Arhivă

Arhivă pentru iunie, 2010

Mondialul African. Blatter-bla-bla-bla

iunie 29, 2010 2 comentarii

…Câteva zile m-am lăsat purtat de curentul celor dispuşi să vadă „la vie en rose”, mai ales că nu mă atrage absolut cu nimic scandalul. Am vrut să cred că Mister (mare de tot misterul!) care conduce şi trage toate sforile la FIFA, desigur Blatter-bla-bla-bla, a nimerit-o, în sfârşit, cu fluieraşii şi Acarii Păuni. Ce se întâmplase numai la ultimele două Mondiale, cel asiatic şi cel german, cu cohorta arbitrilor de decor şi erorile (ororile!) lor scandaloase, întrecuse imaginaţia, divagaţia, raţia de suportabilitate. Am crezut că măcar acest atât de important subiect l-a rezolvat sforarul-şef (ca să nu mă acuzaţi de rea-credinţă, vă sugerez să citiţi cartea-document „FIFA”, a englezului Andrew Jennings!). Am închis un ochi la golul slovacilor înscris în poarta Noii Zeelande dintr-un ofsaid cât Africa de mare… Am trecut şi peste golul regulamentar (al victoriei refuzate!) neacordat yankeilor în ultimele secvenţe din disputa cu slovenii… Cu greu m-am abţinut să nu explodez la ploaia de intrări criminale nesancţionate. Sau la cartonaşe, galbene, ba şi roşii, acordate după un regulament neştiut. Că, nu-i aşa, ce fotbal se joacă prin Seychelles, El Salvador sau Guatemala, ca să nu-mi ascund mirarea şi faţă de doi (nu unul!) arbitrii din Noua Zeelandă, mare forţă în rugby, nu în fotbal!?!Am zâmbit amar la miopia francezului Lannoy (nu-i de la noi, ci din Hexagon!), la cele două henţuri comise de Fabiano, lăsat să marcheze, că la casele mari se iartă şi din-astea… Dar ce-a fost duminică, a întrecut imaginaţia, încât vin şi scriu hotărât că arbitrii din Liga noastră pot da lecţii la Academia fluierului şi fanionului!

…Furt ca în codru, execuţie în direct, în şocul Germania-Anglia, jaf mai agravant decât cel petrecut în acelaşi duel istoric, acum 44 de ani, la World Cup 66, când nu exista tehnica modernă căreia să-i poată scăpa vreun milimetru, secundă, secvenţă sau reluare. Albionul a fost prădat de uruguayeni (centralul Larrionda şi „stegarul” Espinosa) ca în western-urile copilăriei, mai-mai decât şi în „jaful secolului”, cel din trenul englez. Şi, cum nu ajungea „Jaful african”, peste nici trei ceasuri, furaţi şi mexicanii, la primul gol argentinian. Ofsaid de se vedea şi de pe Coloseum-ul din Roma. Numai că italienii Rosetti (centraş) şi Ayroldi (din triajul de la Civittavecchia) n-au vrut să-l vadă, ca să demonstreze lumii perfect (ca şi Lannoy) că nu doar naţionala Italiei e în groapă, ci şi arbitrajul din Peninsulă (concluzie valabilă,deci, şi pentru francezi). Drama este că eroarea care a deschis scorul pentru Maradona putea fi corectată, ea văzându-se, mai clar ca apa plată Bucovina, pe ecranul uriaş din stadion! „Macaronarii” s-au făcut, însă, că plouă, chiar dacă lumea-treagă era scandalizată de a lor rea-credinţă. Dacă ar fi apărat Adevărul, i-ar fi halit mister Blatter-bla-bla-bla. Privigeliaţii boss-ului FIFA nu au voie să interpreteze decât melodiile casei. Regulamentul nu există în afara directivelor lui Blatter-bla-bla-bla!! Tocmai de aceea ştabul FIFA plusează „criteriul geografic” şi în cazul arbitrilor şi al ţărilor care pot aduce voturi. Mulţi aşa-zişi arbitri, elemente de decor (propun să vină în costume tradiţionale!), folclorişti, într-un cuvânt paiaţe, păpuşi. Păpuşarii îi manevrează cum vor şi se fac că plouă la ce zice presa. Şi plouă cu gafe uriaşe, cu nedreptăţi strigătoare-n pustiu. Căci, acolo, la capătul Africii, în aceste zile, am descoperit Pustiul Blatter!

…Revolta mea este cu atât mai mare cu cât samsarul îmbrăcat la trei ace, Blatter-bla-bla-bla, se opune categoric corectării greşelilor (umane, vreau să cred!) ale arbitrilor prin consultarea imaginii video. „Am dezumaniza fotbalul prin folosirea tehnologiei video!”, a strigat blatistul-şef ca muşcat de viperă (era să spun de vuvuzele!) la aslatul jucătorilor furaţi, al presei. Geambaşul uită că în rugby se foloseşte de câţiva ani buni „proba video”. Ceea ce nu dezumanizează pe nimeni. Dimpotrivă, se apără Adevărul, ceea ce mi se pare un demers fundamental pentru Măria Sa Omul! Şi, uite aşa, Mafia din fotbal, cu Bla-bla-bla-urile lui ne obligă să rememorăm excelenta sintagmă a scriitorului francez (fost campion naţional de atletism) Jean Giraudoux, autorul, printre altele, al celebrei piese „Război cu Troia nu se face”, jucată şi în România: „Rugbyul este un sport de derbedei practicat de gentlemeni, în timp ce fotbalul reprezintă reversul!”. Prea mulţi derbedei conduc fotbalul de astăzi, pretutindeni…

*O variantă a acestui material a fost postată şi pe blogul sportvox.ro

Mondialul African. Capello a dus Anglia la Capelă pentru veșnica pomenire…

iunie 28, 2010 2 comentarii

…Istoria își ia singură revanșa. Și în fotbal. La 3 iulie 1966, pe Wembley, la Londra, Anglia devenea campioana lumii, după prelungiri grele cu Germania, 4-2 (2-2; 1-1), și cu aportul decisiv al arbitrilor. Era 2-2, în minutul 101, când centralul elvețian Dienst și tușierul sovietic Bakhramov au decis gol la șutul lui Hurst, deși nici astăzi nimeni nu poate băga mâna în foc că mingea a depășit în întregime linia porții (pe atunci nu existau minunile tehnicii de astăzi, care oferă și micronii!). Atunci, în 1966, în ultimul minut al prelungirilor, același George Hurst (autorul unei triple) a aruncat zarurile: 4-2!… Și trupa lui Alf Ramsey, cu regretatul Bobby Moore căpitanul team-ului, s-a încoronat (prima și ultima oară!) regina lumii, însă presa internațională a contestat vreme lungă valabilitatea golului desprinderii engleze.

