Acasă > "Jurnal" pe sărite > „Bâtele” lui Iancu și lecția de fotbal de la Milano!

„Bâtele” lui Iancu și lecția de fotbal de la Milano!

aprilie 3, 2011

…Derby-ul de pe Bega, de sâmbătă seară, s-a încheiat alb. Oricum, un 0-0 nedrept. Steaua a jucat mai bine, a avut cel puțin trei ocazii de victorie, însă Nicoliță, Maicon (un fâs!) și Surdu au ratat incredibil, iar goalkeeperul gazdelor, Pantelimon, a apărat ca un portar de Națională serioasă… Timișoara a avut un penalty nedat, când Iliev a intrat la Curtean, în centrul careului, ca în campionatul bulgar, însă arbitrul Balaj a ațipit o clipă. Cârțu a demonstrat că nu-i șofer de „autobază”, ci fostul atacant-artist al Craiovei-Maxima, jucând cu patru oameni în linie de asalt. Norocul, însă, l-a ocolit în această seară…

…Cu remiza de la Timișoara, Steaua s-a depărtat, practic, de titlul la care încă gândește utopic Gigi Becali, pentru că 11 puncte distanță de lider înseamnă, oricum am socoti, unsprezece puncte, adică o realitate total potrivnică. „Poli” a visat toată noaptea dinaintea meciului că va îmbrăca „tricoul galben” de la gălățenii învinși (și) la Brașov (0-1), dar a jucat ca un lider de second hand. Încoronarea se amână, visul continuă, totuși, căci timișorenii s-au apropiat la un punct de Oțelul cam îndoit de scăderea cotelor apelor Dunării…

…Derby-ul a oferit un fotbal crâncen, cu o stea mult mai determinată, cu gazdele cam copleșite (în teren) de miza jocului și titularii absenți, un meci cu câteva intrări de „țapinari”, netaxate cu se cuvenea de fluieraș („cotul” aplicat de Ricardo lui Alexa însemna în orice campionat din lume eliminare, dacă centralul și tușierii nu dormeau plătiți în post!). Firesc ca patronul echipei de pe Bega, bucureșteanul Marian Iancu, să fie nemulțumit după acest egal, doar visase și el să vorbească presei din tronul liderului. Numai că, la prima intervenție la GSP, a redus toată discuția (sau gălăgia!) la arbitraj, iar una dintre afirmații avea nevoie de bulina pusă în colțul micului ecran: „Nu ne rămâne decât să luăm bâtele și să le dăm în cap, să le scoatem ochii.”!?! Bâtele, care ar fi fost în mintea domnului Iancu pentru Balaj și arbitrii, vin ca un bomerang la prima interogație gravă a bass-ului bănățenilor: „Ce fotbal jucăm noi în România?!”. Chiar așa, domnule Iancu, am ajuns la un fotbal de junglă, de trib, cu bâte și ochi scoși la un joc, nu la un război?! Afirmația dv. mi-a amintit brusc de abominabila Mineriadă din iunie 1990, când, în Piața Universității din București, studenții erau bătuți bestial cu bâtele din epoca de piatră! De la un conducător de club, mai ales de echipă care se bate pentru titlu, de la un om al anului 2011 aveam alte pretenții…

…După duelul alb de pe Bega, am comutat pe un derby adevărat: Milan-Inter Milano (3-0), cu un „diavol” dezlănțuit, „dubla” lui Pato și Chivu al nostru eliminat, în min. 54, la 0-1. O clipă mi-am închipuit că în fața Milanului sau Interului se află Oțelul Galați, Poli Timișoara sau F.C. Vaslui, una dintre cele trei echipe care, cred, va câștiga titlul românesc. Și m-am convins imediat că oricare ar cuceri titlul, vom avea o campioană departe de fotbalul adevărat. Cel jucat serios, nu vorbit zilnic la mișto. Un fotbal fără injurii, bâte, scandaluri infinite, cu gentlemeni în fotoliul de conducători, unde dialogul și rațiunea tronează. Nu bâtele!…

*O variantă a acestui material a apărut pe blogul Sportvox.ro

Comentariile sunt închise.