Acasă > "Jurnal" pe sărite > Românie minunată, cine să te mai înțeleagă?!

Românie minunată, cine să te mai înțeleagă?!

octombrie 10, 2010

…Pe zi ce trece (tot mai greu), înțeleg (tot mai ușor) că România este de neînțeles. Nu ea, țara… Știți, doar, sintagma ajunsă axiomă: „Ce țară minunată, păcat de cei care o locuiesc”!…

…Sâmbătă seara, Naționala noastră de fotbal și-a mai dat un brânci spre abisul din care nu pare să o mai poată scăpa cineva. Echipa-experiment a junelui Lucescu a cedat cu 0-2 (0-0), la Paris, în preliminariile lui Euro 2012, de unde, mai mult ca sigur, vom lipsi. Și de aici… „Echipa de zgomote”, de la FRF șI LPF, a și găsit „țapul ispățitor” pentru (și) acest eșec: arbitrul! Căci francezii au deschis scorul dintr-o fază pornită dintr-un ofsaid „la mustață” și nicidecum „uriaș” cum s-a vrut patriot un comentator ProTV. Ca să încheiem capitolul arbitraj: la 0-0, „cocoșul galic” ar fi reclamat just un penalty nedat și neeliminarea lui Săpunaru, pentru un al doilea cartonaș galben. Să trecem, însă, peste arbitraj, dacă tot ne-am uitat la meci, și să le amintim multora replica lui Caragiale: „Zoe, fii bărbat!”…

…Zoe (sau care ți-o fi numele masculin cel mai întâlnit după acest joc de la Paris!), Răzvănel a dovedit lipsă de maturitate și de data aceasta. Să începi tot cu Florescu (singurul lui șut periculos din repriza secundă nu salvează evoluția mediocră!) și Cociș, să nu vezi după prima jumătate de oră eclipsa evidentă a lui Zicu (omul momentului în campionatul intern!?!), Raț, D.Niculae și Stancu, să te încăpățânezi ținându-l pe Marcica rezervă mai bine de o oră sunt dovezi care alimentează vocile neîncrederii în selecționer!

…Bărbătește, recunoaștem că noua echipă a Franței nu are defensivă. Dar, parcă, noi, cum ne-am prezentat pe flancurile laterale, unde Raț și Săpunaru au amintit de Bulevardele Libertății?! Problema gravă este că în fața unei apărări mediocre, aleșii junelui Lucescu n-au existat în prima repriză (când putea fi ușor 3-0 pentru cei din Hexagon!) și n-au cutezat decât sporadic după pauză. Să vezi că se poate, că reușești și o bară, și să nu insiști este un efect clar al neîncrederii! Sau al valorii limitate…

…Bărbătește, trebuie să recunoaștem că în privința mijlocașilor și atacanților, tinerii lui Blanc au avut trei clase și două viteze în plus peste ai noștri! Fără minunile lui Pantelimon (salvatorul a patru goluri ca și făcute!) și Chivu, fără ghinionul gazdelor (au avut și ei o bară, nu doar noi prin Săpunaru!), scorul putea fi cel de la Belgrad (0-5, pentru cei care au uitat!)…

…2010 s-a încheiat jenant pentru Naționala noastră. Cu numai 2 (două) puncte din 3 (trei) meciuri. Viitorul se anunță gri…

…În loc să vedem marile noastre greșeli, îi tot dăm, românește, cu arbitrajul care ne-a învins! Cu așa mentalitate, mă tem că nu vom bate nici Bosnia și Luxemburg în grupa în care am pornit mizerabil. Cam cum e totul pe la noi…

***

…Dis-de-dimineață, vineri, când am cumpărat „Gazeta sporturilor”, înainte să iau microbuzul de Giurgiu, chioșcarul mi-a înmânat și o cutie de bere „Noroc”. Văzâdu-mi uimirea, bătrânul care vinde tot mai puține ziare a replicat imediat: „Intră în prețul Gazetei!”. Altfel spus, nu doar sportivii, ci întreaga Românie este invitată cu noaptea-n cap să bea. Fie și bere. Gratis. Să fie asta un „Noroc”?!…