…După 44 de ani. Astăzi, 27 iunie 2010, la capătul lumii. Germania conduce, în minutul 37, cu 2-0 (goluri Klose-min. 21 și Podolski-min. 32), dar fiii Albionului nu cedează și Upson (gafeurul de la primul gol german) punctează cu capul, renăscând speranțele în tabăra sa. Anglia aruncă corsetul lui Capello și joacă așa cum știe ea, încântător, contribuind la cea mai frumoasă repriză a acestui Mondial cu nr. 19. Lampard reușește, în minutul 39, un suberb șut sub transversală, mingea se duce vreo jumătate de metru dincolo de linia de poartă, e Gol, Gol, Gol, numai că arbitrul uruguayan Larrionda și, mai ales, conaționalul său de la tușa cu pricina, un anume Espinosa, au avut orbul găinilor!… În 1966, s-a acordat un gol care n-a fost, în 2010, nu s-a validat un gol care a fost!… Istoria se joacă și ea…

…Sigur, la 2-2, s-ar fi jucat altceva. Altceva au jucat, însă, panzerele lui Joachim Low după pauză. A ordonat nemțește defensiva, atrăgând parșiv trupa lui Capello la iureș total. Incredibil, Capello a uitat să mai fie italian, pornind jocul de la faza defensivă. Eroare fatală, căci nemții au mușcat nemilos pe contraatac, noul diamant Thomas Muller finalizând două dintre raidurile panzerelor: 4-1, scor incredibil, umilință istorică pentru întregul Albion, în lacrimi grele, acum Tânărul, dar inteligentul antrenor german l-a făcut șah-mat pe reputatul coach italian. Capello, fixist, neinspirat la selecție și în gândirea din mers a jocului, arogant, prea plin de el, aproape jurând că va cuceri laurii supremi, a crezut că-i suficient doar numele lui și a îngropat Anglia la acest turneu final: 1-1 cu SUA; 0-0 cu Algeria; 1-0, chinuit, cu Slovenia. Ca, acum, acest neverosimil 1-4 (1-2) cu Germania! Categoric, Capello a dus Anglia la Capelă, pentru veșnica pomenire…

…Domenech, Lippi, Capello, altfel spus Franța-Italia-Anglia. Un „trio” al marilor dezamăgiri la Mondialul African (doi dintre tehnicieni fiind… italieni)! Îi va imita cineva în ultimele două zile ale optimilor, încât să avem un „careu al catastrofalilor”?!

…Meciul care a încheiat duminica, Argentina-Mexic, 3-1 (2-0), a dat peste cap laudele celor care au susținut că arbitrajele de la acest turneu final sunt excepționale! Gafe uriașe, domnilor! Numai astăzi, două: după nevalidarea unui gol clarisim pentru englezi, a venit golul prim al „pumelor” dintr-un ofsaid evident! Oricum, mexicanii, furați în debut de meci, au jucat minunat, în fața unui titan ajutat, și au plecat acasă cu capul sus. Ceea ce nu putem spune despre perfidul, umilitul, astăzi, Albion, care nu știu dacă poate crede în lacrimi…

*O variantă a acestui material a fost postată și pe blogul sportvox.ro

Mondialul African. Dacă Bill Clinton îşi aducea saxofonul…

iunie 27, 2010 Comments off

…Aştept şi eu, ca atâţia alţii, şocul european Germania-Anglia, şi mă tot întreb cum de n-au reuşit yankeii să scape de „complexul african”. Sincer să fiu, când l-am văzut pe Bill Clinton în tribună, jovial, alături de Mick Jagger, am crezut că se va pune de-un concert, care va înnebuni America de pe Coasta de Est până pe cea de West şi în Pacific, până hăt departe, în Hawaii. Numai că fostul lider al Biroului Oval (n-am zis Balonul Oval, religie în Africa de Sud!) nu şi-a adus saxofonul, şi în arenă yankeii n-au mai găsit tonul, decât după prima pauză, aşa că în final, după ce a mai început un meci, al prelungirilor, n-a mai fost, ci Donovan & Dempsey Stones. Cu un moral de stâncă, propriu tuturor yankeilor, băieţii lui Bob Bradley au revenit mereu din pumnul de K.O., şi cu englezii, şi cu slovacii, şi în halucinantele trei minute de prelungiri cu algerienii. Ba, şi-au revenit şi aseară, oferind o repriză secundă de mare forţă. N-au mai avut, însă, bafta din finalul istoric cu „Vulpile Deşertului”, căci Dumnezeu nu te ia în braţe pe vecie, te salvează o dată, de două ori, după care trebuie să mergi pe picioarele tale. Iar când a venit şi „meciul de baraj”, cele două reprize de prelungiri cu ghanezii, am înţeles repede că yankeii mei dragi nu mai au forţă. Fizică!… Ironia sorţii este că socceriştii lui B.B. (Bob Bradley) au fost conseiaţi de ştabi din vestita armie americană, veniţi să umble la psihicul talentaţilor fotbalişti. Vine, însă, o vreme când ne dăm seama că în fotbalul (soccerul!) acesta de super-performanţă, nu se mai răzbate doar cu talent+o calitate, două, oricâtă combustie psihică ar avea cineva. Această ultra-industrie modernă, Fotbalul (Soccerul), cere pregătire totală. Dacă înzestaţii băieţi ai lui BB, inteligenţi, tehnici, excelent armaţi psihic, ar fi avut, aseară, şi o pregătire fizică pe măsură, altul ar fi fost, cred, traseul lor la acest Mondial. Poate că o pregătire, cot la cot, câteva zile, săptămâni, cu trupele militare din Deşert va prezenta la Mondialul brazilian, din 2014, o super-echipă a yankeilor. Pînă atunci, însă…

