui Ronaldo, unul dintre sutele de alchimiști ai fotbalului mondial născuți de Copacabana și favelele Braziliei. România este onorată cu invitarea la un asemenea meci de gală la care se uită întreaga Planetă. Locul nostru nu-i, însă, la banchete, se vede, ci în iarmarocuri. Trimitem o echipă încropită, cu jucători de duzină aduși din vacanță, nici pe departe o Națională! Fără antrenor principal, fără conducători. Jalnică desconsiderare a Evenimentului, a Braziliei, a noastră –suporteri și oameni de fotbal-, a „Generației de aur” de la Guadalajara, a României… Nu mă interesează cine poartă vina, Mircea Sandu (un președinte incapabil să evite haosul!), Răzvan Lucescu (omul care ceruse acest meci!), nerușinații Mutu, Săpunaru, Raț, chefliul Tamaș… FRF s-a autodesconsiderat, făcându-ne de râs, aceasta-i singura certitudine dureroasă. Ba, ca să ne arate cât de neînsemnați suntem, cei de la televiziunea braziliană care a transmis partida l-au pus pe Răzvan Lucescu pe banca selecționatei anonime!

…Pentru eventuale comparații, între Guadalajara ’70 și amicalul din dimineața de 8 iunie, formația trimisă de eterna manta pentru vreme rea, Ștefan Iovan, eternul secund, ca Rada la Rapid: Tătărușanu-Râpă, Papp, Gardoș, Latovlevici-Torje, Bourceanu, G.Mureșan, Sânmărtean-Marica, Surdu. No comment!

…Logic ca brazilienii (departe de a prezenta una dintre cele mai bune echipe din istoria lor de Legendă! Dimpotrivă, o formație huiduită în final!?!) să zburde, fără să se întrebuințeze, să ne ascundă minute în șir „obiectul muncii”, să rateze într-o veselie, să aibe două-trei viteze în plus în orice fază, să facă cubism și impresionism pe gazonul ce n-a amintit de furtuna din ajun, să trăiască amicalul acesta cu bucuria de a juca și respectul față de Ronaldo (introdus doar ultimele 15 minute ale primei reprize, timp în care a ratat trei șanse ale ultimului său gol pentru Pentacampeon, Tătărușanu având meritele sale mari la două dintre ele), prețuind arta fotbalului și fascinația spectatorilor. Că la pauză n-a fost (ca și în final!) decât 1-0 pentru Regii fotbalului mondial (gol Fred-22’, după a câta fază de șah-mat, oare, pentru defensiva noastră creată de Nerymar?!), nu prea interesa. Gazdele au avut și un penalty (nedat de arbitrul brazilian, în 4’, la „ciocanele” puse în careu de Bourceanu), s-au distrat când și cum au vrut cu absenții noștri speciali de la Sao Paulo, salutând din mers tot ce-au întâlnit în cale, pe flancuri și în careu, doar-doar or trezi adversarul, să aibe cu cine discuta, ca să bucure publicul. În zadar! Exceptând bara lui G.Mureșan, „ghiuleaua” de la 35 m., din 25’, „roșii” păreau că dorm la București, visând la victoria normală (și la 3-0!) cu Bosnia, supraestimată caraghios de unii. Era, însă, nefericitul somn românesc (noapte bună, Mutu, Săpunaru, Raț, Tamaș! Chiar așa, cum ați dormit, că nu pot crede că ați stat în fața televizorului la ora aceea criminală în afara night-cluburilor?!). Culmea este că, în pauză, un comentator dâmbovițean grăbit, dacă nu adormit, a slobozit „ai noștri au făcut o impresie bună” (Sic!)…

…La pauză, figurantul Surdu a rămas la cabine, gândind, probabil, la „farmecul vieții” din Giulești, înlocuindu-l Tănase; după vreo 10 minute a apărut și Alexe (în locul lui Sânmărtean), apoi și Giurgiu (în 65’, pe postul lui Bourceanu), dar nu s-a schimbat nimic. Brazilienii și-au continuat divertismentul, în viteza a II-a, acum, un pic plictisiți de lipsa de replică a adversarului, Nilmar a mai ratat o dată, și încă o dată, după ce fundașii noștri, în permanentă stare de panică, au fost înșirați ca boabele de fasole. Cum Papp l-a pus la pământ pe Tătărușanu, Pantelimon s-a putut bucura și el că a jucat (ultimele 23 de minute) împotriva Braziliei, ca și Zicu, schimbul de ștafetă, din ultimele 13 minute, pentru „căpitanul” Marica (figurație scuzată de accidentarea din ajun) și Alexa (înlocuitorul din 80’, al lui Gabi Mureșan, singurul luptător român, alături de Tătărușanu).