***

…Afaceristul (sau mogulul; sau „țeparul”) SOV, insolventul miliardar care a nenorocit câteva sute de mii de români naivi cu escrocheria FNI (a nu se confinda cu FMI!), cel care mai are de dat ceva „mărunțiș” unor ziariști de la Realitatea TV și Telesport (post îngropat, zilele trecute!), Sorin Ovidiu Vântu cu nume și prenume complete, a fost eliberat pentru că (țineți-vă bine!): „Nu a fost arestat mai devreme!”. Așa au comunicat magistrații care au mai făcut scăpat un „rechin”! Întrebare logică într-o țară ilogică: cei care nu l-au arestat pe SOV, când trebuia, sunt liberi?! Nu cumva și premiați cu vile, automobile, kile (de bani, bijuterii etc.)?!…

***

…Luni 4 octombrie, în familia președintelui Băsescu a fost zi de doliu. I-a murit mama, femeie de toată isprava, care locuia într-un apartament modest în Constanța. Fiul, primul bărbat al României, se afla peste munți și țări, la Bruxelles, la Summit-ul Asia-Europa. Unde, la vreo două ore după ce a aflat cumplita veste că și-a pierdut mama, șeful statului român („domnul hă-hă” pentru mulți!) s-a ținut de glume și a hohotit sănătos, făcând-o pe doamna Angela Merkel (cancelarul german) să hohotească molipsitor, cu gura căscată, de putea înghiți și un avion. Pozele publicate de Agenția Reuters au făcut înconjorul lumii și singura întrebare care se pune, acum, este dacă, acolo, sus, mai-marii (trecători!) ai planetei nu au nici mamă, nici tată?!…În România se vede că nu mai au pe nimeni… Interogație absolut umană ce-l ocolește, însă, pe președintele american Barack Obama, care, acum doi ani, în plină cursă pentru Casa Albă, și-a interupt brusc campania electorală, timp de o zi și jumătate. Îi murise bunica și s-a purtat ca un Om. Nu ca un președinte, azi ești, mâine…

***

…Așa-zișii politicieni români joacă ping-pong cu pensiile. Deși s-a dovedit că frumoasa Roberta Anastase a fraudat votarea „aleșilor”, Curtea Constituțională (care se vede că nu are oameni în prag de pensie!) a aprobat un proiect de lege inumană. Acum, a intervenit Cotroceniul care a cerut la loc comanda…

***

…Revin în Hexagon, de unde am plecat în acest „Jurnal pe sărite”. Dar nu pentru fotbal. În țara lui Moliere, spuneam, după ce oamenii lui Sarkozy au decis majorarea vârstei de pensionare de la 60 la 62 de ani, trei milioane de francezi au protestat în marile orașe. La noi, nici sindicatele nu mai luptă pentru supraviețuirea celor sărăciți din zi în zi. Să fie de vină spiritul nostru mioritic, al ciobanului care, gândind că va fi ucis, a început să se lamenteze, în loc să încerce salvarea?!

…Pe plaiuri mioritice, în toamna lui 2010, milioane de pensionari necăjiți, și alte milioane de disponibilizați, și altele de aduși în pragul disperării nu mai înțeleg nimic. Dar, cine mai înțelege ceva în România de astăzi?!

  1. emil moroianu
    octombrie 11, 2010 la 11:10 | #1

    Formidabil material! Jos palaria, Maestre! Altceva nu se mai poate spune!