…Acum, în soccerul din SUA, „complexul african” (după al doilea 1-2, cu ghanezii, fără revanşă pentru Mondialul german!) devine pentru fotbaliştii din State „sindromul Vietnam” al militarilor americani (parcă, numai al lor!…). Dacă Bill Clinton nu şi-a adus saxofonul…

…Am pus berea la rece pentru ciocnirea titanilor Germania şi Anglia, până acum, la Mondialul African, mai mult numele de ele. În acest meci-şoc, vă mărturisesc că ţin cu… Argentina (sau Mexic?!). Vorbeam despre „sferturi”, of course…

*O variantă a acestui material a fost postată şi pe blogul sportvox.ro

Mondialul African. Suarez, acest ForLan(d) însorit sub ploaie

iunie 27, 2010 2 comentarii

…Se vede că sâmbăta este o zi pe care eu o petrec pe trenuri în plin Mondial. Acum o săptămână, în acceleratul de Cluj, astăzi, în Rapidul (nici Dinamo, nici Steaua) 632, venind din Neamț, via Bacău. La 10:01, voi pleca din orașul lui Bacovia, rămas până și fără echipă de fotbal în B! La 14:52, Rapidul va fi în Gara de Nord, în București. Timp suficient până la ora 16, când trebuie să fiu în redacție la Telesport, să văd repriza I a primului duel din „optimi” și apoi să comentez la cald. În gara din Bacău, sub ploaie rea, de cod portocaliu, Mondialul parcă nu există. Doar bătrânelul care vinde cafea și băuturi răcoritoare mă întreabă de ce este atât de slab turneul?! L-a dezamăgit rău blatul Brazilia-Portugalia. „Credeam că numai la noi se fac din-astea! Fotbalul pe milioane a devenit ochiul dracului!”. Nu vede, însă, cine poate stopa Brazilia să câștige încă un titlu…

…A plecat, prin ploaie nebună, Rapidul 632. În vagonul 8, plin, doi tineri navighează pe Internet la capitolul… Mondial. „Uruguayenii și yankeii bat în seara asta!… Dar bomba o va arunca Paraguay-ul!”, decretează unul dintre ei. „Argentina, amice!”, replică celălalt. Râca lor lor nu mai continuă, că Rapidul oprește brusc în câmp, la vreo 25 de kilometri de Bacău. Lângă halta Valea Seacă. Minutele trec, trenul nu se mișcă. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat. Așteptăm cu ploaia răpăind pe geamuri să plecăm. După 20 de minute, o voce în difuzor: „Din cauza ploilor abundente, în față, pe câteva sute de metri, terasamentul e sub ape”. Începe bursa zvonurilor. Ba că un pod a fost luat de ape, ba că torentele au mutat terasamentul… Și plouă nebun… Trec două ceasuri și jumătate, și trenul stă pironit în câmp, la Valea Seacă, aflată sub potop. Nu mai prind eu primul meci din optimi!… Sun în redacție. Adio, emisiune!… „Mai bate Uruguayul pe ploaia asta?!”, încerc să glumesc cu cei doi tineri de alături… „Cum să nu bată?! Îl au pe diavolul de Forlan!”, vine replica. După trei ore fix, de așteptare tensionată, Rapidul 632 se urnește, ca echipa lui Copos în final de campionat. Imagini cumplite. Torente vin năvalnic dinspre câmpurile inundate. „S-a supărat rău Dumnezeu pe noi!”, zice o doamnă din Piatra Neamț, făcându-și o cruce. Trebuie să ajungă la o nuntă în Capitală. Se teme că ne prinde noaptea în tren. O clipă mă tem că nu voi vedea nici yankeii mei dragi la lucru, la ora 21: 30, când trebuie să-și ia revanșa, în fața Ghanei, pentru acel 1-2, de la Mondialul german, din 2006, tot în „optimi”… Mergem chinuit pe sensul invers… Linia noastră, pe care am venit dinspre Bacău, este sub noroaie grele, chiar dacă o mână de oameni au deversat cu lopețile puhoaiele, pentru câteva minute. Bușteni, pietre, rădăcini de copaci, un infinit de sticle goale, cârpe, table, cartoane. Trenul parcă bâjbâie șinele, nici nu știu dacă merge. Cerul s-a prăvălit peste calea ferată. Oamenii din vagonul 8 privesc cu sufletul la gură apocalipsa de afară. Se tem să nu rămânem între mâlurile groase… Rapidul iese greu, dar cu bine dintre ape și noroaie. Cui să-i mai ardă de Mondial, de vuvuzele, de celești și yankei?!…

…Ajung în Gara de Nord, cu 3 ore întârziere, exact când este pauză la Port Elizabeth. Intru într-un fast-food să aflu rezultatul. „1-0 pentru Uruguay! Gol Suarez, în minutul 8, cu un portar coreean pe care nu-l las nici la CAP!”, mă pune la curent un tânăr tobă de Mondial. „Echipa lui Forlan ajunge departe, o să vedeți!”, mă asigură el. Iau ceva de-ale gurii (Rapidul 632 nu a avut vagon restaurant!), un fresh de portocale și o cafea. Decid să văd repriza secundă aici. Mai toți țin cu celești. Un dobrogean face notă aparte și sare de bucurie, când egalează sud-coreenii. Cred c-a pariat pe o „bomb”, altfel n-ar jubita atât… „Portari de motel, domnule!”, se atacă un fan de-al lui Forlan, când au egalat asiaticii. Cum, necum, este 1-1, și mulți vorbesc despre prelungiri. La Port Elizabeth, plouă ca la Valea Seacă. Lui Forlan nu-i priește ploaia. Noroc că lângă el zburdă prin rafale solul lui Ajax, Luis Suarez. El este „omul care aduce ploaia” de fericire în tabăra celestă! Gol de magician, la colțul lung, cu zece minute înainte să se pună de prelungiri. Sala a luat foc. Artiștii uruguayeni au mulți fani la poarta de Nord a Bucureștilor. Românilor le place fotbalul-artă, doar, suntem latini… În derby-ul Sudului (americani și coreeni), Suarez este ForLan(d) însorit pentru Uruguay, la capătul Lumii, sub ploaie nebună…