…Scăpând cu doar 0-1 (Uraaaaaaaaaaaaaaa!), mă tem că federalii noștri și câțiva gonaci de serviciu vor considera rezultatul acesta o mare victorie pentru viitortul fotbalului românesc aflat în corzi! Ce dacă n-am existat, fiind umiliți non-stop, că nu ne-am văzut decât la bara lui G.Mureșan și șutul lui Torje (87’)?! O să auzim vechea placă, siguir, că dacă nu era fusul orar, drumul de 18 ore cu avionul, bla-bla-bla, îi făceram praf, pilaf, ca pe bosniaci, cum să uiți acel 3-0, „victorie fabuloasă” (Sic!) de vineri noapte din Giulești… Avem potențial, domnilor, vorba comentatorului trezit prea devreme. Potențial de figuranți, în birouri și pe teren, unde neseriozitatea este cuvântul de ordine!

…Acum 41 de ani, la Guadalajara, am prezentat o primă „Generație de aur”! Guadalajara, Guadalajara, aud trupele de mariachis încântate de geniul lui Dumitrache… E atât de departe Guadalajara…

*O primă formă a acestui material a apărut pe blogul Sportvox.ro

Tudor Vianu aclamat la Chișinău!

iunie 5, 2011 Comments off

…Nu știu dacă remarcabilul om de cultură Tudor Vianu, nume de rezonanță europeană, a fost vreodată la Chișinău. Am văzut, însă, marțea trecută, în capitala Republicii Moldova, teatrul care, de vreo trei luni, îi poartă numele aclamat pur și simplu la finele spectacolului cu piesa „Tangoul de Adio”, de basarabeanul Val Butnaru, în regia valorosului Emil Gaju și interpretarea minunată a actorilor giurgiuveni Vasile Toma și Giulia Ionescu. Teatrul din orașul natal al lui Tudor Vianu, din briza Dunării albastre, a închis „cum laudae” Festivalul dramaturgiei basarabene, pe malul Bâcului, la Chișinău. Un veritabil eveniment teatral, cu 16 piese scrise de 11 autori basarabeni, cu 12 teatre prezente în concurs, 8 din Republica Moldova, 4 din România (Botoșani, Cluj, Giurgiu și Iași). Multe spectacole de mare ținută artistică, oferite de 12 regizori (un singur român, Alexandru Arion, din Cluj!), stiluri diferite, limbaj scenic divers, clasic și modern, interpretări notabile. Gazdele au dezvoltat fațetele teatrului-protest, politic, chiar expresionist, amintind de acel cutremurător tablou „Strigătul”, al lui Edward Munch. S-au impus câteva spectacole de mare curaj și profunzime politică („Țara asta a uitat de noi…”, „Made in Moldova”, „Cu bunelul, ce facem?”, „Eu cu cine votez?”, toate în regia extraordinarului om de teatru Sandu Grecu, la „Satiricus Ion Luca Caragiale”). Dar și comedia de calitate s-a remarcat, în special prin remarcabilul spectacol „Ultimul Suțțo”, de Dumitru Crudu, în regia excelentului Alexandru Vasilachi, adus în Festival de Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani. Și stilul metaforic și-a trăit clipe de extaz, impresionând amintitul „Tangoul de Adio”, dar și „Fotografii cu clovni invizibili” (tot de Val Butnaru), prezentat de trupa clujeană, „Pomul vieții”, de Dumitru Matchovschi, în regia lui Alexandru Cozub, la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, ca și „În container”, de Constantin Cheianu (prezent cu patru piese în concurs, urmat de Val Butnaru, cu trei texte!), o montare modernă de ținută, prezentată de regizorul basarabean Radu Ghilaș, cu frumoasa echipă a Ateneului Tătărași din Iași. Fascinant spectacolul „Cobora un cățeluș din cer”, de Iulian Filip, în regia Gabrielei Lungu, prezentat de Teatrul de copii „Guguță”, mișcătoare și producția de la „Casa Actorului” Unitem, „Mitică-i omul nostru”, de Mihaela Perciun, autoarea unei piese dure despre rătăcirea tinerilor de astăzi (și) din Basarabia.

…Timp de șapte zile, Juriul a notat fiecare spectacol, pornind de la text, fără a putea omite aportul decisiv al regizorilor și actorilor. Pentru acordarea singurului Premiu, s-a folosit evaluarea secretă, cu note de la 1-l0 puse fiecărui spectacol de cei cinci „juriști”. Finalul avea să fie unul absolut spectaculos, ca întregul Festival, cu…doi câștigători! Căci „Ultimul Suțțo” (prezentat de Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani) și „Tangoul de Adio” (oferit de Teatrul „Tudor Vianu” Giurgiu) au totalizat același număr de puncte: 48,5! Pe locul secund-„Made in Moldova” (42 de puncte), pe treapta de bronz-„În container”-41 de puncte (ambele texte semnate de Constantin Cheianu, marele învins). Imediat sub podium, „Fotografii cu clovni invizibili” (40,5 puncte) și „Mitică-i omul nostru” (38 de puncte).