  2. stere
    octombrie 11, 2010 la 12:32 | #2

    Material de pus in rama. Si de predat la facultatea de jurnalism. Din pacate e pe cat de trist pe atat de adevarat. Felicitari la puterea cub!
    Stere Sunda

  3. octombrie 12, 2010 la 15:59 | #3

    Vă salut Maestre şi mă bucur să vă descopăr în acest spaţiu electronic. V’am adăugat şi eu pe pagina mea electronică, dar, probabil că numele meu nu vă spune nimic, dar îndrăznesc să vă reamintesc că ne’am cunoscut la premiera “D’ale carnavalului”, prin mijlocirea lui George Stanca, prietenul nostru din toate timpurile.

    Din păcate, vă înţeleg tristeţea şi trebuie să îmi cer scuze că îndrăznesc să vorbesc despre cultură în mandatul primarului Iliescu. La Giurgiu, noţiuni cum sunt “cultură”, “artă” şi “teatru” au devenit corpuri străine pentru oficialităţi. “Bravos naţiune, halal să’ţi fie!”

    • octombrie 13, 2010 la 08:59 | #4

      Stimate domnule Radu Popa,

      Vă mulțumesc pentru mesaj și vă doresc numai bine. Nu pot fi, insă, de acord cu dv. când afirmați că Teatrul din Giurgiu nu se bucură de sprijinul oficialităților. Fără sprijinul Consiliului Județean, care finanțează instituția pe care o conduc, astăzi, Teatrul Valah ar fi fost probabil închis în urma viiturii numită iresponsabila, criminală (nu doar pentru cultura română!) Ordonanță 63! Iar fără sprijinul Primăriei, Teatrul Valah nu ar fi putut onora invitația la importantul Festival „Universul teatrului” de la finele acestei luni, din Albania, noi neavând autocar sau microbus.

      Teatrul, ca și întreaga cultură din Giurgiu, are nevoie de sprijinul tuturor, în special acum, în momente foarte grele!

  4. octombrie 13, 2010 la 10:54 | #5

    Stimate Maestre,

    Vă înţeleg punctul de vedere şi vi’l respect. Dar, cu deosebită admiraţie pentru istoria pe care o purtaţi pe umeri, daţi’mi voie să am altă părere: eu nu cad în capcana celor care admiră normalitatea şi o salută ca pe o victorie a cotidianului asupra, lui însuşi! Păi, atunci, v’aş invita să mulţumim şi poştaşului care aduce pensia, şi primarului care semnează facturile pentru reparaţia drumurilor, dar, mai ales, să le mulţumim că vin la serviciu şi ne fac marele favor că îşi fac treaba!

    Stimate Maestre,

    vă preţuiesc mai mult decât bănuiţi ( şi eu am lucrat nopţile ca să’mi plătesc pîine din ziuă şi ştiu bine ce înseamnă asta), dar tocmai pentru ca situaţii precum cele prin care aţi trecut dvs şi cele prin care, îmi permit să spun, mai treceţi să nu continue, eu spun cu toată gura: oficialităţile nu trebuie aplaudate când fac ceea ce au promis să facă atunci cînd ne’au cerut să’i punem în fotoliile catifelate ale puterii! Ei fac TREABA LOR!

    Dar închei aici această expunere, vă înţeleg constrângerile şi vă respect prea mult ca să las impresia că aş construi, cu dvs, o polemică. Numai bine vă doresc!

  5. bogdan ulmu
    octombrie 15, 2010 la 09:42 | #6

    Am fost la Giurgiu şi am văzut cu cîte probleme cvasi-insurmontabile se confruntă azi, un manager de teatru. Îţi trebuie un soi de fanatism greu de înţeles, ca să rezişti!
    Îţi ţinem pumnii, MMI! Respiră adînc şi mergi mai departe!

  6. adrian nour
    octombrie 18, 2010 la 19:25 | #7

    Am ajuns sa nu ne mai intelegem intre noi! De smecheri ce suntem, cu asa zisii politicieni in capul mesei. Cumplite vremuri traieste Romania noastra scumpa!

Comentariile sunt închise.