…Astăzi 26 iunie, a fost ziua lui Suarez, cu „dubla” sa de Maestru. A cântat ca nimeni altul în ploaie. Am și uitat de „codul portocaliu”, de puhoaiele de la Valea Seacă. Viva Mondialul!

*O variantă a acestui material a fost postată și pe sportvox.ro

Mondialul African. Băieți, dați banii înapoi!

iunie 25, 2010 Comments off

…Curg dezamăgirile la acest Mondial, ca râurile învolburate din România prinsă sub tot felurile de coduri. Ultima cacialma, colocviul de limbă portugheză, din această după-amiază, care a trimis în optimi, într-un cor de fluierături, mai apăsător decât vuvuzelele sud-africane, Brazilia și Portugalia. Blaturi-bla-bla s-au mai purtat (și) pe la Mondiale, lusitanii au și dechis balul grupei G punând de-o „pace sub măslini” cu ivorienii (tot 0-0, ca și acum câteva minute). Altceva a deranjat, însă, la acest meci considerat de gală, la care lumea (spectatori și teleprivitori!) aștepta un spectacol pe măsura stelelor din cele două trupe, înzestrate cu har divin și plătite cu miliarde bune. Un penibil aranjament, fără oleacă regie de clasă, și un non-combat ordinar repartizat frățește în cele mai mici detalii. Cu siguranță că știa rezultatul final și aztecul de la centru care, dacă n-ar fi venit cu un fluier ca o ocarină spartă, ci cu un sombrero și o vioară, s-ar fi pus de-un recital mariacis, în stare să înveselească puțin mulțimea înecată în plictis. Atâta platitudine, încât, în tribune, suspendatul Kaka manevra telemobilul, căutând, probabil, ceva „action”. Știa că în teren nu se va petrece nimic demn de urmărit, naivii de noi, care am așteptat și tot așteptat minunea, miracolul, o clipă de spectacol, să mai uităm de urâțenie vieții actuele… Ba vin și zic că, dacă fluierașul de la centru ar fi aplicat regulamentul și ar fi eliminat cel puțin un brazilian (Melo, Juan) sau ar fi dictat penalty-ul clarisim pentru mega-hențul comis în careu de Lucio, blatul dospit în nesimțire, s-ar fi transformat imediat.

…Marea dezamăgire pentru mine, însă, a fost jocul de maidan al defensivei cariocas. Intrări criminale, în lanț, lăsate de arbitul mexican fără de roșu, în prima repriză, ce păreau o răzbunare după patru decenii a acelui meci pierdut de brazilieni, pe 19 iulie ‘66, cu 1-3 (0-2; Eusebio-2 goluri), la Liverpool, în World Cup-ul englez, când killerul Morais l-a scos din joc pe artistul Pele! Ciudat, neplăcut cum fundașii lui Dunga, rafinați prin campionate europene de elită, au devenit țăpinari, cosași, zilieri cu târnăcopul. Așteptam Samba și ne-am trezit cu sud-americani dansând lamentabil Călușarii. Revine din nou în actualitate recomandarea de altădată: echipa Braziliei trebuie privită de la mijloc în sus! Astăzi, n-a trebuit privită deloc…

…Este drept, n-a fost nici Fado, chiar dacă lusitanii au încercat să danseze ceva după pauză. Se vede că banii dictează muzica și la Mondialul African. Deocamdată, noi, cei de pe margine, bolnavi de spectacol, le putem cere lui Cristiano Ronaldo, Meireles, Baptista, Lucio și celelalte vedete nababe să ne dea banii înapoi…

*O variantă a acestui material a fost postată pe blogul sportvox.ro

Mondialul African. Trista Comedie!

iunie 24, 2010 Comments off

…Incredibilul s-a produs! Delir. Halucinație. Lumea-ntreagă a fotbalului s-a oprit în loc, câteva clipe, în după-amiaza aceasta. A explodat cea mai mare bombă din istoria Cupei Mondiale. Una cu efect de bombă atomică!…Campioana lumii en-titre, Italia, repetă umorul negru al finalistei ultimului Mondial, Franța, și nu trece de grupe! Nu-i glumă, nu-i știre de Radio Erevan, nu-i banc cu chinezi ajunși la Roma și Paris. Este un revers dureros la Divina Comedie a lui Dante. Italia franceză și Franța italiană (tot una e!) s-au prezentat la Gala mondială ca două jucării stricate (vorba lui Minulescu!), două nume aurite ajunse neverosimil soldăței de tinichea. Tot așa cum s-au prezentat și la ultimul Euro, unde tricolorii noștri, cu Pițurcă la timonă, n-au avut cutezanța slovacilor! Acel Euro 2008 era un SOS pentru fotbalul din Hexagon și din Peninsulă. Nimeni nu l-a luat în seamă. S-a mers cu aceleași garnituri învechite, de ambele părți, aceeași generație de nababi epuizată fizic și psihic. Arrivederci, CannAfară & com… Eliminarea echipelor care au jucat ultima finală de Mondial reprezintă, dincolo de spectaculos, o Tristă Comedie. Dacă nu chiar o Tragicomedie în bocet vesel de vuvuzele…