…Dincolo de toate, Festivalul internațional al dramaturgiei basarabene, organizat de Teatrul „Satiricus Ion Luca Caragiale” Chișinău, și ajuns la ediția a II-a, reprezintă o onorantă provocare pentru toate teatrele de pe ambele maluri ale Prutului! Și, în special, pentru cele românești, care ignoră din plin dramaturgia autohtonă!

3-0, cu Bosnia, dar boss e Belarus!

iunie 4, 2011 Comments off

…3-0 este rezultatul revanșei fotbaliștilor noștri, de aseară, în fața Bosniei (și a noastră!) pentru umilitoarea înfrângere de la Zenica. Cvas este o băutură răcoritoare basarabeană, făcută din pâine neagră de secară. Acest 3-0 (Marica-două goluri, Mutu-primul) ne-a mai răcorit, într-un început de vară apăsătoare, de la licențieri neacordate la scandaluri neterminate. Un 3-0 ce nu trebuie să ne arunce, însă, pe culmile unei bucurii exagerate. În Giulești, cu un public minunat în spate (de s-ar fi disputat aici și meciul acela cu Albania, 1-1 de la Piatra Neamț!), s-a jucat pe sens unic și scorul de 3-0 este mic. Mărturii supreme: bara lui Sânmărtean, cele două ratări uriașe ale lui Torje, alte două ale lui Marica, una Mutu, penalty-ul (greșit acordat!) irosit de superficialul Săpunaru, în ultimele secunde de prelungiri. Numai că automat ne întrebăm împotriva a fost realizat acest 3-0 mic? În fața unei echipe mediocre, așa cum o știm de când s-a născut. Bazată pe ambiție, câinoșenie, dar departe, departe de marele fotbal. Pe noi, însă, nu ne interesează Bosnia, care nu este nici pe departe boss-ul grupei. Ne preocupă naționala României. A jucat frumos, cu determinarea care i-a lipsit până acum. Să nu ne îmbătăm, însă, cu cvas, trupa de aseară este departe de ceea ce a însemnat Naționala noastră cândva, chiar și în calificările pentru Euro 2000, când a învins Olanda, la Constanța.

…Aseară, în Giulești, totul a curs spre amintirea acelui istoric 5-1 cu Germania! A fost, efectiv, una dintre acele partide în care îți iese totul, inclusiv ratările incredibile ale adversarului în fața unei defensive române fragile. De aceea, împotriva corului lăudătorilor fără margini renăscut după victoria de aseară, mă încumet să spun că există un mare pericol în acest mic 3-0. Metaforele și noțiunile „excelent”, „extraordinar”, „formidabil”, „seară de vis”, „renaștere”, „un nou început” care au curs în valuri până hăt spre zori… Toți specialiștii care, până la ora meciului nu mai credeau nici în iluzii, ne văd calificați, uitând că Belarus a furat Franței 4 (patru) puncte din 6 (cu egalul, 1-1, de azi noapte, de la Minsk!) și se află pe poziția a doua, cea a barajului… Cei care îl mitraliau la foc continuu pe Răzvan Lucescu au făcut brusc o piruetă de 180 de grade și îi cer acum Juniorului să rămână la Națională… În tot acest delir, ca să nu zic cameleonism, un singur om (spre cinstea lui!) nu s-a îmbătat cu acea răcoritoare din pâine neagră de secară: Răzvan Luceacu, selecționerul care nu se cară! El pleacă, azi, cu naționala, în turneul de amicale din America de Sud, nu înainte să afirme, în toiul unei bucurii tipic dâmbovițene: „Trebuie să plece mulți, ca să se schimbe sistemul”. Cine să schimbe, însă, sistemul acesta în care un 3-0 cu modesta Bosnia devine paravanul ideal pentru tot putregaiul fotbalului românesc? Inutil să amintesc că jenantul 0-0, de ieri, de la Tg. Mureș, al reprezentativei de tineret, cu submediocra selecționată a Kazakhstanului, în primul meci din preliminariile europene, a trecut ca și neobservat…

…Acolo, sus, ca și prin unele cotloane de pe margine, multe din cupele cu șampanie s-au umplut cu cvas!

*O variantă a acestui material a apărut pe blogul Sportvox.ro