…Domenech și Lippi, două lamentabile ieșiri din scenă. Au pierit pe mâna lor. Și a Federațiilor color două mari puteri. Aviz amatorilor!… Francezii au comis-o în fracul reginei lumii, în 2002, la Mondialul asiatic, când au terminat pe ultimul loc al grupei. Acum, după halucinantul 3-2 pentru debutanții slovaci, repetă Dezastrul și Italia! Ultima poziție într-o serie, ce părea, în ziua tragerii la sorți, că Lippi o are la degetul mic, cu amatorii din Noua Zeelandă și debutanții de la Bratislava. După 36 de ani, marea, temuta squadra azzurra nu trece de grupele unui Mondial!?! În 74, măcar a pierdut calificarea la golaveraj (3-1 cu Haiti, 2-3 cu Polonia, 1-1 cu Argentina). Acum, umilință totală. Nicio victorie! La o primă vedere, paradox contemporan: în Italia, ieșită pe ușa din dos a Mondialului poposește ultimul trofeu Champions League, adjudecat nu demult de Inter Milano!… Nu cumva, oare, în acest paradox se ascunde cauza dramei italiene?!

… La Venezia, nici gondolierii nu mai cântă. Italia plânge…

*O variantă a acestui material este postat și pe blogul sportvox.ro

Mondialul African. La FRF, Franceza fără profesor!

iunie 23, 2010 Comments off

…Multă lume chitită pe Mondialul vuvuzelelor n-a vorbit în ultimele trei zile decât despre două subiecte: blatul şi „cocoşul galic”. Blatul, în cea mai pură accepţie a „meciurilor strategice” din Liga lu’ Mitică, nu s-a mai produs, spre neşansa celor care am pariat X la meciul Mexic-Uruguay. Spre lauda lor, aztecii şi celeştii s-au ţinut de fotbal, nu de miticisme sau de „regii”, făcând să roşească, şi peste decenii, nume grele din istoria turneelor finale. Chiar mă întrebam, aseară, cum se simt, oare, acum, nemţii şi austriecii, pentru golăneala aceea de la Espana ’82, când, prin non-combatul celor din Ţara Valsului (a fost cât trebuia, 1-0 pentru germani!), la egalitatea perfectă de puncte (4), au ieşit din cursa grupelor „Vulpile Deşertului”. Care Algeria, cu o echipă superbă, a dat de pământ cu panzerele, 2-1 (0-0), la Gijon, unde două stele, Madjer şi Beloumi, nu doar că au marcat golurile unei victorii istorice, la debutul algerienilor într-un Mondial, însă au făcut şi încântător spectacol. Din fericire, acum, în Ziua a 12-a a turneului din Ţara Curcubeului African, pe tărâmul lui Jabulani (fecire, în limba zulu!) a fost un lăudabil Anti-blat (n-am spus Anti-Blatter!), ceea ce trebuie să dea multora de gândit (dacă, astăzi, mai are timp cineva şi de aşa ceva!). În lume şi prin lumea noastră bolnavă de-acasă…

…Celălalt subiect, „cocoşul galic” (mai bine zis „Cocoşatul galic”!), un veritabil cocoşel şchiop, venit jumulit gata la capătul Africii să facă figuraţie şi greve, nu să joace fotbal. Marea, aroganta Franţa, campioana lumii în ’98 (e drept, acasă, la Paris) şi finalista ultimei ediţii, în 2006, a terminat grupa pe brânci, în înjurături, coate şi genunchi, cu un singur punct, dar cu 1001 de dezamăgiri şi acuzaţii. Ca şi la Mondialul asiatic, de unde a plecat rapid, tot din Grupa A, tot numai cu o remiză albă, ca şi acum, cu Uruguay, semn că Henry şi Ribery au alergie geografică…

„Cântăreaţa cheală”, „Cocoşatul de la Notre Dame”, „Mizerabilii”, a ţipat sonor presa, ziarişti din lumea-ntreagă probându-şi cultura la această „Înmormântare pe teren accidentat”, cum ar fi zis regretatul Teodor Mazilu, nu doar dramaturg de elită, dar şi titular de spumoasă cronică sportivă. „Franţa a fost Metalurgistul Cugir”, parcă-l aud pe regretatul Nea Mache, alias Eftimie Ionescu, ironizîndu-i inegalabil pe impostori şi trişori. Căci, sincer, ce altceva au fost Domenech şi ai lui (şi mă refer, în primul rând, la FFF, federaţia lor, însă şi la „FF”-ul jucătorilor, nume grele la „fără frecvenţă”!)?

…Zic, însă, să nu ne bucurăm de „capra” vecinului nostru tradiţional de preliminarii, mondiale şi europene, şi nu doar că, la început de octombrie, timonierul „cocoşelului neascultător” de Domenech va fi Laurent Blanc, coach inteligent şi avid de performanţe. Chiar susţin că decăderea Imperiului Francez (în fotbal, biensur!) poate fi ultima noastră şansă, în ceasul… 2012, 2016, 2020. Nu de alta, însă noi suntem şi mai jos decât „cocoşul galic”, noi, cei care uimeam lumea la World Cup ’94, ba am oferit spectacol, în ’98, şi la Coupe du Monde, în Hexagon, Noi nici n-am mai ajuns pe la vreun Mondial! „Lecţia franceză” de la acest turneu african trebuie să reprezinte bibliografia de urgenţă a diriguitorilor fotbalului românesc. La FRF şi în biroul junelui selecţioner Răzvan Lucescu! Acum, însă, nu ne mai poate învăţa nimeni, nimic. Acum, trebuie să studiem intensiv „Franceza fără profesor”!

*O variantă a acestui material a apărut şi pe blogul sportvox.ro.

Mondialul African. De ce Ronaldo şi Kaka nu pot fi Eusebio şi Cruyff

iunie 22, 2010 1 comentariu

…Fiecare Mondial de fotbal a avut şi faţa lui nevăzută, neştiută. Acum, însă, când mass-media este peste tot, când armatele de paparazzi scormonesc, ba şi inventează subiecte, predicate şi epitete gem publicaţiile, televiziunile de „teme fierbinţi”. Nu m-a interesat niciodată viaţa privată a Actorilor, din Arena sportului sau din Templul teatrului (este dreptul lor la Viaţă!), chiar dacă aşa ceva a devenit o modă ce-a prins de la precupeţe la politicieni. Mă interesează enorm, în schimb, comportarea Idolilor în curtea miracolelor, cum este pentru mine stadionul de fotbal şi sala de teatru. Aici, da, avem ce discuta. Din nefericire, Mondialul African, cu vuvuzele în tribune, însă şi pe teren, nu duce nici el lipsă de umbre grele…

…Un subiect la zi, naţionala „cocoşului galic”. Care, nici mai mult, nici mai puţin, a pus de-o grevă, nu japoneză, ci…franceză! „Cocoşii” jumuliţi de mexicani n-au vrut să se mai antreneze. Asta, în semn de solidaritate cu Anelka, figurant de prim-plan la acest turneu, care s-a comportat ca un într-un gang cu antrenorul Domenech. Că vuvuzeaua Raymond, ultimul clown între tehnicienii Hexagonului, trebuia trimis în şomaj tehnic de cel puţin un an-doi, este o altă treabă, e problema Federaţiei Franceze. Dar ca un jucător penibil în ultima vreme, Moş Goriot, ca să nu-l jignesc (e drept, nu ştiu dacă a auzit de marele romancier Balzac!), un figurant putred de bani să-şi insulte birjăreşte antrenorul, înseamnă o descalificare a vedetei. Merg mai departe şi susţin că „tricolorii” francezi, cu atâtea nume grele printre ei, s-au descalificat in corpore, cu această caraghioasa grevă. Cum au jucat, în preliminarii, la barajul măsluit cu Irlanda (calificându-se cu un gol marcat cu mâna de Henry!), în cele două partide de la acest turneu african, ar fi trebuit ca răzmeriţa lor să se intituleze „greva neputincioşilor”, în care să-şi fi cerut scuze milioanelor de fani, pentru trădarea nu doar a speranţelor, cât a Fotbalului! Şi să se autopropună la amenzi drastice. Dacă nu chiar unii să-şi ceară demisia din naţională…

…Lipsă de caracter şi în gestul lui Kaka, excelent până în acel moment de rătăcire din meciul cu ivorienii. De neînţeles cotul de eliminare aplicat „pe şest”, hoţeşte, şmechereşte, în pelxul unui adversar ivorian!?!… Cristiano Ronaldo, altă stea a acestui Mondial, mai mult s-a certat cu arbitrii în primele două partide ale lusitanilor. Ba, a mai aplicat şi el o palmă discretă unui biet nord-coreean… Nici Rooney (doar britanic, nu şi leu!), venit pe cai mari, dar, deocamdată, nici la înălţimea unui ponei, nu şi-a cruţat rivalii, vrând, probabil, să audă cum sună tibiile africane… Super-starul brazilian Luis Fabiano, autor a două goluri frumoase în poarta Coastei de Fildeş, şi-a umbrit dansul de mare spectacol cu insintenţa prin care vrea să legalizeze cele două henţuri de la al doilea său gol! Jenant! Nimeni nu i-ar fi cerut să alerge după arbitru şi să-i ceară să nu valideze golul, că a comis henţ înainte să marcheze (cum a făcut Cornel Dinu, pe vremuri, într-o finală de Cupa României, cu Steaua!). Dar, aflat în culpă ca o axiomă, să încerci să faci filozofia sensului şi semnificaţiei henţului, punându-l în legătură cu „Mâna Sfântă involuntară a lui Dumnezeu” devine lamentabil… Nici Lucio, Cannavaro şi alţii, nume mari sau în devenire, nu s-au prezentat ca adevăraţi gentlemeni, cum îi aşteptau milioanele de privitori ca la Fotbal.

…Ca un tonic (nu moralizator!) contrast, camerele de televiziune ne-au oferit din tribune o pleiadă de Nume adevărate ale sportului-rege. Eusebio, Cruyff, Platini. Jucători de vis, caractere de preţuit. Sigur, în tribunele acestui turneu l-am văzut şi pe Zidane. Fotbalist fabulos. Care, însă, rămâne în Istoria fotbalului prin capul aplicat în figura lui Materazzi în finala Mondialului german, de acum patru ani… Rătăcirea lui de-o clipă a trecut în eternitatea fotbalului!

*O variantă a acestui material a fost postată şi pe blogul sportvox.ro

Mondialul African. Fado cu bieţii coreeni comunişti…

iunie 21, 2010 Comments off

…Ziua de astăzi, a XI-a în arhiva turneului din Ţara Curcubeului, a început cu un recital, one team show, dat de Portugalia. O fascinaţie roşie (culoarea tricourilor portugheze!), comuniştii jucând în…alb. La un moment dat, meciul a devenit o tentativă de dărâmare a „recordului” mondial al celei mai categorice victorii: Ungaria-Coreea de Sud 9-0 (4-0), în 1954; Iugoslavia-Zair, tot 9-0 (6-0), peste 20 de ani; şi Ungaria-El Salvador 10-1 (3-0), la Mundialul spaniol, din ’82! Recordul n-a fost doborât, astăzi. Iar acest 7-0 (1-0) pentru lisitani, în dauna bieţilor nord-coreeni (merituorii, totuşi, cu brazilienii, la acel 1-2!), uluiţi nu de vuvuzele, ci de iureşul portughez de după pauză, nu prea poate fi comentat. Joc pe sens unic. Scorul -cel mai mare de la acest turneu-este mic, socotind cavalcada de ocazii a europenilor şi cele două bare care i-a împiedicat să marcheze Carvalho şi Ronoldo. Din noianul de ocazii, au marcat Meireles-29’, Simao-53’, Almeida-56’, Tiago-60’, 89’, Liedson-81’ şi Cristiano Ronaldo-87’. Ultimul a fost ales, surprinzător pentru mulţi, „omul meciului”, fireşte de către bătrânii de la FIFA, care cântă cum li se cere…

…Jocul minunat al lusitanilor de după pauză a amintit imediat de Fado-ul lor tradiţional, combinaţie de sublime ritmuri maure cu cele ale sclavilor africani. Pentru portughezi, Fado înseamnă, de secole, şi un joc al Destinului. Un Vis. „Tânjirea după ceva aparte”. De aproape o jumătate de veac, mai exact de la World Cup ’66, Portugalia are un singur dor: să revină pe podiumul Mondial! Visează de la acea „finală mică”, 2-1 cu URSS, la care a ajuns greu, după ce, în „sferturi”, nord-coreenii au condus Portugalia, la Liverpool, cu 3-0, după 25 de minute!!! Numai că în arenă se afla „Pantera neagră”, Eusebio da Silva Ferreira, cel care a marcat 4 (patru goluri!), întorcând scorul uluitor, la 5-3! Din ceaţa engleză de bronz, lusitanii lui Eusebio (golgeterul ediţiei 1966, cu 9 goluri!) au tot visat cel puţin să repete performanţa. Să reuşească, acum, după 44 de ani?

…Zic să nu ne lăsăm furaţi de acest 7-0 împotriva unei fantome, care, la întoarcerea la Phenian, s-ar putea să ajungă direct la carceră, dacă fotbaliştii asiatici nu vor cere in corpore azil politic!. Să aşteptăm, totuşi, duelul grupei G, de vineri, între Brazilia şi Portugalia, un fel de dans al marilor stele. Azi-noapte, ne-a încântat Selecao. În această după-amiază, a zburdat fascinant caravela lusitană, în ritmuri moderne. Dacă titlul s-ar acorda după impresia artistică, am putea spune că zarurile au şi fost aruncate. Să nu ne grăbim. Fotbalul este de multe ori atât de parşiv…

…La acest Mondial, să nu uităm că, pe lângă Brazilia, Portugalia şi saboţii olandezi, a mai impresionat şi Argentina! Ce vă place: Samba, Fado sau Tango? N-am întrebat, doar, „Vă place Brahms?”, filmul acela uluitor, cu Ingrit Bergman, Anthonz Perkins şi Zves Montand. Are şi Mondialul African artiştii lui…

*O variantă a acestui material a fost postată pe blogul sportvox.ro

Mondialul African. Ziua 8, în trenul de Cluj

iunie 20, 2010 3 comentarii

…Sâmbătă, am lipsit de la Mondial. A trebuit să merg la Cluj, onorat de invitaţia eminentului profesor dr. Mihai Lucan, omul care m-a salvat de două ori din vălul doamnei în negru. O tulburătoare „Ziua Recunoştinţei în Transplant”. Acolo, salvaţi de Profesor şi de minunata lui echipă, dar şi de sublimii donatori de organe, nu doar oficialităţi avide de imagine, ci şi mulţi oameni născuţi, miraculous, a doua oară. Printre ei Gheorghe Guşet, minunatul atlet, şi Victor Socaciu, cantautorul cu neuitata „Căruţă cu flori” şi rinichi noi, de la o fetiţă de 12 ani, plecată dureros de devreme între îngeri. Eu nu eram cu transplant de organe, Profesorul Mihai Lucan mi-a transplantat de două ori Viaţa şi Speranţa, furându-mă din coşmarul acela cumplit numit cancer, fie el şi la prostată… Trăiesc, domnule Profesor, şi mă mai bucur de un Mondial!

…Sâmbătă, în a 8-a zi a Mondialului African, la 7:13 fix, sunt pe peronul 5 al Gării de Nord din Capitală. Acceleratul de Cluj a garat. „Ia Vuvuzela!”, strigă un vânzător ambulant de ziare, fluturând publicaţiile de sport. Le-am cumpărat, pentru drmul lung până la Cluj. Urc în tren. Vagonul 2, locul 14. La fereastră, să mai văd a nu mai ştiu câta oară, Valea Prahovei. Vine încă un băiat cu ziare. Strigă şi el: „Regina mâncată de vulpile Deşertului!”. „Ce regină, dom’ne?!”, tresare un bătrânel avid de ştiri-bombă. „Anglia, nene, 0-0 cu Algeria!”… Lângă mine, pe locul 13, un bărbat trecut de 65, zic. Ars de soare, în pantaloni scurţi. Citeşte cu patimă un ziar generalist. „Serbia distruge Germania!”, încearcă alt puştan să-şi vândă ziarele. „Am şi Integrame, ieftine, doamnelor şi domnilior!”, mai zice. Mondialul este o mare Integramă, deocamdată…

…Am trecut de Câmpina şi acceleraul începe să meargă ca o drezină. Dacă nu ca o căruţă. Facem doi kilometri în vreo 20 de minute. Domnul de lângă mine mă roagă să-l ajut să dea un telefon, să-şi anunţe fratele că va întârzia. E din Australia, din Brisbane, îl cheamă Paul Neacşu, are 70 de ani şi chef de vorbă. Merge la Mediaş, după vreo 15 ani. În oraşul Gaz Metanului, îl va aştepta fratele său din Târnăveni. Îi dau mobilul să-şi sune fratele. „Sper să prind meciul!”, zice. „Meciul cu Ghana”, simte nevoia să se explice. Logic, vrea să vadă Australia. „Cu nemţii ne-am făcut de basme, azi, însă, nu vom pierde!”… Îl întreb dacă-i place acest Mondial. Îi place, poate l-a citit pe Răzvan Lucescu… Şi vuvuzelele alea asurzitoare?!, plusez. „Acum, ce vreţi, să ascultaţi valsul vienez la capătul Africii?!… Dacă au decis ca Bafana, Bafana să organizeze Mondialul, atunci, să-i lăsăm să-şi arate obiceiurile!… Ne vor lipsi curând vuvuzelele astea, o să vedeţi”…Văd că am ajuns la Braşov. Au trecut 4 (patru) ore de când am plecat din Gara de Nord! „166 de kilometrii în 4 ore?!”, întreabă uimit, cu subînţeles bărbatul acesta plin de viaţă care, înainte să emigreze legal, la Antipozi, în ’80, făcând greva foamei, a bătut România în lung şi-n lat ca şofer de camion… Ce să-i răspund, 4 (patru) ore cu trenul până la Braşov, în 2010, pare o poveste din secolul trecut… Îl întreb cum i se pare fotbalul românesc. „Regret că nu-i şi România la Mondialul ăsta!… Sunt echipe mult mai slabe decât România!… Ce minunat a jucat România în America”… Pe Hagi nu-l ştie decât de la televizor! „Eu am plecat din ţară cu imaginea lui Dobrin şi Dumitrache. Ambii, artişti, nu fotbalişti”, mai zice „cangurul”…

…Coboară la Mediaş, cu o oră întârziere. E bucuros că va prinde meciul Australiei… Eu risc să pierd începutul Evenimentului de la Teatrul Naţional „Lucian Blaga” din Cluj. „Australia nu pierde azi! Şi Argentina va câştiga titlul!”, mai zice Paul Neacşu, australianul din Brisbane, partenerul meu de şase ore şi jumătate, de la Bucureşti la Mediaş!

…Câmpia Turzii. 16:55. Trebuia să fiu de 14 minute la Cluj. Urcă un grup gălăgios de trei tineri, cu sticle de bere înjumătăţite. „Lăsaţi-mă, bă cu Olanda voastră! N-are sclipici!… Dacă nu era Sneijder, îi încurcau samuraii!”… De la ei aflu scorul. 1-0 pentru tulipani, 6 puncte, şi calificarea asigurată! „Nu ia titlul, domnule!”, mă asigură unul dintre nou-veniţii care merg la Baia Mare!.. Cine ia titlul?… „Brazilia”, spune el. „Italia!, îl contrazice un tovarăş de drum. Italia a pornit mereu greoi, când a bătut Argentina pe traseu n-a mai făcut nimic!”… „Alianţa Barcelona-Real Madrid, bă! Argentina va câştiga! Nu-l înghit pe circarul de Maradona, dar Messi şi Higuain n-au egali!”… Şi România?!, îi zgândăr… „Ce să facem noi, acolo, domnule?! Cred că, la ora asta, ne bate şi Noua Zeelandă. Cu Slovenia, nu mai discutăm! Vă zice Hagi cum e cu slovenii”… „Nu merităm să jucăm la un Mondial!, replică tăcutul de până acum. Aşa ţară, aşa fotbal! Vai de mama noastră! Mai bine emigrez în Slovenia…”…

…Ajung la Cluj cu o ora şi opt minute întârziere. Iau taxiul. Cluj e gol. Prind începutul Evenimentului de la Teatrul Naţional. Este o tulburătoare seară în care se rescrie profilul spiritual contemporan al Românului. Uite că avem şi suflet! Avem şi Oameni printre noi. Oameni care, în durerea pierderii unor fiinţe dragi, acceptă să se nască a doua oară semeni necunoscuţi, cu un rinichi sau doi, un ficat, o inimă. În seara aceasta, profesorul Lucan şi trupa lui minunată îmi apar ca trimişii ai lui Dumnezeu, printre oameni cu credinţă în Cel de Sus. Nu-l înţeleg pe prof. dr. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei, care îl omagianză şi el pe profesorul Mihai Lucan, dar se scuză, pueril, că nu l-a primit încă în Academie pe marele chirurg aclamat în picioare de întreaga sală a Naţionalului clujean, pentru că… „am fost prea puţine locuri” !?!… Geniile nu aşteaptă la rând, locurile, domnule preşedinte!

…La 20:30, mă pregătesc să fug, îapoi spre gara din Cluj. Amicul Viorel Cacoveanu, dramaturg şi comentator sportiv de elită, îmi strecurase un bileţel în timpul Thanksgiving-ului de la Teatrul Naţional. Îl citesc: „Gripe, crize, lefuri, sărăcie, Cutremure, taifunuri şi vulcani, Şi-n fotbal, triplă tragedie, Vuvuzele, Blatter şi Jabulani”… Mondialul nu ne lasă nicăieri… Iau un taxi. Şoferul mă recunoaşte. Ţine cu „U” şi este fericit de promovare. Eu îl întreb, însă, de scorul din meciul Ghana-Australia. „1-1!… Am tras pe dreapta, că tot nu merge treaba, să văd meciul. Cangurii au deschis scorul repede, dar au jucat cu un om în minus mai mult de o oră, fiind eliminat Kewell, nu oricine! De, parcă, nu ajungea penalty-ul din care au egalat africanii!”. Nu-i place Mondialul ăsta. „Dacă nu surzim de la trompetele alea nenorocite, va fi bine!… Altfel, cam săracie….Ce se joacă în afara Europei n-are clasă! Să vedem ce va fi în Brazilia, peste 4 ani!… Cred că va fi o finală Brazilia-Argentina. În care eu ţin cu…Italia sau Spania!”… La Târnăveni, Paul Neacşu, din Brisbane, trebuie să fie fericit…

…Iau trenul de Bucureşti, la 20 de minute de la începerea meciului Camerun-Danemarca. Urc în cuşetă. Pe la Apahida, îÎl sun pe actorul Doru Nica, din Arad, care mănâncă fotbal pe pâine prăjită la micul dejun, lunch şi cină. „Au deschis camerunezii scorul, prin Eto’o. Dar meciul nu-i jucat! Dacă nu te culci, sună-mă pe la 11 şi jumătate, să-ţi spun scorul final…”. Nu-l mai sun, sunt rupt de oboseală, încerc să aţipesc. La Blaj, însă, urcă doi-trei gălăgioşi cred că sunt singuri în tren. „Cu un punct, şi Danemarca şi Camerul pot pleca acasă”, aud, un glas. Înţeleg că a fost egal, nu m-au trezit degeaba…. Furtuna acoperă tărăboiul petrecăreţilor. Trenul de Cluj aleargă spre a 9-a zi a turneului de sub Curcubeul Africii. Aţipesc. Nu visez nimic despre Mondialul African…

*O variantă a acestui material a fost postată şi pe sportvox.ro